36,294 matches
-
mixtă în 1880, precum și o biserică ridicată de locuitori în 1873. În 1925, cele două comune făceau parte din plasa Silistraru a aceluiași județ. Comuna Tudor Vladimirescu (formată din satul omonim) avea 1374 de locuitori. Comuna Scorțaru Vechi avea în componență satele Comăneasca, Lutu Alb și Scorțaru Vechi, și era locuită de 1349 de locuitori. În 1950, cele două comune au fost incluse în raionul Brăila al regiunii Galați. În 1968, comuna Tudor Vladimirescu a înglobat și satele comunelor Scorțaru Vechi
Comuna Tudor Vladimirescu, Brăila () [Corola-website/Science/300993_a_302322]
-
Urleasca este un sat în comuna Traian din județul Brăila, Muntenia, România. La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul Urleasca era reședința comunei Urleasca din plasa Călmățui a județului Brăila, având în componență satele Esna, Burta Encii, Burdujani, Urleasca și Scheaua (astăzi, Căldărușa), cu 1182 de locuitori. În comună funcționau o școală înființată în 1860 și o biserică zidită în 1861. În 1925, comuna Urleasca era inclusă în plasa Ianca a aceluiași județ
Urleasca, Brăila () [Corola-website/Science/300995_a_302324]
-
25 de elevi (dintre care o fată) și o biserică zidită de frații Chiriacescu în 1843. În 1925, comunele făceau parte din aceeași plasă; Jugureanu era constituită tot dintr-un singur sat, cu 1921 de locuitori, în vreme ce Ulmu avea în componență satele Ulmu și Mohreanu, și cătunul Pribeagu, cu 2592 locuitori. În 1931, comuna a primit numele de "General Poetaș", ambele sate, Ulmu și Mohreanu, fiind comasate în satul de reședință General Poetaș. În 1950, cele două comune, Jugureanu și General
Comuna Ulmu, Brăila () [Corola-website/Science/300994_a_302323]
-
olachalis Bred." Numele satului variază puțin de-a lungul secolelor, așa cum se consemnează în lucrarea lui Petri Mor, "Szilagyi varmegye monographiaja("Monografia comitatului Sălaj")" publicată în Zalău, 1904: "1450-Bered, 1475-Bros, 1543-Breeb, 1553-Bereed, 1555-Bed, 1557-Beed, 1570-Breh, 1609-Bued." Despre populație, numărul și componența acesteia, datele încep să apară la începutul secolului al XVIII-lea. Este perioada când autoritățile laice iar apoi și cele bisericești încep să facă periodic recensăminte. La început ele au adunat puține date însă pe măsură ce timpul a trecut, în epoca
Brebi, Sălaj () [Corola-website/Science/301780_a_303109]
-
iar în 1842 de 699 locuitori. După revoluțiile de la 1848 datele statistice devin tot mai complete și au făcut obiectul a numeroase studii de specialitate care pun la dispoziția publicului date prelucrate, traduse și ordonate pe județe și comune în componența lor actuală pentru a fi mai ușor de identificat. Din categoria de lucrări mai sus amintită, relevantă este seria de volume ,"Studia Censualia Transsilvanica”" publicate de editura Staff în anii ᾽90 ce face referire la recensămintele efectuate în Transilvania în
Brebi, Sălaj () [Corola-website/Science/301780_a_303109]
-
