34,796 matches
-
primul rând pentru că se întâlnește cu Paul Gauguin la Pont-Aven, care îi dă sfaturi prețioase cu privire la pictură. Acesta îl încurajează să se debaraseze de constrângerea imitativa în pictură, să folosească culorile pure, vii, să nu ezite în a exagera propriile viziuni, să dea creațiilor sale o logică proprie, decorativă și simbolică. Revine la Paris cu un tablou pictat sub îndrumarea lui Gauguin, care trezește entuziasmul prietenilor săi. Tabloul capătă denumirea "Le Talisman" ("Talismanul"). Tabloul este caracterizat prin suprafețe mari, colorate, și
Paul Sérusier () [Corola-website/Science/313812_a_315141]
-
edificiul teoretic lupascian poate fi considerat ca un răspuns la următoarea întrebare: „ce se va întâmpla dacă se neagă caracterul absolut al principiului non-contradicției, dacă se introduce contradicția, o contradicție ireductibilă în structura, funcțiile și operațiile înseși ale logicii?”. În viziunea tradițională, contradicția semnala o situație anormală în cadrul unei teorii, anomalie asociată cu un impediment în aflarea legilor exacte ale naturii și care, în consecință, trebuia numaidecât să fie înlăturat. Lupașcu se distinge net de această atitudine, valorizând contradicția, din punct
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
de materialitate a fost publicată în 1960, în eseul "Cele trei materii", operă de maturitate filosofică care a impresionat foarte mulți gânditori ai vremii, unul dintre ei considerându-l: “Discursul asupra metodei din timpurile noastre”. Pentru-a demara proiectul unei viziuni triontice asupra lumii, Lupașcu pornește de la câteva premise fundamentale: materia este forma „unei sistematizări energetice dotată cu o anumită rezistență”, prin urmare orice obiect al cunoașterii ni se prezintă ca un sistem sau ansamblu de evenimente energetice, orice sistem fiind
Ștefan Lupașcu () [Corola-website/Science/313832_a_315161]
-
versuri de Eminescu și Itinerar dacic, pe versurile ginerelui său, Dominic Stanca), coruri; Suita I pastorală pentru orchestră simfonică, în 4 părți (difuzată de Radio Viena, la 16 septembrie 1937, în interpretarea Wiener Symphoniker, dirijată de Max Schönherr); poemul simfonic Viziuni; simfonii; operele Kera Duduca (1963; difuzată la Televiziunea Română, în anii ‘70), Apus de soare (premiera la 30 decembrie 1975, la Opera Română din București), Domnița din depărtări, având la bază La princesse lointaine de Edmond Rostand (premiera în 1976, la
Mansi Barberis () [Corola-website/Science/313880_a_315209]
-
lipsit de entuziasm al mișcării teritorialiste evreiești înaintea Primului Război Mondial, dar ulterior a devenit un opozant înfocat al mișcării sioniste în general. El vedea în Sionism o mișcare exclusivă și separatistă care amenința solidaritatea colectivă pe care el o susținea în viziunea statului global. Fără a fi un susținător al identității evreiești în general, Wells a prezis în scrierile sale utopice că, în cele din urmă, poporul evreu va fi asimilat. În notele care însoțesc romanul său biografic "A Man of Parts
H. G. Wells () [Corola-website/Science/313844_a_315173]
-
bine potențialul de manipulare al mass-media (mai ales prin publicitate și tehnici asociate relațiilor publice) și de asemenea este asigurată o mai bună percepție și înțelegere a rolurilor pe care mass media și media participativă le joaca în construirea unei viziuni a realității. Educația mediatică se dezvoltă în Marea Britanie, Australia, Africa de Sud, Canada, Statele Unite, cu un interes în creștere în țări precum Olanda, Italia, Grecia, Austria, Elveția, India și Rusia. Cultura mediatică a fost inițial clasificată ca o unealtă/un instrument menită
Educație mediatică () [Corola-website/Science/313884_a_315213]
-
