36,294 matches
-
din cătunele Chiperu, Batogu, Murgești și Valea Raței, având în total 765 de locuitori. În comună funcționau o moară cu aburi, 2 biserici și o școală mixtă. În 1925, comuna făcea parte din plasa Orașul a aceluiași județ, avea în componență satele Chiperu, Batogu, Valea Raței, Murgești (devenit deja reședința comunei), Mocani și Motohani (ultimele două preluate între timp de la comuna Racovițeni), în total cu 1537 de locuitori. Din 1931, ea a luat și numele de "Murgești", satul Chiperu fiind transferat
Comuna Murgești, Buzău () [Corola-website/Science/300829_a_302158]
-
de locuitori; aici exista o școală de băieți cu 82 de elevi la Atârnați, una mixtă cu 72 de elevi (din care 17 fete) la Valea Botii și 3 biserici. Comuna Monteoru avea centrul în stațiunea Sărata-Monteoru, și avea în componență și satele Bugheni și Ogrăzile, cu o populație totală de 1770 de locuitori. La Monteoru funcționau o școală de băieți și una de fete în care învățau 43, respectiv 28 de copii; o biserică, o moară cu aburi, o moară
Comuna Merei, Buzău () [Corola-website/Science/300825_a_302154]
-
și a fost condusă de țăranul basarabean Filimon Bodiu. Aparent mică (după estimările unor istorici, gruparea se compunea din 8-10 persoane), organizația a reușit să desfășoare o activitate de propagandă antisovietică pe parcursul a cinci ani, în plină teroare stalinistă. În componența grupului intrau în special țărani, nemulțumiți de politica autorităților comuniste. Printre aceștia, soții Bodiu (Filimon și Olimpiada), care se ascundeau de autorități, împreună cu copiii, Vasile Gavriliță și Alexandru Aparatu. Mai târziu, grupul se completează cu membri noi: Onisim Roșca, Nicolae
Grupul antisovietic al lui Filimon Bodiu () [Corola-website/Science/300835_a_302164]
-
În 1908, satul Nehoiașu a devenit capătul de linie al căii ferate Buzău-Nehoiașu, creată pentru a deservi întreprinderea de prelucrare a lemnului de la Nehoiu. În 1925, reședința comunei fusese mutată la Lunca Priporului, dar comuna își păstrase în mare parte componența, fiind arondată aceleiași plăși Buzău, având 4028 de locuitori. Comuna a fost inclusă în 1950 în raionul Cislău al regiunii Buzău și apoi (după 1952) al regiunii Ploiești. În 1968, reorganizarea administrativ-teritorială a dus la transferarea satului Nehoiașu (împreună cu Lunca
Nehoiașu, Buzău () [Corola-website/Science/300832_a_302161]
-
se acumulează în zonele joase ale spațiului ceea ce produce inversiune termică: mai rece jos decât sus. În Târlișua cele două tipuri de vegetație, lemnoasa și ierboasa, sunt bine reprezentate, structural și cantitativ. Arealul ocupat de pădurile de conifere și foioase, componența cea mai importantă a vegetației lemnoase depășește 60٪ din suprafața acestuia. Etajul coniferelor, prezent în dealurile piemontane și în Munții Țibleș, este reprezentat de molid, brad, pin și exemplare rare de larice. Mai jos, s-au dezvoltat păduri compacte de
Târlișua, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300897_a_302226]
-
putem spune că de la ultima casă de pe Fiad și până la ultima casă de pe Telcisor sunt 37 km, fără să mai punem pe cei ce locuiesc pe Rebra, la încă 10 km din Valea Seaca. În prezent, Comuna Telciu are în componență să 4 sate: Telciu, Telcisor, Bichigiu și Fiad. La recensământul din 2002, sătul Telcisor, avea o populație de 1151 locuitori. Școala din Gură Poienii, Telcisor s-a înființat în anul 1949-1950 inchiriindu-se casă personală a locuitorului Paramon Natu. Prima
Telcișor, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300898_a_302227]
-
împărțiri administrative feudale. Comuna Răchiți purta denumirea de comuna Popăuți și avea reședința la Mănăstirea Popăuți situată la nord-est. În curtea mănăstirii se afla și sediul primăriei. De-a lungul anilor, diferitele reforme administrative au schimbat atât denumirea, cât și componența satelor comunei. Vechea comună era compusă din satele: Luizoaia, Cișmea, Răchiți, Teasc și Roșiori. Mai târziu, în anul 1879, prin trecerea satului Luizoaia în componența orașului Botoșani, reședința se mută la Răchiți, purtând aceeași denumire de comuna Popăuți și cuprinzând