cunoscută apartenența confesională. Localitatea Bragadiru este atestată documentar la 13 decembrie 1783. Ea s-a format prin migrarea populațiilor unor sate mai vechi din zonă și anume Țânțăreni, Cătunul, Gorganul, Scăești, Voevodești, ulterior dispărute. Din 1861 devine comună, având în componență și satele Țânțăreni, Scăești, dispărute în jurul anului 1900. De la atestarea sa documentară și până în anul 1950 localitatea Bragadiru a aparținut județului Teleorman, plasa Marginea. Între anii 1904-1908 comuna Bragadiru a fost reședința acestei plăși, care conținea atunci comunele Bragadiru, Conțești
Comuna Bragadiru, Teleorman () [Corola-website/Science/301786_a_303115]
-
comuna Creaca din județul Sălaj, Transilvania, România. Așezat pe malul drept al Agrijului, satul Brusturi apare în primele documente în anul 1585 cu numele de "Ujfalu" ceea ce în ungurește înseamnă ,"sat nou"”. De-a lungul timpului această particulă apare în componența numelui satului când e denumit în maghiară iar când este specificată denumirea românească numele este "Brusturi" sau un cuvânt din aceeași familie. În 1602 de exemplu, numele satului era "Vyfalu." Primele date despre populația care exista aici a apărut după
Brusturi, Sălaj () [Corola-website/Science/301781_a_303110]
-
în Transilvania. Satul Căpâlna aparține de comuna Gâlgău. Cu o suprafață de 75,31 km, comuna Gâlgău este așezată în zona Culoarului Someșului, intrând în contact la nord cu Dealurile Ciceului și la sud cu Dealurile Simișna-Gârbou. Comuna are în componență nouă localități: Gâlgău - sat reședință de comună, situat la o distanță de 82 km față de municipiul Zalău, Bârsău Mare, Căpâlna, Chizeni, Dobrocina, Fodora, Frâncenii de Piatră, Glod și Gura Vlădesei. Reședința de comună este atestată documentar în anul 1405 sub
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
Sălaj, Transilvania, România. Scurt istoric Pe malul drept al Agrijului în dreptul satului Creaca se află satul Lupoaia. După cum îi spune și numele, acesta vine de la cuvântul "lup", dovadă fiind și particula "farkas" (care în maghiară înseamnă lup) ce apare în componența numelui satului în secolele de dominație ungurească. Este pomenit prima oară în documente în anul 1469 și se numea "Farkasmezew". O altă consemnare a satului o avem din anul 1602 când denumirea este de "Farkas Pataka și Farkaspataka." Ca și
Lupoaia, Sălaj () [Corola-website/Science/301807_a_303136]
-
în 1599 la Șelimbăr în bătălia cu Mihai Vitezul voievodul român devine stăpân al Transilvaniei iar la conducerea Cetății Chioarului îl numește pe Aga Leca Racotă. După anul 1604 existau în domeniul Chioarului 16 voivodate , sătul Luminișu (Secătura) apare în componență voivodatului lui Ionaș din Vima. După anul 1615 proprietar al domeniului Chioarului este Gabriel Bethlen iar după moartea acestuia soția sa Ecaterina de Brandenburg, amanetează ținutul în favoarea lui Gambos Andrei. În anul 1664 este amintit din localitatea Luminișu (Secătura) pușcașul
Luminișu, Sălaj () [Corola-website/Science/301806_a_303135]
-
XX-lea. O nouă biserică s-a construit în anii următori prin eforturile sătenilor și cu ajutorul donațiilor generoase făcute de fiii satului plecați peste hotare. În această localitate s-a constituit și ansamblul folcloric profesionist "Moigrad-Porolissum". Acest ansamblu are în componență un grup de dansatori, o orchestră, precum și interpreți de muzică populară.
