35,463 matches
-
de lucru, deoarece muncitorii erau necalificați. În 1929 pornește o producție importantă de bumbac. Erau puțini care se ocupau de administrația coloniei și doar sudul țării era condus corespunzator. Sistemul educațional a suferit mult din această cauză. Ciadul își câștigă independența în 1960, sub conducerea lui François Tombalbaye, care devine primul președinte al țării. Datorită politicii sale radicale, musulmanii pornesc în 1965 un război civil. În 1975 este asasinat, dar războiul continuă până în 1979, când rebelii cuceresc capitala și pun căpat
Ciad () [Corola-website/Science/298087_a_299416]
-
populației se află printre cele mai scăzute din lume. Printre factorii generali care determină această situație extrem de precară, se pot enumera: izolarea geografică a țării, infrastructura aproape inexistentă și situația politică extrem de instabilă din ultimele decenii care au intervenit după independența Ciadului din 1960. În 1987 Ciadul avea doar 30 km de șosele asfaltate. Recent, au fost aprobate noi proiecte și s-a ajuns la 550 km de șosea asfaltată in 2004. Drumurile sunt deseori impracticabile pentru mai multe luni din
Ciad () [Corola-website/Science/298087_a_299416]
-
refugiat, în număr de 6514, la Mendoza, și, acolo, unindu-se cu trupele provinciei Argentina, în număr de 2600 soldați, au format armata Anzilor. Aceasta din urmă a eliberat Chile în bătălia de la Chacabuco (12 februarie 1817). În anul următor, independența e declarată, și țara e plasată sub autoritatea lui Bernardo O'Higgins, care preia titlul de Comandant Suprem. [6]. Reformele sale, însă, nemulțumesc aristocrația și, în 1823, este nevoit să abdice. În următorii 10 ani, Chile e supusă unei serii
Chile () [Corola-website/Science/298085_a_299414]
-
Republiki ya Kongó"), cunoscută și ca Congo-Brazzaville sau Congo, este un stat în Africa centrală. Se învecinează cu Gabon, Camerun, Republica Centrafricană, Republica Democrată Congo, exclava angoleză Cabinda și Golful Guineii. Statul este o fostă colonie franceză ce și-a câștigat independența în 1960. Regiunea a fost dominată de triburile Bantu, care au construit legături comerciale în bazinul fluviului Congo. Cei mai vechi locuitori ai zonei sunt pigmeii, care mai târziu au fost strămutați și absorbiți de triburile bantu în timpul extinderilor bantu
Republica Congo () [Corola-website/Science/298089_a_299418]
-
sud și Republica Congo la vest. Țara are o ieșire îngustă la Oceanul Atlantic. Numele de "Congo" (înseamnă vânător) provine de la grupul etnic Bakongo, grup ce trăiește în bazinul fluviului Congo. Numele fostei colonii belgiene (Congo Belgian) a fost schimbat după independență. În 1971 numele a fost schimbat din nou, în Congo-Kinshasa (după numele capitalei sale; pentru a putea fi deosebit de Republica Congo sau Congo-Brazzaville) în Zair. La acest nume s-a renunțat în 1997. Din 1998 țara a suferit mult din cauza
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
de către parlament. Alte partide care au apărut în această perioadă au fost "Parti Solidaire Africain" (sau PSA, condus de Antoine Gizenga) și "Parti National du Peuple" (PNP, condus de Albert Delvaux și Laurent Mbariko). Congo-ul Belgian și-a obținut independența în 30 iunie 1960 sub numele de Republica Congo ("République du Congo"). Deoarece și colonia franceză a Congo-ului de Mijloc ("Moyen Congo") și-a ales numele de Republica Congo după ce și-a obținut independența, cele două țări erau cunoscute
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
-ul Belgian și-a obținut independența în 30 iunie 1960 sub numele de Republica Congo ("République du Congo"). Deoarece și colonia franceză a Congo-ului de Mijloc ("Moyen Congo") și-a ales numele de Republica Congo după ce și-a obținut independența, cele două țări erau cunoscute sub numele de Congo-Léopoldville și Congo-Brazzaville, după numele capitalelor lor. În zilele care au urmat independenței, forțele de securitate congoleze s-au revoltat, fiind nemulțumite de faptul că întregul corp al ofițerilor era format din
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
franceză a Congo-ului de Mijloc ("Moyen Congo") și-a ales numele de Republica Congo după ce și-a obținut independența, cele două țări erau cunoscute sub numele de Congo-Léopoldville și Congo-Brazzaville, după numele capitalelor lor. În zilele care au urmat independenței, forțele de securitate congoleze s-au revoltat, fiind nemulțumite de faptul că întregul corp al ofițerilor era format din belgieni, administrația s-a dizolvat și dezordinea a cuprins țara. Belgia a trimis trupe suplimentare (s-au alăturat trupelor belgiene existente
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
un congolez ca nou comandant al soldaților, iar Joseph-Désiré Mobutu, cel ce va deveni mai târziu conducătorul acestei țări, a fost numit șef al statului major. Nemulțumit de toate aceste evenimente, , președintele bogatei regiuni Katanga, a proclamat pe 11 iulie independența acesteia. Și regiunea Kasai de Sud a intrat într-o luptă de secesiune împotriva noii conduceri. Astfel conflictul din Congo a devenit, în același timp, unul internațional (datorat intervenției Belgiei în fosta sa colonie), cât și unul intern (cauzat de
