33,276 matches
-
nici unul dintre aceste modele nu are nici scaun auto și nici facilitatea de poziție culcat pe spate pe care le doreați inițial. — A, mă uit la căruciorul Lulu Guinness. Așa e. — Vă pot sugera să faceți o scurtă pauză, să beți o cafea și să vedeți care vă sînt prioritățile? E posibil să vă trebuiască mai mult decît un cărucior. Unul pentru teren accidentat, iar altul pentru mers prin magazine. E și ăsta un punct de vedere. Stuart se grăbește spre
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
niciodată În instanță... o plîngere comună de agresiune fizică, Împotriva soțului dumneavoastră și a unui coleg, de asemenea mușamalizată... — Încetați! țip, incapabilă să ascult mai departe. Cred că n-ați Înțeles dumneavoastră bine! Dumneavoastră sau omul dumneavoastră. Soțul meu nu bea cocteiluri cu femei de un anume tip! Și niciodată n-ar agresa pe nimeni! Îl cunosc! Dave Sharpness oftează. Se lasă Înapoi În scaun și-și odihnește mîinile pe burdihanul uriaș. Îmi pare foarte rău să trebuiască să vă dau
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
New York. — Unde sînt „oamenii tăi“? Întreb, dîndu-mi ochii peste cap. Însă Danny nu sesizează ironia. — Redactează contracte, spune scurt. Și Stan a luat mașina ca să facă și el turul orașului. N-a mai fost niciodată la Londra. Hei, mergem să bem ceva? — Eu trebuie să mă duc acasă, zic, uitîndu-mă la ceas sugestiv. În seara asta am petrecerea aia cu colegii lui Luke. Hai mă, bem și noi ceva repede, se roagă Danny. Abia dacă te-am văzut. Hei, ce-i
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
facă și el turul orașului. N-a mai fost niciodată la Londra. Hei, mergem să bem ceva? — Eu trebuie să mă duc acasă, zic, uitîndu-mă la ceas sugestiv. În seara asta am petrecerea aia cu colegii lui Luke. Hai mă, bem și noi ceva repede, se roagă Danny. Abia dacă te-am văzut. Hei, ce-i cu pălăria asta? — Îți place? o ating ușor, destul de mîndră de mine. Mi-a venit chef de niște pene. — Pene, mă privește intens Danny. Foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Asta e moda. Probabil că și blugii stretch li s-au părut ridicoli la Început celor care i-au văzut prima dată. — Extraordinar, zic, străduindu-mă să-mi scot penele din gură. Ești un geniu, Danny. — Hai să mergem să bem ceva. Danny e Îmbujorat de Încîntare. Am chef de un Martini. — Poți să-mi pui astea În contul meu? Îi zic lui Jane. SÎnt opt bucăți. Mersi! Ieșim din magazin plutind de fericire și Îl conduc pe Danny după colț
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Îți cîntă În strună doar ca să te facă fericită.“ — Poftim. Glasul lui Luke mă face să tresar. Îmi Întinde un pahar cu apă și doi biscuiți cu ciocolată. — Cred c-ar trebui să te odihnești puțin. Iau apa, dar nu beau din ea. Deodată, totul mi se pare un teatru ieftin. Și el, și eu, jucăm niște roluri Într-o mascaradă. — Păi și petrecerea? zic Într-un final. Trebuie să plecăm În curînd. — Nu e nici o problemă dacă mai Întîrziem. Sau
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
teatru ieftin. Și el, și eu, jucăm niște roluri Într-o mascaradă. — Păi și petrecerea? zic Într-un final. Trebuie să plecăm În curînd. — Nu e nici o problemă dacă mai Întîrziem. Sau putem să nici nu ne ducem. Draga mea, bea niște apă, Întinde-te... Fără nici un chef, iau o gură de apă, apoi Îmi las capul pe pernă. Luke mă acoperă cu cuvertura și iese În liniște din cameră. Nu știu cît am stat așa. Mie mi se pare că
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
salonul de tatuaje și să le ceară celor de acolo să-i tatueze „Nu pleca, Jess“ pe organele genitale. — Eu cred c-o să apară, zic Într-un final. Nu e chiar atît de idiot. Probabil s-a dus undeva să bea pînă nu mai știe de el. — Bună, Becky. Ridic ochii și o văd pe Jasmine apropiindu-se de noi, cu brațele pline de fulare și căciuli și obrajii Îmbujorați de la atîta efort. Hei, Jasmine! Nu-i incredibil? Ce se Întîmplă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
