34,199 matches
-
1978 guvernul chinez a început să relaxeze oarecum politica față de musulmani, astăzi existând din nou multe moschei în China. Există musulmani în toate regiunile din China. Majoritatea sunt însă în provinciile Xinjiang, Gansu, Ningxia și Quinghai. Din cele 55 de minorități recunoscute oficial în China, 10 sunt predominant musulmane. În ordine descrescătoare sunt: hui (9,8 milioane în recensământul din 2000, sau 48% din numărul oficial de musulmani), uiguri (8,4 milioane, 41%), cazaci (1.,25 milioane, 6.1%), dongxiang (514
Islamul în China () [Corola-website/Science/317335_a_318664]
-
hagiul Noor Deen Mi Guangjiang. Xiao'erjing sau Xiao'erjin (chineză: 小儿经/小儿锦) este felul de a scrie limbi sinitice, de exemplu mandarina (și în special mandarina "lanyin", "zhongyuan" și dialectele din nord-estul Chinei) cu alfabetul arab. Este folosit de minoritățile chineze musulmane, mai ales de "hui" dar și de "dongxiang" "salar". Musulmanii chinezi au dezvoltat și adaptat arta marțială chineză "wushu" în arte marțiale proprii, ca bază având persecuția lor în timpul dinastiei Quing. "Huii" au inventat și adaptat multe stiluri
Islamul în China () [Corola-website/Science/317335_a_318664]
-
este guvernată de zece muncipalități, denumite colectiv „Orașul Skopje”. Municipalitățile în Republica Macedonia sunt unități ale guvernelor locale. Muncipalitățile învecinate pot stabili acorduri de cooperare. Principala divergență din țară este între partidele bazate pe criterii etnice, reprezentând majoritatea macedoneană, respectiv minoritatea albaneză. Lipsa echilibrului de puteri dintre acestea a dus la războiul scurt din 2001, care s-a încheiat cu un acord impus de NATO. În august 2004, parlamentul Republicii a aprobat o legislație care recontura frontierele legale, dând o autonomie
Politica Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/317381_a_318710]
-
au fost câștigate clar de partidul de centru-dreapta VMRO-DPMNE, condus de Nikola Gruevski. Decizia lui Gruevski de a include Partidul Democratic al Albanezilor în noul guvern, în locul Uniunii Democrate pentru Integrare-Partidul pentru Prosperitate Democratică (coaliția care a atras majoritatea voturilor minorității albaneze), a dus la proteste în zonele cu populație albaneză. Cu toate acestea, recent a pornit un dialog între Uniunea Democrată pentru Integrare și VMRO-DPMNE, cu scopul de a discuta divergențele dintre cele două partide, și de a susține aspirațiile
Politica Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/317381_a_318710]
-
Puterea juridică este exercitată de tribunale, sistemul fiind condus de Curtea Supremă, Curtea Constituțională și Consiliul Juridic Republican. Adunarea numește in funcție judecătorii. Divergența politică majoră este între partidele bazate în mare parte pe originea etnică, reprezentând majoritatea macedoniană și minoritatea albaneză. Problema împărțirii puterii între cele două comunități a dus la un război scurt în 2001, fiind urmat de un acord de împărțire a puterii. În august 2004, parlamentul Republicii a adoptat o lege care a restabilit granițele locale și
Politica Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/317381_a_318710]
-
În săptămânile ce au urmat înființării Comitetului, cu sediul în București, s-au înființat și organizații locale la Reșița, Timișoara și Brașov. Primul președinte al Comitetului a fost numit Emmerich Stoffel, care a fost numit și consilier ministerial, în Ministerul minorităților naționale. Secretar a fost numit tâmplarul Filip Geltz (Philipp Geltz), din Arad. La 13 martie 1949 a apărut primul număr al cotidianului de limba germană "Neuer Weg", ca organ de propagandă al Comitetului Antifascist German, sub conducerea scriitorului Anton Breitenhofer