Moigrad-Porolissum, Sălaj () [Corola-website/Science/301812_a_303141]
-
populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Satul Pietroșani este atestat documentar la 17 decembrie 1569 și a devenit comună în 1861. Comuna Pietroșani s-a redus la satul cu același nume,cu excepția perioadelor 1925-1930 și 1950-1968,când a avut în componența sa și satul Pietrișu.În secolul al XVII-lea și primele trei decenii ale secolului al XVIII-lea satul (localitatea) era în județul Teleorman,plasa Marginea; la mijlocul secolului al XVIII-lea trece în județul Vlașca,plasa Marginea; în perioada 1829-1845
Comuna Pietroșani, Teleorman () [Corola-website/Science/301821_a_303150]
-
așezare purta numele de Rudari și aparținea de comună Saele. O dată cu noua împărțire administrativă și cu schimbarea denumirii unor localități această așezare a luat denumirea de Prundu (satul era așezat pe un prund al râului Olt) și a intrat în componență comunei Lunca. Este de reținut faptul că rudarii s-au supus tot timpul legilor țării cu toate că erau la adăpostul pădurii. Bărbații își satisfăceau stagiul militar și au participat la cel de al II-lea război mondial, unii dintre ei cunoscând
Prundu, Teleorman () [Corola-website/Science/301827_a_303156]
-
Anglia și Franța protestează. Dar în zadar! La 3 septembrie 1939 Anglia și Franța declară război Germaniei. Începe al doilea război mondial. La 28 iunie 1940 guvernul sovietic adresează României notă ultimativă prin care Basarabia și nordul Bucovinei întră în componența Uniunii Sovietice. La 15 iulie 1940 Hitler trimite regelui Carol al II-lea notă ultimativă prin care îi cere să cedeze o parte a Ardealului, Ungariei. La 6 septembrie 1940 Carol al II-lea abdică în favoarea fiului său Mihai. Generalul
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
Ioanid a obținut la un concurs național locul II pentru o recoltă de 4000 kg. de grâu la hectar. Din punct de vedere administrativ, în anul 1864 a fost declarată comuna Bârzești care în afară de satul în sine mai avea în componență și satele: Tăcmănești(Călugăreni), Muntenești, Brăhășoaia (Călugărenii Vechi) și Cănțălărești. De la înființare și până în anul 1895, comuna a avut un singur primar și anume Alecu Frimu, unchi al cunoscutului I. C. Frimu. De altfel, frații Frimu (Alecu, Iorgu și Costache) erau
Bârzești, Vaslui () [Corola-website/Science/301862_a_303191]
-
sud-est de municipiul Bârlad, pe DN24D care face legătura dintre orașele Bârlad și Galați. Prima atestare a satului datează din anul 1504. Având o suprafață totală de 6353 ha din care 276 ha intravilan și 6077 ha extravilan. Are in componența sa 1804 gospodării iar locuințe 1750. Comuna Grivița se află situată în subunitatea geografică Colinele Tutovei, parte a Podișului Central Moldovenesc. Se învecinează la nord cu orașul Bârlad, la est cu comunele Zorleni Fruntișeni și Vinderei, la sud cu comunele
Comuna Grivița, Vaslui () [Corola-website/Science/301886_a_303215]
-
școală mixtă cu 29 de elevi. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în aceeași alcătuire, în aceeași plasă, și cu o populație de 1920 de locuitori. Satul Coza a fost transferat în 1931 comunei Tulnici. În 1950, a intrat în componența raionului Năruja din regiunea Putna, iar după doi ani în cea a raionului Focșani din regiunea Bârlad și apoi (după 1956) din regiunea Galați. În 1968, comuna a fost transferată la județul Vrancea, dar a fost imediat desființată, iar satele
Comuna Păulești, Vrancea () [Corola-website/Science/301888_a_303217]
-
Olarului. Comună s-a reînființat prin Decretul nr.859/17-12-2003 publicat în Monitorul Oficial nr. 913/19 decembrie 2003 .Ibănești a mai fost comună până în 1968 când a fost desființată abuziv de regimul comunist. La acea vreme comună avea în componență și satul Ghicani care face parte în prezent din comuna Alexandru Vlahuța.Satul Mânzați este cea mai veche așezare atestata istoric. Situat la șapte kilometri de Ibănești, sat de răzeși, a primit numele cneazului Toader Mânzat, amintit în cronici de
Comuna Ibănești, Vaslui () [Corola-website/Science/301889_a_303218]
-