Sevilla unde Ibn 'Arabi, în vârstă de opt ani, își începe studiile. Învață Coranul, exegeza coranică, tradiția profetică, gramatica arabă, jurisprudența islamică și retorica. După terminarea studiilor, va lucra pe post secretar pe lângă conducătorii Sevilliei. În 1179, după primele sale viziuni mistice, tatăl său îl duce la celebrul Ibn Rușd (Averroes), pe atunci "cadiu" al Cordobei. După această dată, el începe să-i frecventeze asiduu pe maeștri spirituali din Andaluzia acelor vremuri: șaykh-i Abu-Ja'far al-'Urayni, Abu Ya'qub al-Qaysi
Ibn Arabi () [Corola-website/Science/313913_a_315242]
-
care se oprește, pentru scurtă vreme, este Tunisul unde îl întâlnește pe șaykh-ul 'Abd al-'Aziz al-Mahdawi căruia, mai târziu, în semn de profund respect, îi va dedica lucrarea sa Ruh al-quds (Duhul sfințeniei). Tot la Tunis, are încă o viziune în care se întâlnește cu al-Khidr. După o scurtă reîntoarcere la Sevilla, în 1195, când studiază cu unchiul său tradiția profetică (sunna), pleacă în același an la Fez unde are două viziuni. În prima are loc ascensiunea sa nocturnă la
Ibn Arabi () [Corola-website/Science/313913_a_315242]
-
Duhul sfințeniei). Tot la Tunis, are încă o viziune în care se întâlnește cu al-Khidr. După o scurtă reîntoarcere la Sevilla, în 1195, când studiază cu unchiul său tradiția profetică (sunna), pleacă în același an la Fez unde are două viziuni. În prima are loc ascensiunea sa nocturnă la ceruri - după modelul profetic cunoscut - unde atinge Stația Luminii și sub impactul căreia scrie "Kitab al-isra"' (Cartea Ascensiunii Nocturne), în proză ritmată, în care relatează întâlnirile pe care le-a avut - pe parcursul
Ibn Arabi () [Corola-website/Science/313913_a_315242]
-
care murise în exil la Marrakech. Impresionat de moartea marelui gânditor scrie tratatul "Mawaqi' an-nujum" Locurile de repaus ale stelelor), în 1199, pe când se afla la Almeria. Tot în 1199, scrie o altă carte, sub impactul celei de-a doua viziuni avută la Fez (1196), intitulată "Kitab 'anqa' mughrib" (Cartea Fabulosului Grifon din Vest). Ibn 'Arabi pleacă pentru totdeauna din Andaluzia în 1200. În 1202, a participat la peleginajul de la Mecca, după ce petrecuse doi ani la Cairo și Ierusalim. La Mecca
Ibn Arabi () [Corola-website/Science/313913_a_315242]
-
termina patru lucrări: "Mișkat al-anwar" (Firida luminilor; fără nici o legătură cu tratatul omonim al imamului al-Ghazali), "Hilyat al-abdal" (Podoaba înlocuitorilor), "Taj ar-rasa'il" (Cununa epistolelor) și "Ruh al-quds" (Duhul sfințeniei). În 1204, se oprește la Mosul unde are o nouă viziune în care primește învestitura (khirqa) de la al-Khidr. De asemenea, el va scrie aici tratatul intitulat" at-Tanazzulat al-mawsiliyya" (Revelațiile de la Mosul) în care descrie tainele ezoterice legate de abluțiune și rugăciune și semnificațiile acestora în plan spiritual. În 1209, la Alep
Ibn Arabi () [Corola-website/Science/313913_a_315242]
-
aici tratatul intitulat" at-Tanazzulat al-mawsiliyya" (Revelațiile de la Mosul) în care descrie tainele ezoterice legate de abluțiune și rugăciune și semnificațiile acestora în plan spiritual. În 1209, la Alep, termină o lucrarea "Kitab at-tajalliyat" (Cartea Teofaniilor) bazată pe o serie de viziuni teofanice, avute de-a lungul timpului, cu privire la perfecțiunea, generozitatea și milostivenia lui Dumnezeu. Aceste viziuni care pornesc, în general, de la versete din Sura Vaca (a doua sură din Coran) include dialoguri cu marii mistici precum al-Hallaj (Tur, cca 857 - Bagdad
Ibn Arabi () [Corola-website/Science/313913_a_315242]
-
abluțiune și rugăciune și semnificațiile acestora în plan spiritual. În 1209, la Alep, termină o lucrarea "Kitab at-tajalliyat" (Cartea Teofaniilor) bazată pe o serie de viziuni teofanice, avute de-a lungul timpului, cu privire la perfecțiunea, generozitatea și milostivenia lui Dumnezeu. Aceste viziuni care pornesc, în general, de la versete din Sura Vaca (a doua sură din Coran) include dialoguri cu marii mistici precum al-Hallaj (Tur, cca 857 - Bagdad, 922), Junayd (m. Bagdad, 910) și încă mulți alții. În 1214, se reîntoarce la Mecca