Comitetul Antifascist German () [Corola-website/Science/317377_a_318706]
-
în principal ca urmare a migrării evreilor originari din alte localități mai mici, precum și din localitățile ocupate de maghiari în nord-vestul Transilvaniei, prin Dictatul de la Viena din 1940. Deși hărțuiți de acțiunile fasciștilor din organizația DVR (Deutsche Volkspartei Rumäniens) a minorității germane din România, evreii din Transilvania românească nu au suferit deportări sistematice, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat în Transilvania ocupată de Ungaria lui Miklós Horthy. După datele provenind din arhivele Primăriei orașului Sibiu, în noiembrie 1945 locuiau în oraș 1
Sinagoga Mare din Sibiu () [Corola-website/Science/317419_a_318748]
-
Roosevelt și Churchill s-au temut ca sovieticii să întârzie sau chiar să refuze eliberarea prizonierii aliați din lagărele germane eliberate de Armata Roșie. După semnarea înțelegerilor de la Ialta, Churchill l-a întrebat pe Stalin: „Au luptat cazacii și alte minorități împotriva noastră”, la care acesta din urmă a răspuns: „Ei au luptat cu ferocitate, ca să nu spunem cu bestialitate, pentru germani”. Spre sfârșitul războiului, Piotr Krasnov și alți lideri cazaci l-au convins pe Hitler să permită civililor și necombatanților
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
fost transferat de o țară la alta la sfârșitul Primului Război Mondial, sau instrumente legale care conțineau acorduri internaționale cu privire la termenii administrației unor teritorii în numele Ligii Națiunilor. Aceste mandate aveau prevederi care aminteau de tratatele și articolele constituționale care tratau problemele dreptului minorităților și asigurau deptul la petiționare și la reglementarea conflictelor de către Curtea Internațională de Justiție . Sistemul mandatelor a fost stabilit prin „articolul 22” al Convenției Ligii Națiunilor intrat în vigoare pe 28 iunir 1919. În condițiile în care Liga Națiunilor a
Mandat al Ligii Națiunilor () [Corola-website/Science/321779_a_323108]
-
tratată. Climatul negocierilor s-a ameliorat după moartea lui Stalin în 1953, iar negocierile cu ministrul sovietic de externe Molotov au ajuns la o concluzie în februarie 1955. Pe lângă reglementările generale și recunoașterea statului austriac, au fost detaliate explicit drepturile minorităților slovenă și croată. Anschlussul (unirea politică) cu Germania, așa cum a avut loc în 1938, a fost interzisă. Organizațiile naziste și fasciste au fost și ele interzise. Mai mult, Austria a anunțat că se va declara permanent neutră după adoptarea tratatului
Tratatul de independență a Austriei () [Corola-website/Science/321860_a_323189]
-
1877 președintele Mac Mahon i-a reproșat primului ministru, Jules Simon, lipsa de fermitate și i-a cerut explicații. Scrisoarea a fost publicată și în "Journal officiel". Jules Simon și-a prezentat imediat demisia, deși nu a fost pus în minoritate în fața niciunei camere a Parlamentului: În aceeași zi Mac Mahon l-a numit pe Albert de Broglie prim ministru (la un al treilea mandat), iar acesta a format un cabinet de dreapta, promotor al "ordinii morale", zis și „cabinetul din
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
lucru și de avere. Rezultatul a fost că numărul de uitlanders din Transvaal a ajuns să-l depășească pe cel de buri, și a precipitat confruntări în sânul comunității albilor, similare cu cele care apăruseră cu ani în urmă între minoritatea dominantă a burilor Lyndenburg și burii sosiți mai târziu dinspre sud. Ideile expansioniste britanice (promovate în principal de Cecil Rhodes), ca și disputele privind drepturile politice și economice ale uitlanderilor au avut ca rezultat Raidul Jameson din 1895. Acest raid
