34,410 matches
-
sora lui Hiranyakashipu, l-a dus prin foc. Holika a ars, dar Prahlad supus credincios al zeului Vishnu, a scăpat nevătămat din cauza credinței sale nestrămutate. Holika Dahan este denumit și "Kama Dahanam" în sudul Indiei. Holi este sărbătorit la sfârșitul iernii în ultima zi cu lună plină ("Purnima") a lunii Phalguna care cade de regulă în ultima parte a lui februarie sau martie. În 2010, Holi a căzut pe 1 martie iar Holika Dahan pe 28 februarie. Rangapanchami are loc câteva
Holi () [Corola-website/Science/320917_a_322246]
-
deputat în Parlamentul Șerbiei. În ianuarie 1994, i-a luat locul lui Dragoljub Mićunović în funcția de președinte al Partidului Democrat. După o serie de proteste masive în urmă fraudelor electorale comise de guvernul central al lui Slobodan Milošević în iarna lui 1996-1997, Đinđić a devenit primar al Belgradului, primul primar necomunist al orașului după al Doilea Război Mondial. Unită doar împotriva dușmanului lor politic, coaliția „Zajedno” ("Împreună") cu Mișcarea pentru Înnoirea Șerbiei a lui Vuk Drašković și cu Alianța Civică
Zoran Đinđić () [Corola-website/Science/320945_a_322274]
-
de Gnaeus Pompeius) dar nu a reușit să cucerească Corduba, apărată de Sextus Pompeius. În urma sfatului lui Labienus, Gnaeus Pompeius a hotărât să evite o luptă deschisă, iar Cezar a fost obligat să ducă o campanie militară pe timp de iarnă, și trebuind să obțină hrană și adăpost pentru soldați. După un scurt asediu, Cezar a cucerit orașul fortificat Ategua; a fost o lovitură importantă pentru moralul și încrederea pompeienilor, iar unii dintre aliații din regiune au început să treacă de
Bătălia de la Munda () [Corola-website/Science/320961_a_322290]
-
risipește în dezordine. După o zi de încleștare, grecii au triumfat. Temându-se de un sfârșit fără glorie al campaniei în care își pusese atâtea speranțe, Xerses părăsește teatrul de operații, lăsându-l pe Mardonius să continue războiul. După o iarnă dificilă, coaliția panelenică își reunește contingentele de hopliți în 479 î.Hr. la Plateea, la granița dintre Atica și Beoția, sub comandă regentului spartan Pausanias. După o confruntare grea, armata greacă obține o victorie decisivă, Mardonius fiind ucis, iar forțele persane
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
ambițiosului Alcibiades, se confruntă cu Spartă. O nouă liga, constituită la Argos, Mantineia și Eleia , a fost sprijinită de Atena, dar spartanii o înving în bătălia de la Mantineia. Atenienii au găsit un nou teren de confruntare în Sicilia, unde în iarnă 416-415, Segestia a cerut ajutor Siracuzei. În ecclesia, confruntări vehemente îi opun pe partizanii lui Alcibiades și ai implicării masive în război și pe Nicias, susținut de cei care preferau că Atena să refuze ajutorul cerut. Se declanșează o adevărată
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
perșii, Alcibiades este înlăturat de la comanda oștirii, se refugiază în Frigia și este ucis din ordinul satrapului Fanabazos. Lipsită de cei mai importanți aliați și sărăcită de război, Atena nu mai putea reface flota, și este asediată de spartani întreagă iarnă, este impusă blocada, iar cetatea e înfometată. Atena se preda, și Theramenes pleacă în Spartă pentru a negocia condițiile de pace. Corintienii cereau distrugerea completă a Atenei, dar spartanii aleg să impună o pace extrem de dura: atenienii sunt obligați să
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
și ea Maria, și soțul acesteia, o persoană energică și populară, cezarul Raymond de Montferrat. Afară de aceasta, din Paphlagonia, prin intermediul fiilor săi de la curte, înrâurea activ asupra situației din Constantinopol un intrigant vestit-vărul lui Manuel I, Andronic (viitorul împărat). În iarna anului 1181 a fost plănuit un atentat la viața protosebastului. Complotul a eșuat, însă popularitatea celor implicați era atât de mare, încât guvernul nu s-a putut decide să-i condamne la moarte. Nici Maria de Antiochia, nici Alexie n-
Alexie al II-lea Comnenul () [Corola-website/Science/315308_a_316637]
-
nașterea ei. Maria Alexandrovna însăși a fost aproape de moarte de o boala gât, la vârsta de șapte ani. Copilăria și-a petrecut-o în palate mari și luxoase pe moșii deținute de Romanovi. Principala reședință a familiei era Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg care avea 1600 de camere. Vara, familia stătea la Palatul Peterhof, un complex mare cu ferme, vile și diverse pavilioane în Golful Finlandei. De la sfârșitul verii până iarna, familia imperială se muta la Țarskoe Selo, orașul regal
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]