Obilești și Bordeasca, având 1600 de locuitori. În comuna Obilești existau două biserici (una în fiecare sat) și o școală mixtă cu 102 elevi. Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Măicănești a aceluiași județ. Comuna Mărtinești avea aceeași componență și 1740 de locuitori, iar comuna Obilești avea în satele Bordeasca, Bordeasca Nouă și Obilești o populație de 2122 de locuitori. Din 1931, satul Bordeasca poartă numele de Bordeasca Veche. În 1950, cele două comune au trecut în administrarea raionului
Comuna Tătăranu, Vrancea () [Corola-website/Science/301905_a_303234]
-
au trecut la raionul Râmnicu Sărat din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, au fost trecute la județul Vrancea, iar comunele Bogza și Voetin au fost deființate și satele lor incluse în comuna Sihlea, în componența actuală. Cinci obiective din comuna Sihlea sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Vrancea ca monumente de interes local. Două sunt situri arheologice așezarea eneolitică de la „Movila Mică” de la Căiata, aparținând culturii Cucuteni; precum și situl de la „Movila Mare” ce
Comuna Sihlea, Vrancea () [Corola-website/Science/301899_a_303228]
-
funcționa în aceeași plasă și comuna Colacu. Aceasta era formată din satele Colacu și Poduri, cu 878 de locuitori, două biserici și două mori de apă. Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Vidra a aceluiași județ, în aceeași componență. Comuna Valea Sării avea 726 de locuitori, iar comuna Colacu 975. În 1950, cele două comune au fost arondate raionului Focșani din regiunea Putna, apoi (după 1952) din regiunea Bârlad și (după 1956) din regiunea Galați. În 1968, ele au
Comuna Valea Sării, Vrancea () [Corola-website/Science/301909_a_303238]
-
Râmniceni este un sat în comuna Măicănești din județul Vrancea, Muntenia, România. Satul Râmniceni este așezat pe malul drept al râului Râmnicul Sărat, cu o populație de peste o mie de locuitori. Satul Râmniceni se află în componență comunei Măicănești din anul 1968. Până în anul 1968 a deținut statutul de comună, având în componență mai multe sate: Râmniceni, Slobozia Boțești și Satu Nou, care făceau parte din fostul raion Brăila, Regiunea Galați. Localitate de hotar între Țară Românească
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
Satul Râmniceni este așezat pe malul drept al râului Râmnicul Sărat, cu o populație de peste o mie de locuitori. Satul Râmniceni se află în componență comunei Măicănești din anul 1968. Până în anul 1968 a deținut statutul de comună, având în componență mai multe sate: Râmniceni, Slobozia Boțești și Satu Nou, care făceau parte din fostul raion Brăila, Regiunea Galați. Localitate de hotar între Țară Românească și Moldova, aflat în zona de interferente culturale, lingvistice și etnice dintre cele două mari regiuni
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
România, formată din satele Bogești, Cârjoani, Măscurei, Pogana (reședința) și Tomești. Situată la aproximativ 15 kilometri de Bârlad, pe raza comunei se află barajul Cuibul Vulturilor, una din cele două mari surse de apă potabilă pentru Bârlad. Comună are în componență cinci sate: Pogana, Tomești, Bogesti, Mascurei și Cirjoani. Două dintre acestea, Bogesti și Tomești, sînt atestate documentar din 1448 și, respectiv, 1433. Legat de trecutul comunei, aceste meleaguri, datorită pămînturilor mănoase, au reprezentat un veritabil „centru boieresc“. Izvoarele istorice, dar
Comuna Pogana, Vaslui () [Corola-website/Science/301906_a_303235]
-
regiunea Galați. După reorganizarea administrativă din 1968, a fost transferată la județul Vrancea, alipindu-i-se și satele comunei Păulești, care a fost desființată atunci. Comuna Păulești s-a separat din nou în 2004, dată de la care comuna Tulnici are componența actuală. Două obiective din comuna Tulnici sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Vrancea ca monumente de interes local, ambele fiind clasificate ca monumente de arhitectură. Unul este biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” din incinta mănăstirii Lepșa, construită
Comuna Tulnici, Vrancea () [Corola-website/Science/301907_a_303236]