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
congolez împotriva agresiunii externe (belgiene). ONU a trimis în Congo misiunea de pace ONUC, cea mai mare de până la acea dată. Belgienii, dorind să își mențină controlul asupra resurselor minerale ale statului, au susținut secesiunea Katangăi, deși nu au recunoscut independența provinciei. În această situație dificilă, evenimentele s-au precipitat ducând la o criză între președintele Kasavubu și primul ministru Patrice Lumumba. Conflictul dintre președinte și prim ministru s-a dezvoltat, culminând cu decizia președintelui Kasavubu de a-l demite pe
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
dezastrul continuă să facă victime. În prezent, Organizația Națiunilor Unite are desfășurată în Congo cea mai mare misiune de menținere a păcii la moment actual, MONUC. La 30 iulie 2006 în Congo au avut loc primele alegeri pluri-partidiste de la dobândirea independenței în 1960. Joseph Kabila a obținut 45% din voturi iar principalul său oponent Jean-Pierre Bemba a obținut 20%. Ca urmare a acestui rezultat nedecis, pe 20 august 2006 au izbucnit violențe între cele două facțiuni în capitala țării, Kinshasa. 16
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
își manifestă interesul în Cornul Africii. Aceștia își extind protectoratul asupra unei părți din Somalia și instalează un guvernator formând astfel Somalia Franceză. În 1896 orașul-port Djibouti devine noua capitală administrativă luând locul orașului Obock. Republica Djibouti și-a câștigat independența în 27 iunie 1977, prin votul electoratului la un referendum pentru independență. Hassan Gouled Aptidon devine primul președinte al tării. Un război civil a început în 1991 între guvern și grupul rebel predominant Afar, Frontul de Restaurare a Unității și
Djibouti () [Corola-website/Science/298094_a_299423]
-
părți din Somalia și instalează un guvernator formând astfel Somalia Franceză. În 1896 orașul-port Djibouti devine noua capitală administrativă luând locul orașului Obock. Republica Djibouti și-a câștigat independența în 27 iunie 1977, prin votul electoratului la un referendum pentru independență. Hassan Gouled Aptidon devine primul președinte al tării. Un război civil a început în 1991 între guvern și grupul rebel predominant Afar, Frontul de Restaurare a Unității și Democrației (FRUD). Conflictul a încetat în Decembrie 1994 când FRUD a semnat
Djibouti () [Corola-website/Science/298094_a_299423]
-
orașului. În 1807, englezii au atacat, din nou, Buenos Aires-ul, dar au fost respinși de locuitori. Acest lucru a avut o importanță deosebită, deoarece coloniștii spanioli au căpătat încredere în forțele lor și s-au implicat în luptele pentru cucerirea independenței. Mișcarea revoluționară în La Plata a căpătat amploare în perioada detronării regelui Ferdinand al VII-lea al Spaniei de către Napoleon. Locuitorii din Buenos Aires au refuzat să-l recunoască pe Joseph Bonaparte, care fusese instalat pe tronul Spaniei. La 25 mai
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
La 25 mai 1810, demonstranții au alungat guvernul viceregal și au instalat un consiliu guvernamental provizoriu, în numele lui Ferdinand al VII-lea. În scurt timp, relațiile cu reprezentanții regelui au fost rupte și s-a început campania de cucerire a independenței. Partea eliberată de sub armatele regale a fost împărțită, în 1813, în 14 provincii. În 1814, conducătorul militar Jose de San Martin a preluat comanda armatei nordului și, mai târziu, a dat lovituri decisive trupelor spaniole în Chile și Peru. În
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
Jose de San Martin a preluat comanda armatei nordului și, mai târziu, a dat lovituri decisive trupelor spaniole în Chile și Peru. În martie 1816, reprezentanții diferitelor provincii s-au reunit la Tucuman și, la 9 iulie aceștia au proclamat independența față de Spania și au declarat formarea "Provinciilor Unite din America de Sud". Unii dintre delegați susțineau ideea creării unei monarhii constituționale, iar alții a unui sistem federal guvernamental. Neînțelegerile dintre cele două facțiuni au culminat cu războiul civil din 1819. Pacea s-
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
1852, de un grup revoluționar condus de generalul Justo Urquiza. În 1853 a fost adoptată constituția federală și Urquiza a devenit primul președinte al Republicii Argentina. Provincia Buenos Aires a refuzat să adopte noua constituție și, în 1854, și-a proclamat independența. S-a declanșat un război între cele două state în 1859, dar Republica Argentina a învins și, în octombrie 1859, Buenos Aires a aderat la federație. În mai 1862, Buenos Aires-ul a fost desemnat capitala republicii. Între 1865 și 1902, Argentina
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