Comuna Răchiți, Botoșani () [Corola-website/Science/300920_a_302249]
-
sediul primăriei. De-a lungul anilor, diferitele reforme administrative au schimbat atât denumirea, cât și componența satelor comunei. Vechea comună era compusă din satele: Luizoaia, Cișmea, Răchiți, Teasc și Roșiori. Mai târziu, în anul 1879, prin trecerea satului Luizoaia în componența orașului Botoșani, reședința se mută la Răchiți, purtând aceeași denumire de comuna Popăuți și cuprinzând satele: Răchiți, Cișmea, Teasc și Roșiori. În anul 1906 la comună se alipește și satul Costești. În anul 1942 comuna avea următoarea componență: Răchiți, Cișmea
Comuna Răchiți, Botoșani () [Corola-website/Science/300920_a_302249]
-
Luizoaia în componența orașului Botoșani, reședința se mută la Răchiți, purtând aceeași denumire de comuna Popăuți și cuprinzând satele: Răchiți, Cișmea, Teasc și Roșiori. În anul 1906 la comună se alipește și satul Costești. În anul 1942 comuna avea următoarea componență: Răchiți, Cișmea, Costești Roșiori, Stăuceni și Tulbureni. În această formație rămâne până la 1 ianuarie 1956 când satele Stăuceni și Tulbureni se desprind și rămân la comuna Răchiți numai satele: Cișmea, Costești, Roșiori și Răchiți. În anul 1968 după ultima împărțire
Comuna Răchiți, Botoșani () [Corola-website/Science/300920_a_302249]
-
Tulbureni. În această formație rămâne până la 1 ianuarie 1956 când satele Stăuceni și Tulbureni se desprind și rămân la comuna Răchiți numai satele: Cișmea, Costești, Roșiori și Răchiți. În anul 1968 după ultima împărțire administrativă, comuna Răchiți rămâne cu aceeași componență. În comuna Răchiți, agricultura concentrează cea mai mare parte a forței de muncă și, din acest punct de vedere, a constituit un sector preponderent în structura economică și socială a comunei. Structura solului permite culturi variate, ponderea deținând-o cerealele
Comuna Răchiți, Botoșani () [Corola-website/Science/300920_a_302249]
-
este o comună în județul Botoșani, Moldova, România, formată din satele Baisa, Cătămărești, Cătămărești-Deal, Cervicești, Cervicești-Deal, Cucorăni, Ipotești (reședința), Manolești și Stâncești. Comuna este așezată în partea de vest a județului și s-a constituit, în actuala întindere teritorială și componență, în anul 1968. Descoperirile arheologice au scos la iveală urme de așezări omenești încă din perioada neolitică (6000-2500 î.e.n.) în zona numită Medelean din vecinătatea satului Cucorăni. Locuirea geto-dacică pe teritoriul comunei este substanțial reprezentată, fapt dovedit prin complexul fortificat
Comuna Mihai Eminescu, Botoșani () [Corola-website/Science/300917_a_302246]
-
orașul Săveni; în partea de est și sud-est are ca vecini comunele Vlăsinești și Dângeni; în partea de sud comuna Unțeni, în partea de sud-vest comuna Nicșeni, iar în partea de nord-vest comunele Vorniceni și Corlăteni. Comuna Ungureni are în componența sa 12 sate: Ungureni, Plopenii Mari, Plopenii Mici, Epureni, Vicoleni, Tăutești, Borzești, Mihai Viteazu, Durnești, Călugărenii Noi, Călugăreni și Mândrești. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Ungureni se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002
Comuna Ungureni, Botoșani () [Corola-website/Science/300929_a_302258]
-
același județ și era formată din satele Cazasu, Baldovinești, Pietroiu și Satu Nemțesc, cu 2128 de locuitori. Baldovinești, Pietroiu și Satu Nemțesc (redenumit General Praporgescu) s-au desprins în 1931, formând comuna Baldovinești. În 1950, comuna Cazasu a intrat în componența raionului Brăila din regiunea Galați. În 1968, ea a fost desființată și inclusă în comuna Tudor Vladimirescu, care a fost tot atunci arondată județului Brăila, reînființat. Comuna a fost reînființată în 2003, având în componență doar satul Cazasu.