Ibn Arabi () [Corola-website/Science/313913_a_315242]
-
spirituale) meccane în cunoașterea Regelui și ale Regatului -, începută în 1202 la Mecca și terminată în 1238 la Damasc, în cele 560 de capitole, prezintă toate căile care duc la cunoașterea mistică. "Fusus al-hikam" (Monturile înțelepciunilor) este scrisă după o viziune din 1229 în care s-a întâlnit cu profetul Muhammad care, după o serie de sfaturi, i-a poruncit să pună totul într-o carte. Rezultatul a fost o chintesență a învățăturilor spirituale ale lui Ibn 'Arabi, în 27 de
Ibn Arabi () [Corola-website/Science/313913_a_315242]
-
a copiilor în sistemul de protecție prin urmărirea permanentă a progreselor înregistrare în atingerea finalității planurilor individualizate de protecție și concertarea activităților destinate prevenirii separării copilului de familia sa. În funcție de strategia folosită în utilizarea resurselor, orientarea și îndeplinirea obiectivelor, de viziunea în direcționează implicarea beneficiarilor în realizarea schimbărilor dorite și intenționate, putem spune că există patru forme ale managementului de caz, pe care le reluăm în acest context: centrat pe resurse, pe rezultate, pe probleme și management de caz apreciativ, inspirate
Management de caz () [Corola-website/Science/313950_a_315279]
-
anilor ’70 este caracterizat de compoziții bazate pe fragment. Repertoriul de semne se amplifică: alături de detalii ce țin de anatomie, apar fragmente de arhitectură, obiecte disparate - o scriitura ce pune în valoare tot mai mult libertatea gestului. Ele exprimă o viziune bine controlată, evoluând între geometria riguroasă și gestul instinctiv, alături de elemente care funcționează ca martori, ca repere. Toate acestea ilustrează particularitățile limbajului sau. Fără a abandona studiul asupra obiectului sau a modelului uman, jocul liber, scriitura ramane un element caracteristic
Ion Stendl () [Corola-website/Science/313928_a_315257]
-
ani, aceasta fiind un mod de a pleda pentru cultura. Cum altfel am putea interpreta o temă ilustrata în lucrări că Alter ego sau Michelangelo îmbrăcat în desene, Columna Michelangelo, lucrări realizate după anul 2000, decît că pe o sinteză - viziunea reînnoita a unui crez artistic susținut cu atîta consecventă de-a lungul anilor? Pentru a te apropia de operă lui Ion Stendl, trebuie să-ți fi educat privirea cu ce are mai frumos istoria artelor, să accepți că poți merge
Ion Stendl () [Corola-website/Science/313928_a_315257]
-
necombatanți care au nevoie de protecție pe timp de conflict militar. Din momentul în care fabricile civile și muncitorii care lucrează pentru armată au devenit ținte militare, toate părțile implicate în conflict s-au dedat la atrocități împotriva civililor. Această viziune a militarilor asupra țintelor civile a avut un profund efect asupra echității aplicării principiilor pe baza cărora sunt aplicațiile acuzațiile de crime împotriva umanității. Importanța producției civile și a serviciilor de sprijin în ceea ce privește capacitatea de luptă a unei națiuni a
Frontul intern () [Corola-website/Science/313953_a_315282]
-
au rămas în comuniune deplină. Relațiile formale au fost reluate în 13 iulie 2007. Papa Shenouda al III-lea a fost implicat în dezacorduri teologice cu privire la efectul de transformare a harului divin (theosis). A publicat 8 broșuri în care explică viziunea sa și a ținut prelegeri pe această temă la Seminarul Teologic din Cairo și Alexandria. După moartea părintelui Matta el Meskeen, care avea un punct de vedere opus, Papa Shenouda a emis avertismente împotriva acestor opinii. În lunile anterioare morții