peste 670.000 de aplicații au fost prelucrate în cadrul programului. Deși cei mai mulți dintre argentinieni trăiesc în mediul urban, aceștia continuă să se simtă legați de spiritul "gauchoului", călărețul legendar al pampasului, și de calitățile sale ideale în ceea ce privește politețea, generozitatea și independența. În festivalurile populare, apariția "gauchoului" este obligatorie. Limba oficială este spaniola. De asemenea, se vorbesc italiana și engleza. Datorită intonației italiene, accentele standard ale limbii spaniole diferă de cele ale altor țări. Spaniola-argentiniană este cunoscută pentru tendința sa de "yeísmo
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
orașului Neum. Interiorul țării este predominant muntos cu diferite râuri, cele mai multe nenavigabile. Capitala este la Sarajevo, care este de asemenea și cel mai mare oraș. Bosnia și Herzegovina a fost una din cele 6 republici ale Iugoslaviei. Și-a câștigat independența în cursul războaielor din anii 1990 și, în conformitate cu Acordul Dayton, este administrată de un reprezentant numit de Consiliul de Securitate al ONU. Este descentralizata și împărțită din punct de vedere administrativ în două entități, Federația Bosniei și Herțegovinei și Republika
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
slav "-ovina", „țară-”). Regiunea a fost administrată de otomani că sângeacul, si apoi că pasalâcul, Hersek. Numele de Herțegovina a fost inclus pentru prima oara în numele oficial al provinciei otomane pe la jumatatea secolului al XIX-lea. La prima proclamare a independenței în 1992, numele oficial al țării a fost "Republică Bosniei și Herțegovinei", dar după Acordurile de la Dayton din 1995 și noua constituție care le-a însoțit, numele oficial este "". Teritoriul actual al Bosniei-Herțegovina a fost locuit în antichitate de triburi
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
Hajrudin Krvavac-Šiba, Mirza Idrizović, Aleksandar Jevđević, Ivica Matić, Ademir Kenović, Benjamin Filipović, Jasmin Dizdar, Pjer Žalica, Dino Mustafić, Srđan Vuletić, Aida Begić, printre mulți alții. Bosnia și Herțegovina a dat lumii numeroși sportivi. Mulți dintre ei au devenit cunoscuți înainte de independență țării, reprezentând Iugoslavia. Cel mai important eveniment sportiv găzduit pe teritoriul actual al țării a fost Olimpiada de Iarnă din 1984, de la Sarajevo, desfășurată între 7 și 19 februarie. Printre sportivii olimpici autohtoni se numără: Clubul de handbal Borac a
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
Coreei este controlat de armata rusă în august 1945, în timp ce sudul este controlat de americani. Prin Constituția de la 17 iulie 1948 se proclamă Republica Coreea, iar la 15 august, același an, este alcătuit primul guvern de către președintele Li Sang Man. Independența țării a fost recunoscută de ONU la 12 decembrie 1948. Pe data de 25 iunie 1948 Coreea de Nord invadează Coreea de Sud, astfel izbucnind Războiul coreean, care încetează în urma armistițiului de la Panmunjon din 27 iulie 1953. În ciuda acestor conflicte dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud
Coreea de Sud () [Corola-website/Science/298091_a_299420]
-
importanță regiune. Totuși, coloniștii care au facut călătoria plină de greutăți în Valea Centrală au stabilit o capitală provinciala la Cartago. În 1821, vantul libertății a început să bată din nord. Statele Unite ale Americii și Mexicul își câștigaseră de curand independența și în capitala Căpităniei Generale a Guatemalei, Guatemala City, au început protestele care cereau independența. La 15 septembrie 1821 ei și-au declarat independența față de Imperiul Spaniol. La acea vreme, mai multe dintre statele mexicane ale prezentului aparțineau Căpităniei, așa că
Costa Rica () [Corola-website/Science/298092_a_299421]
-
stabilit o capitală provinciala la Cartago. În 1821, vantul libertății a început să bată din nord. Statele Unite ale Americii și Mexicul își câștigaseră de curand independența și în capitala Căpităniei Generale a Guatemalei, Guatemala City, au început protestele care cereau independența. La 15 septembrie 1821 ei și-au declarat independența față de Imperiul Spaniol. La acea vreme, mai multe dintre statele mexicane ale prezentului aparțineau Căpităniei, așa că pentru a răspândi vestea în toate statele un mesager călare a fost trimis prin America Centrală
Costa Rica () [Corola-website/Science/298092_a_299421]
-
libertății a început să bată din nord. Statele Unite ale Americii și Mexicul își câștigaseră de curand independența și în capitala Căpităniei Generale a Guatemalei, Guatemala City, au început protestele care cereau independența. La 15 septembrie 1821 ei și-au declarat independența față de Imperiul Spaniol. La acea vreme, mai multe dintre statele mexicane ale prezentului aparțineau Căpităniei, așa că pentru a răspândi vestea în toate statele un mesager călare a fost trimis prin America Centrală. Pentru că Costă Rîca era cea mai sudică provincie, a
Costa Rica () [Corola-website/Science/298092_a_299421]