Comuna Cazasu, Brăila () [Corola-website/Science/300945_a_302274]
-
comuna Cazasu a intrat în componența raionului Brăila din regiunea Galați. În 1968, ea a fost desființată și inclusă în comuna Tudor Vladimirescu, care a fost tot atunci arondată județului Brăila, reînființat. Comuna a fost reînființată în 2003, având în componență doar satul Cazasu.
Comuna Cazasu, Brăila () [Corola-website/Science/300945_a_302274]
-
Peștera. În ultimii ani s-a dezvoltat mult turismul rural în zonă, un factor favorabil fiind și apropierea de Castelul Bran. Comuna Moieciu este una dintre cele trei comune administrative care alcătuiesc Zona Bran: Comuna a luat ființă, în actuala componență administrativă, în anul 1968 când în România s-a făcut reforma administrativă. Este alcătuită din șase sate, fiind comuna cu cele mai multe sate din zona Bran, după cum urmează: Sediul administrativ al comunei Moieciu este în satul Moieciu de Jos. Comuna Moieciu
Comuna Moieciu, Brașov () [Corola-website/Science/300955_a_302284]
-
42% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, pe teritoriul comunei actuale funcționau comunele Gradiștea de Jos și Gradiștea de Sus, în plasa Gradiștea a județului Râmnicu Sărat. Comuna Gradiștea de Jos avea în componență doar satul de reședință, cu o populație de 564 de locuitori; în comună exista o biserică zidită de locuitori în 1871 și o școală mixtă cu 44 de elevi, înființată în 1887. Comuna Gradiștea de Sus era formată din satele
Comuna Grădiștea, Brăila () [Corola-website/Science/300964_a_302293]
-
92,87%), cu o minoritate de penticostali (1,51%). Pentru 4,92% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Marginea de Jos a județului Râmnicu Sărat și avea în componență doar satul de reședință, cu 1393 de locuitori. În comună funcționau o moară cu aburi și o școală mixtă cu 90 de elevi, fondată în 1878. Singura biserică din comună era cea de la mănăstirea Măxineni, construită de domnitorul Țării Românești
Comuna Măxineni, Brăila () [Corola-website/Science/300977_a_302306]
-
Basarab în 1638 și întreținută în acel moment de Eforia Spitalelor Civile. În acea perioadă, pe actualul teritoriu al comunei, funcționau și comuna Corbu (în aceeași plasă), și comuna Latinu, în plasa Vădeni din județul Brăila. Comuna Corbu avea în componență cătunele Corbu și Chioveanu, cu o populație de 1540 de locuitori. Aici funcționau o biserică zidită în 1868 de locuitori și o școală mixtă cu 73 de elevi (dintre care 9 fete), deschisă în 1870. Comuna Latinu avea în componență
Comuna Măxineni, Brăila () [Corola-website/Science/300977_a_302306]
-
componență cătunele Corbu și Chioveanu, cu o populație de 1540 de locuitori. Aici funcționau o biserică zidită în 1868 de locuitori și o școală mixtă cu 73 de elevi (dintre care 9 fete), deschisă în 1870. Comuna Latinu avea în componență satele Latinu Vechi (înființat în 1836) și Latinu Nou (unde s-au mutat în 1861 locuitori din Latinu Vechi în urma inundațiilor produse de râul Buzău), având în total 601 locuitori. În comuna Latinu funcționa o biserică datând din 1865 și
Comuna Măxineni, Brăila () [Corola-website/Science/300977_a_302306]
-