Al Doilea Război al Burilor () [Corola-website/Science/321895_a_323224]
-
1,375 de maghiari (1.6%), 6,124 care s-au declarat iugoslavi (7.3%), și 8,335 (9.9%) alții sau nedeclarați. Pe 25 iunie 1991, Croația și-a declarat independența față de Republica Socialistă Federativă Iugoslavia. Liderii politici ai minorității sârbe din Croația au reacționat cu vehemență, organizând proteste la scară largă și, ulterior, punând mâna pe arme împotriva guvernului croat pe teritorii întinse din țară, începând cu 1990. Aceste mișcări au fost sprijinite de conducerea sârbă, la vârful căreia
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
electorale în alegerile din 1990. În iulie 1990, adunarea municipală din Vukovar, dominată de sârbi, a intrat în conflict direct cu guvernul secesionist croat, când a refuzat să recunoască noua constituție a Croației, care reducea ca importanță statutul politic al minorității sârbe. Adunarea era dominată de Liga Comuniștilor. Un inginer agronom sârb, Slavko Dokmanović, a fost ales președintele adunării. În primăvara anului 1991, miliții paramilitare din Serbia, antrenate să lupte în Croația, au fost sprijinite și finanțate de Slobodan Miloșevici prin
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
ca fiind "negarea negației omului negru". Potrivit lui Senghor, negritudinea reprezintă "totalitatea valorilor culturale ale Africii Negre". După Senghor, "negritudinea este, de fapt, o cultură". Este totalitatea valorilor economice, politice, intelectuale, morale, artistice și sociale ale popoarelor din Africa și ale minorităților negre din America, Asia și Oceania. Mai este și un „cuvânt cheie ce avea să marcheze ruptura cu umilințele Africii coloniale”: „Născută în perioada în care imperiile coloniale erau pe punctul de a se destrăma, noțiunea de negritudine este echivalentă
Negritudine () [Corola-website/Science/321448_a_322777]
-
Declarația de independență a Republicii Kosovo față Șerbia a fost adoptată duminică, 17 februarie 2008 de către Adunarea din Kosovo cu un cvorum unanim. Toți cei 11 reprezentanți ai minorității sârbe au boicotat această acțiune. Reacția internațională a fost divizată între statele care au recunoscut independența Kosovo și statele care nu au recunoscut acest fapt. Până pe 4 februarie 2011, Republica Kosovo a obținut 98 de recunoașteri diplomatice oficiale ca stat
Recunoașterea independenței Republicii Kosovo la nivel internațional () [Corola-website/Science/316454_a_317783]
-
de trădare, dar cu „circumstanțe atenuante” (cu 5 voturi contra 2), condamnat la zece ani de închisoare și o nouă degradare. Verdictul a fost la un singur vot de achitare, întrucât codul penal militar francez de pe atunci prevedea că o minoritate de trei judecători din șapte împotriva unei condamnări înseamnă achitare. Acest verdict absurd dădea impresia unei mărturisiri a vinovăției membrilor curții marțiale. Ei păreau că nu doresc să renege decizia din 1894, și știau bine că dosarul nu se bazează
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
a parlamentarilor, unde se prezintau doar cei care au obținut un mandat la alegerile parlamentare. Forța Civică a fost împărțită în 6 organizații: tineretul, organizația de femei, cea a seniorilor, a oamenilor de afaceri, a persoanelor cu dizabilități si liga minorităților naționale. Partidul a avut următoarele niveluri de organizare: structura locală, județeană și națională.