-
de Romanovi. Principala reședință a familiei era Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg care avea 1600 de camere. Vara, familia stătea la Palatul Peterhof, un complex mare cu ferme, vile și diverse pavilioane în Golful Finlandei. De la sfârșitul verii până iarna, familia imperială se muta la Țarskoe Selo, orașul regal unde Romanovii dețineau palatul Caterina și palatul Alexandru. În insula copiilor, situată într-un iaz în parcul palatului Alexandru, Maria Alexandrovna a avut propria ei căsuță, pe care a folosit-o
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]
-
-și petreacă timpul cu ea. Împărăteasa a fost o mamă afectuoasă însă fizic rece cu copii ei. Țarina suferea de plămâni slabi și a trebuit să se deplaseze în mod constant în Germania și sudul Europei ca să scape de durele ierni rusești. Adesea Țarina lua pe cei trei copii mai mici cu ea în aceste călătorii. Drept consecință, Maria Alexandrovna a devenit mai apropiată de cei doi frați mai mici, Serghei și Pavel. Înconjurată doar de frați, Maria a crescut ca
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]
-
crește în fiecare zi. Am un sentiment de pace și fericire inexprimabilă și o nerăbdare fără margini de a fi cu el". La 4 ianuarie 1874, Alfred a ajuns la Sankt Petersburg pentru nuntă și a stat la Palatul de Iarnă. Ceilalți oaspeți britanici au sosit la 18 ianuarie. Nunta a fost celebrată la 23 ianuarie 1874 la Palatul de Iarnă. Regina Victoria a fost reprezentată de fiul ei cel mare, Eduard, Prinț de Wales, și de soția acestuia, Alexandra, care
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]
-
cu el". La 4 ianuarie 1874, Alfred a ajuns la Sankt Petersburg pentru nuntă și a stat la Palatul de Iarnă. Ceilalți oaspeți britanici au sosit la 18 ianuarie. Nunta a fost celebrată la 23 ianuarie 1874 la Palatul de Iarnă. Regina Victoria a fost reprezentată de fiul ei cel mare, Eduard, Prinț de Wales, și de soția acestuia, Alexandra, care era sora Țarinei Maria Feodorovna. Fiica cea mare a Victoriei împreună cu soțul ei au dost și ei prezenți. Ducele și
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]
-
ca "un loc imposibil, unde oamenii sunt nebuni după plăcere" și inferioară comparativ cu străzile largi, domurile de aur și palatele magnifice ale Sankt Petersburgului. În ochii ei, Palatul Buckingham și Castelul Windsor nu puteau concura cu splendorile Palatului de Iarnă. Vizitele constante la soacra sa la Castelul Windsor și Osborne în Isle Wight erau plictisitoare. Compania reginei era opresivă, nopțile târzii erau obositoare iar soțul ei era un crai. Dintre cumnații ei, s-a apropiat de cei doi mai mici
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]
-
regina Victoria a intrat în cameră și a ordonat unei servitoare să arunce apă pe foc și să deschidă toate ferestrele. Ducesa a spus că ea ar putea trăi la fel de bine pe un iceberg decât într-o casă britanic în timpul iernii. Curând a început să scrie scrisori acasă, tatălui ei, descriind-o pe regina Victoria "o bătrână cu o încăpățânare prostească". Dezamăgită de Marea Britanie și de viața dificilă cu soacra ei, Ducesei de Edinburgh îi era din ce în ce mai dor de Rusia și
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]
-
aniversarea a 25 de ani de la încoronarea tatălui ei. În acea zi, radicalii au încercat să-l asasineze pe Țar și pe întreaga familie imperială. O bombă teroristă a demolat sala de mese și camera de gardă a Palatului de Iarnă. Maria Alexandrovna s-a întors în Rusia din nou în iunie 1880, pentru a fi alături de mama ei care era pe moarte. Când tatăl ei a fost ucis de o bombă teroristă ea era la Casa Clarence din Anglia. Maria
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]
-
dormitoarele celor patru prințese erau la etajul al treilea. În octombrie 1886 familia s-a stabilit în Malta, unde Ducele a fost numit comandant șef al flotei britanice, având sediul în Malta. Pentru următorii trei ani, familia a petrecut fiecare iarnă la palatul San Anton din Malta. Viața pe insulă era neincitantă pentru Ducesa de Edinburgh însă a fost un răgaz binevenit față de viața în Anglia. În timp ce era în Malta, ducesa s-a dovedit a fi o excelentă gazdă pentru ofițerii
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]
-
ca reședința sa din Coburg și Schloss Friedentein în Gotha. Schloss Rosenau i-a servit ca reședință la țară. Totuși, cea mai mare parte a timpului a petrecut-o la casa sa din Tegernsee, în apropiere de Munchen. Reședința de iarnă era Château de Fabron, în apropiere de Nice, Franța. Întreținerea a cinci reședințe a pus presiune pe finanțele ei. Deși a fost criticată de fiicele ei, ea le-a susținut în timpul crizelor lor personale. În 1901, cea de-a doua