funcționa o biserică datând din 1865 și o școală mixtă cu 26 de elevi. În 1925, comuna Măxineni avea 1259 de locuitori, iar comuna Corbu 1065; ambele făceau parte din plasa Măicănești a județului Rm. Sărat. Comuna Latinu avea în componență satele Gurgueți, Latinu Nou, Latinu Vechi, Oancea și Voinești, cu 652 de locuitori; ea făcea parte din plasa Silistraru a județului Brăila. În 1950, comunele Măxineni și Corbu au fost arondate raionului Măicănești din regiunea Putna și apoi (după 1952
Comuna Măxineni, Brăila () [Corola-website/Science/300977_a_302306]
-
la 1925, următoarea structură administrativă pe teritoriul actual al comunei: comuna Bordei Verde, în plasa Ianca, cu 1989 de locuitori, compusă din satele: Bordeiu Verde și Scheaua Nouă. și comuna Filiu, în plasa Ianca, cu 1623 de locuitori, având în componență satele: Filiu, Filiu-Târlele, Lișcoteanca-Cărămidari,și Lișcoteanca-Satnoeni Nefiind un document oficial, datele din anuar, deși foarte importante pentru prezentarea contextului istoric, nu trebuie interpretate în mod absolut. Astfel comuna Bordei Verde este prezentată cu un nume nou („Bordeiu Verde” în loc de „Bordeiul
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
nume nou („Bordeiu Verde” în loc de „Bordeiul Verde” denumirea oficială cu care era menționat în 1923 în hotărârea de înființare a comunei Constantin Gabrielescu). În al doilea rând, în 1925 satul Scheaua Nouă nu mai exista și nu mai era în componența comunei Bordeiul Verde, el schimbându-și numele în 1923 în Constantin Gabrielescu, formând începând din acel moment comuna cu același nume. Cel mai probabil anuarul Socec din 1925 este o reproducere actualizată a unei ediții mai vechi.El surprinde deja
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
rând, în perioada 1950-1968, din raioanele Călmățui, Filimon Sârbu și Făurei din regiunea Galați. La 16 februarie 1968 este adoptată ""Legea nr. 2 privind împărțirea administrativ teritorială a teritoriului Republicii Socialiste România"", prin care comuna Bordei Verde este stabilită în componența actuală, în cadrul reînființatului județ Brăila. Legea aduce câteva modificări esențiale: se desființează satul Vintilești, prin contopire cu satul Bordei-Verde, se desființează satele Cărămidari și Satnoieni, care se înglobează în satul Lișcoteanca și se desființează comuna Filiu înglobându-se satul Filiu
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
elevi în total (una înființată în 1880 la Gulianca și alta în 1863 la Ariciu) și o biserică ortodoxă zidită în 1864. În 1925, comuna este atestată de Anuarul Socec în plasa Măicănești a aceluiași județ, cu aceleași sate în componență și o populație de 1067 de locuitori. În 1931, comuna Gulianca a rămas cu satele Gulianca și Olăneasca, în vreme ce satul Ariciu, cu două sate noi mai mici, denumite Domnița Ileana și Regele Ferdinand, au format o comună separată, denumită "Regele
Comuna Salcia Tudor, Brăila () [Corola-website/Science/300987_a_302316]
-
județului Brăila și era compusă din satele Surdila-Greci, Vizireni, Făurei și Gara Făurei, cu o populație totală de 1264 de locuitori. În comună funcționau o școală mixtă înființată în 1858, și o moară cu aburi. În 1925, comuna avea aceeași componență, 2013 locuitori și era reședința plășii Călmățui din același județ. Din cauza evoluției puternice datorată faptului că a devenit nod feroviar pe liniile București-Ploiești-Galați și Fetești-Tecuci, satele Făurei și Vizireni s-au desprins din comună și au format comuna Făurei, devenită
Comuna Surdila-Greci, Brăila () [Corola-website/Science/300990_a_302319]