Forța Civică () [Corola-website/Science/316490_a_317819]
-
a fost un om de afaceri și avocat american din comunitatea evreiască newyorkeză, cunoscut pentru activismul lui în slujba cauzelor progresiste. A fost membru al Partidului Comunist din SUA (PCSUA) și s-a implicat în lupta pentru drepturi civile ale minorității de culoare în perioada dinaintea asasinării lui Martin Luther King, căruia i-a scris discursurile și orientat acțiunile pentru câștigarea opiniei publice de partea cauzei desegregaționiste. Levison a fost urmărit de F.B.I. atât în perioada în care a fost în
Stanley David Levison () [Corola-website/Science/328872_a_330201]
-
regiunile Pomeraniei, Brandenburgului, Prusiei Răsăritene și Sileziei, slavii au devenit minoritari în cursul secolelor următoare, deși un număr important de locuitori slavi au rămas în regiuni precum Silezia Superioară. În Polonia Mare și Pomerania răsăriteană, coloniștii germani au rămas o minoritate de-a lungul timpului. În ciuda pierderilor de facto a mai multor provincii, juriștii medievali din Regatul Poloniei au pus bazele juridice ale unei revendicări asupra fostelor provincii care nu se mai aflau la începutul secolului al XIV-lea sub controlul
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
granițelor Poloniei. În 1962, Papa Ioan al XXIII-lea a numit aceste teritorii ca „teritoriile apusene recuperate după secole” și nu și-a revizuit declarația nici chiar sub presiunea ambasadei germane. Termenul este încă socotit util, datorită continuității existenței unei minorități poloneze, vizibilă încă în 1945, de către anumiți oameni de știință precum Krzysztof Kwaśniewski.. După încheierea celei de-a doua conflagrații mondiale, Uniunea Sovietică a anexat teritoriile poloneze estice și a încurajat colonizarea populației poloneze de aici în vest. În cadrul acestei
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
cimitire. În regiunea Lubusz au fost organizate „întreceri socialiste” pentru identificarea și distrugerea ultimelor urme ale istoriei germane. Recensământul german din 1939 dădea pentru zona care avea să devină Teritoriile Recupeate o cifră de 8.855.000 locuitori, inclusiv o minoritate poloneză în regiunea extrem estică. În vreme ce recensământul german stabilea numărul vorbitorilor de poloneză și a persoanelor bilingve care stăpâneau și poloneza la mai puțin de 700.000 de locuitori, demografii polonezi au estimat că numărul real al polonezilor din estul
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
al secolului trecut, după prăbușirea regimului comunist, între 300.000 și 350.000 de polonezi au declarat că sunt de etnie germană. În zilele noastre, populația regiunilor în discuție este în mod majoritar de etnie poloneză, deși mai există o minoritate germană redusă numeric în Olsztyn, Mazuria și Silezia Superioară. Guvernul comunist, care nu era un executiv rezultat al unor alegeri democratice, a căutat să se legitimeze prin propaganda antigermană. Amenințarea germană a fost folosită ca armă pentru prezentarea comuniștilor drept
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
Distribuirea „proprietăților fără stăpân” către coloniștii polonezi i-a adus regimului o largă simpatie populară. După încheierea celei de-a două conflagrații mondiale, Uniunea Sovietică a anexat teritoriul polonez Kresy, aflată la vest de Linia Curzon și a încurajat emigrarea minorității etnice poloneze sau a forțat plecarea acesteia spre vest. În cadrul unei campanii ample,autoritățile sovietice au expus numeroase afișe în locuri publice cu mesaje precum În timpul Războiului Rece, foștii aliați occidentali din Al Doilea Război Mondial au susținut că documentul
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
Hoyos-Sprinzenstein. Principalele divergențe au fost legate de războiul vamal, de chestiunea ceangăilor și de cea a românilor din Ungaria, Transilvania, Banat și Bucovina. Austro-Ungaria îi reproșa României că ceangăii din Regatul României nu beneficiau de nici un fel de protecție ca minoritate, în vreme ce românii din Bucovina, Transilvania și Ungaria dispuneau de anumite drepturi garantate prin legea minorităților. România îi reproșa Austro-Ungariei regimul electoral, școlar și lingvistic care defavoriza românii, sub-reprezentați față de numărul lor în Consiliul Bucovinei, în Parlamentul ungar, printre elevii învățământului
Relațiile dintre România și Ungaria () [Corola-website/Science/328923_a_330252]