balon Danny Kovitz. Pare ușor mirată să mă vadă ascunsă după peruci. — Bună, Becky, zice cînd ies și mă amestec cu lumea din holul principal. Tocmai am văzut-o pe Suze, care probează vreo sută de chestii. Ai chef să bem un ceai? — Sinceră să fiu, sînt cam obosită, zic, În clipa În care o clientă aproape că-mi dă un cot În stomac. Cred c-ar fi bine să mă duc acasă, să mă odihnesc. Mă duc să zic „pa
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de la Dave Sharpness. Și nu i-am pomenit nimic de asta lui Luke, deși simt că pocnesc dacă nu-i spun. Nu vreau să-și facă speranțe deșarte pînă cînd n-am dovezile concrete. Luke se află În bucătărie și bea o cafea neagră și tare, Înainte de a pleca la serviciu. Intru și eu și Îl privesc preț de o clipă. Are maxilarele Încordate și amestecă zahărul din ceașca de espresso. Nu face asta decît atunci cînd are nevoie de un
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
familiare la un loc. Suze, Jess, mama, Janice, Danny... și cine-i aia, Kelly? — Doamne! scap revista, fără să vreau. Ce Dumnezeu... — E petrecerea ta! Suze e trandafirie la față și radiază de Încîntare. — Surpriză! Te-am păcălit! Hai, intră, bea un pahar de Buck’s Fizz... Mă poftește În salon - și nu-mi vine să cred ce schimbat e locul. Peste tot sînt baloane roz și albastre, pe o măsuță argintie e un tort uriaș, sînt un morman de cadouri
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
roz și albastre, pe o măsuță argintie e un tort uriaș, sînt un morman de cadouri, sticle de șampanie la gheață... — E pur și simplu... Începe să-mi tremure vocea. E pur și simplu... Nu mai plînge, Bex! spune Suze. — Bea ceva, scumpo! Mama Îmi Îndeasă un pahar În mînă. Știam că n-ar trebui s-o luăm pe nepregătite! pare Janice alarmată. V-am zis că s-ar putea să fie un șoc prea mare pentru starea ei! Îți pare
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
O să dureze cît o să dureze. Dacă stau să mă gîndesc... nu e o idee rea. Adică, bebe o să iasă el la un moment dat, nu-i așa? Aș putea să stau pur și simplu aici, să nu zic nimic, să beau Lucozade și să mă uit la televizor. Și pînă la urmă o să se Întîmple ceva, și lumea o să zică „Vai, biata Becky, două săptămîni a născut sărăca!“. — Apropo, am vorbit cu domnul Braine, adaugă Luke. Vine direct aici, de la Portland
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
explodat brusc - și la picioare mi s-a adunat o băltoacă de apă. Și nu știu cum s-o opresc. — Iisuse! face Danny, ducîndu-și mîna la ochi. Ok... mult prea multă informație. O ia pe Jess de cot. — Hai, Jess, hai să bem ceva! — Ți s-a rupt apa, spune Paula, cu o mină perplexă. Credeam că asta s-a petrecut ieri. — Poate că ăla a fost dopul, se bagă altă elevă, mîndră nevoie-mare. Iar asta e apa. SÎnt șocată. Mi s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cu sentimentul că abia ai adormit acum trei secunde. Plus că Îi place destul de mult și ora trei dimineața. Și cinci. Și Încă vreo cîteva din acest interval orar. Sinceră să fiu, În fiecare dimineață sînt varză, de parcă aș fi băut În neștire. Din fericire Însă, cablul are program toată noaptea. Iar Luke se trezește de multe ori ca să-mi țină companie. El Își scrie e-mailurile, iar eu mă uit la Prietenii tăi cu sonorul dat la minimum, iar Minnie suge
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mă Întorc, mai ales dacă s-au apucat să facă curat. Și oricum, În curînd va trebui să-i dau iar să mănînce lui Minnie. O să mă duc la cafeneaua aia italiană, unde nu se simte nimeni ofensat. — Mergem să bem o cafeluță? Schimb direcția, pornind spre cafenea. CÎnd trecem pe lîngă magazinul de antichități, Îmi zăresc reflexia În vitrină și nu-mi pot reprima o vagă tresărire de mîndrie. SÎnt o mamă care Împinge un cărucior. Eu, Becky Brandon (născută
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
bine, așa că speram doar niște proporții mai echilibrate. Însă, am pățit același lucru în ziua alegerilor din 1992, când chiar am crezut că schimbarea este posibilă și am sperat până în ultima clipă. Când au apărut primele rezultate, am început să beau. Eram la Radio Hit, împreună cu un reprezentant al PDSR-ului lui Iliescu, sosit cu vreo trei ore înainte de a intra în emisiune să comentăm rezultatele. M-am "făcut" destul de bine și am scăpat și în direct câteva replici bine simțite