Shenouda al III-lea () [Corola-website/Science/313941_a_315270]
-
el-Tayeb, marele imam de la Universitatea Al Azhar, a spus că Egiptul a pierdut unul dintre oamenii săi rari, într-un moment sensibil, când era nevoie de cei mai înțelepți dintre cei înțelepți - puritatea minții lor, adăugând că-și amintește de viziunea Papei cu referire la Ierusalim. Reacții internaționale au inclus: În 2000, Papa Shenouda al III-lea a primit premiul UNESCO Madanjeet Singh, pentru promovarea toleranței și a non-violenței, de către Directorul General al UNESCO, Koichiro Matsuura, la recomandarea unui juriu internațional
Shenouda al III-lea () [Corola-website/Science/313941_a_315270]
-
a fost un editorialist, jurnalist, scriitor și satirist american. Este cunoscut în special pentru creația sa "An Occurrence at Owl Creek Bridge", cât și pentru dicționarul satiric "Dicționarul diavolului". Vehemența sa ca și critic, mott-ul său „Nimic nu contează” și viziunea sardonică asupra naturii umane reliefată în scrierile sale i-au atras porecla "Bitter Bierce". În ciuda reputației de critic feroce, Bierce este cunoscut pentru încurajarea tinerilor scriitori, inclusiv a poetului George Sterling și a scriitorului de ficțiune W. C. Morrow. Bierce și-
Ambrose Bierce () [Corola-website/Science/314882_a_316211]
-
conștiința individualității. Pelorat se îndrăgostește de o femeie de pe Gaia, Bliss, care îi explică faptul că Trevize (care are niște abilități nemaiîntâlnite) va trebui să decidă cine va conduce galaxia: Prima Fundație, A Doua Fundație, sau Gaia (care are o viziune a extinderii conștiinței sale la nivel galactic). Se dovedește că întâlnirea dintre Branno (reprezentând Prima Fundație), Gendibal (reprezentând A Doua Fundație) și Novi (agent al Gaiei) nu a fost una întâmplătoare. Trevize alege Gaia și, cu ajutorul puterilor mentale, aceasta îi
Marginea Fundației () [Corola-website/Science/314910_a_316239]
-
reunește, în țesătura ei, actualitatea cu maxima stabilitate (...) tradiția este”. Așadar, nu putem face disocierea procesului de recuperare a tradițiilor de întregul sistem de redescoperire și reevaluare a conștiinței propriei identități etnoculturale. Admițând că fiecare generație are dreptul la o viziune proprie privind actul de creație artistică, respectând spiritul și nu „litera” (forma exterioară) a tradiției, subliniem faptul că regăsirea tradițiilor, acolo unde s-au pierdut, sau prelucrarea vestigiilor și moștenirilor, acolo unde s-au păstrat, presupune dialogul dintre “cei ce
Muzeul Civilizației Transilvane „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314933_a_316262]
-
mecanice, artele interpretative - reprezintă una dintre sursele esențiale ale identității noastre etnoculturale. Raportarea culturii populare la cea a altor popoare și realizarea unor studii comparative ne va ajuta să ne privim critic propriul tezaur etnografic, deci să ne formăm o viziune obiectivă despre noi înșine. Petru Caraman spunea că astfel „ne vom încadra distinct față de celelalte națiuni, în ramele universale. Se va putea adică ști precis prin ce anume elemente, caracteristice numai nouă, contribuim noi la edificiul spiritual - atât de multicolor
Muzeul Civilizației Transilvane „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314933_a_316262]
-
pasivă până în peninsula Kamceatka. Emigrantul rus Leonid Vladimirov ne spune cum îl descria Glușko pe Koroliov: de statura mică, robust, cu gâtul scurt, cu ochi căprui strălucind de inteligență. Era un sceptic, un cinic și un pesimist, care avea o viziune melancolica asupra viitorului. „"Toți ne ducem fără să lăsăm vreo urma"”, îi plăcea să spună. Koroliov bea rar vodca sau alta băutură alcoolică, iar stilul lui de viață era auster. Inpreajma anului 1946 căsătoria lui Serghei și a Xeniei a
Serghei Koroliov () [Corola-website/Science/314467_a_315796]