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]
-
apropiat de el și treptat a început să-l vadă într-o lumină nouă. Așa că atunci când Serghei i-a cerut mâna pentru a doua oară, a acceptat. Serghei și Elisabeta s-au căsătorit la 15 iunie 1884 la Palatul de iarnă din Sankt Petersburg, iar ea a devenit Marea Ducesă" Elisabeta Fiodorovna ". La nunta lor, viitorul țar Nicolae al II-lea a cunoscut-o pe sora mai mică a Elisabetei, Prințesa Alix, care avea să-i devină soție. Noua Mare Ducesă
Marea Ducesă Elisabeta Fiodorovna () [Corola-website/Science/315330_a_316659]
-
Victoria l-a întâlnit de multe ori ei pe vărul ei Prințul Louis de Battenberg, un membru al unei ramuri morganatice a familiei regale hessiene. Prințul Louis a adoptat naționalitatea britanică și a servit ca ofițer în Marina Regală. În iarna anului 1882, s-au întâlnit din nou la Darmstadt, iar vara următoare s-au logodit. După o scurtă amânare din cauza decesului Ducelui de Albany, Victoria s-a căsătorit cu Prințul Louis la 30 aprilie 1884 la Darmstadt. Tatăl ei nu
Prințesa Victoria de Hesse () [Corola-website/Science/315329_a_316658]
-
o anulare a căsătoriei sale. În următori ani, Victoria a avut patru copii: Cuplul a trăit în mai multe case din Chichester, Sussex, Walton-on-Thames și Schloss Heiligenberg, Jugenheim. Când Prințul Louis a servit în Mediterranean Fleet, ea a petrecut câteva ierni la Malta. În 1887, Victora s-a îmbolnăvit de febră tifoidă însă, după ce a fost îngrijită de soțul ei, a putut participa în iunie la Jubileul de Aur al reginei Victoria de la Londra. Victoria a fost interesată de știință și
Prințesa Victoria de Hesse () [Corola-website/Science/315329_a_316658]
-
Brașov, la care a debutat în Liga I, la data de 2 octombrie 1999, într-un Rapid - FC Brașov 2-1. A evoluat într-o singură partidă pentru FC Brașov în campionat înainte să se transfere, în perioada de transferuri din iarna anului 2000, la Rapid, acolo unde a stat un an și jumătate, fiind aproape să devină campion al României în sezonul 1999-2000, când Rapid a terminat pe locul 2 în campionat. A ajuns la Dinamo Kiev în 2001, după ce a
Tiberiu Ghioane () [Corola-website/Science/315361_a_316690]
-
permițându-i Mariei să-și mențină credința luterană iar Vladimir să nu piardă drepturile sale la succesiunea tronului rus. Logodna a fost anunțată în aprilie 1874. Nunta a avut loc la 28 august 1874 la Sankt Petersburg, la Palatul de Iarnă. Soția lui Vladimir a fost cunoscută ca Maria Pavlovna de Mecklenburg și Marea Ducesă Maria Pavlovna. Reședința lor din Sankt-Petersburg a devenit inima vieții sociale de capitala Imperiului. Bine potriviți unul cu altul, ei au avut o căsnicie lungă și
Marele Duce Vladimir Alexandrovici al Rusiei () [Corola-website/Science/315338_a_316667]
-
XIX-lea, când guvernul suedez a înțeles potențialul minelor de fier de la Kiruna, Suedia. Extragerea minereului de fier din aceste mine era frânată de lipsa unui port suedez adecvat. Portul suedez cel mai apropiat, Luleå, era limitat. Rămânea înghețat toată iarna, era departe de Kiruna și permitea navigarea numai a navelor de încărcătură medie. Realizând aceste probleme, o companie suedeză (Gällivarre Aktiebolag) a construit o linie de cale ferată până la Narvik, portul de acolo fiind mare și fără gheață, grație Curentului
Narvik () [Corola-website/Science/315441_a_316770]
-
minereurile de fier extrase la Kiruna și Malmberget, în Suedia. În timpul verii fierul putea fi trimis spre Germania cu ajutorul navelor maritime de transport prin portul suedez Luleå, amplasat pe țărmul Golfului Botnic. Însă, o dată ce Golful Botnic îngheța în timpul sezonului de iarnă, restul încărcăturii trebuia adus din Narvik. Orașul Narvik este legat printr-o linie de cale ferată cu Suedia, dar nu și cu alte orașe din Norvegia. Astfel, acesta servea drept pasaj spre câmpurile miniere ale Suediei, care nu pot fi
Narvik () [Corola-website/Science/315441_a_316770]
-
pasaj spre câmpurile miniere ale Suediei, care nu pot fi accesate ușor pe cale terestră din Norvegia sudică. Winston Churchill a realizat că un posibil control al orașului ar împiedica majoritatea importurilor de minereu de fier să ajungă la destinație în iarna lui 1940. Ar fi constituit un avantaj pentru aliați, și ar fi putut contribui la scurtarea celui de-al Doilea Război Mondial. Churchill a propus plasarea de mine navale în apele teritoriale norvegiene din jurul Narvikului sau ocuparea orașului cu trupe
Narvik () [Corola-website/Science/315441_a_316770]