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
spre casă, pentru că aveam emisiunea la radio peste vreo două ore. M-am plimbat singur puțin, apoi am primit un telefon de la Victor Neumann, istoricul timișorean, care era în Iași la un colocviu, m-am întâlnit cu el și am băut o cafea într-o cafenea tot caldă, cu mult lemn, din centru, nici nu știu cum se cheamă... A fost o plăcută discuție în doi. Cum vezi, nu cu oamenii am ceva, ci cu oamenii în cantități prea mari în același timp
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
era de neconceput... E unul dintre puținele "titluri" pe care nu vreau să-l pierd și de care îmi pasă, acela de prieten al lui Călinescu. Alexandru Călinescu. Numai cine a făcut facultatea la Iași poate înțelege asta. N-am băut mai mult de treipatru beri până în prezent, dar pot spune că pe ultima am savurat-o în trei, cu d-l Călinescu și cu d-l profesor Liviu Leonte. Din păcate, au trecut, deja, câțiva ani. Îmi pare rău că
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
stradă sau că este des invitat la televizor. De aceea mă simt atît de bine în străinătate, unde sînt un perfect anonim". Și, în același interviu, Mircea îl confirmă pe Nicolae Breban, aproape incredibil. Atunci, la Leipzig, în 1988, am băut o cafea cu ei amândoi și cu Dumitru Țepeneag. Și atunci păreau să se înțeleagă foarte bine. Mai târziu, la masă, Nicolae Breban l-a lăudat pe Mircea, subliniindu-i civilitatea. Dar iată fragmentul cu pricina: Întotdeauna mi-am dorit
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
vorbisem o singură dată, înainte de Revelion, cred că la prima mea venire acolo. Mazilu mi-a povestit că, pe 12, se întorsese de la Timișoara, unde fusese un fel de comemorare, că era agitație în București, iar înainte de miting ar fi băut o cafea și un suc în care i se pusese ceva. Mi-a spus că nu era nebun să strige el, care fusese securist, "Moarte securiștilor!". Habar nu am cum stau lucrurile cu adevărat, dar e plauzibil. Și mie, la
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
8 milioane de turiști străini, iar toată România puțin mai mult de 6 milioane! -, ci și de localnici. Puteai vedea cupluri sau grupulețe de oameni în vârstă ieșiți în oraș la plimbare și intrând în localuri pentru a mânca, a bea o cafea, un suc, o bere. Sunt curios câți dintre pensionarii români și-ar putea permite asta... Dorin Popa: Cam la fel s-au petrecut lucrurile și în cazul meu. Am "ieșit" prima oară din țară în 1995, invitat fiind
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
literatură, română și străină, clasică, modernă, mă rog, post-modernă! Și nici cu băutul nu cred că ai nimerit-o. Faptul că produce vin, nu înseamnă că tot el îl și consumă! Nu vreau să spun că ar fi abstinent, pentru că bea un pahar, două, dar nu e un băutor. În perioada pe care am evocat-o, după ce se terminau ședințele de Consiliu USR, mă invita de obicei la el, împreună cu Brumaru și cu alți ieșeni, pentru că noi aveam tren de întoarcere
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Consiliu USR, mă invita de obicei la el, împreună cu Brumaru și cu alți ieșeni, pentru că noi aveam tren de întoarcere tocmai spre miezul nopții. Mâncam ceea ce el gătea ca și Dan Petrescu, este un bucătar extraordinar! -, normal că mai și beam câte ceva. S-a întâmplat să ajung eu amețit la tren, dar pe el nu l-am văzut vreodată amețit. Dorin Popa: Dar Stelian a făcut tot ce i-a stat în puteri ca să apară PAC-ul. E adevărat, în perioada
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
de protecție) întins pe burtă (evitarea surprizelor), poziția pe spate (poziția regală). DARUL MÂINILOR! Spiritul existenței fericite, oferite de darurile mâinii, apare sugerat în Ecleziastul 2, 24: „Nimic sub soare nu este mai bun pentru om, decât să mănânce, să bea și să se desfete. Mergi dară, mănâncă pâinea ta cu bucurie, și bea vesel vinul tău, căci este de la Dumnezeu.” Textul trimite la ideea că în toată lumea, de la începuturile ei și până astăzi, elementul esențial de existență rămâne relația cu
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]