34,136 matches
-
dea satisfacție acestui mobil nedemn, abject, demn de dispreț și disprețuit, dar atotputernic, Interesul. Acest fapt a dat naștere unei mici demonstrații în două volume, pe care îmi iau libertatea să vi le trimit cu prezenta scrisoare 62, pe deplin convins, domnule, că, dacă, precum economiștii, judecați sever regimul protector în ce privește moralitatea sa, și că, dacă opiniile noastre nu diferă decât în ceea ce privește utilitatea sa, nu veți refuza să cercetați cu o anume grijă dacă aceste două mari elemente ale unei soluții
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
înțeleagă că publicul francez se preocupa atât de mult de dreptul la vizită sau de Tahiti și că nu dădea nicio atenție unui fapt pe care îl considera pe bună dreptate ca fiind cel mai considerabil din timpurile moderne. Era convins că jurnaliștii parizieni organizaseră o vastă conspirație a tăcerii împotriva acestei Asociații, care se străduia să ruineze industria denunțătorilor cotidieni ai perfidului Albion, întinzând în mod cordial Franței mâna poporului englez, și ne-am ostenit foarte mult să-i înlăturăm
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
târziu pentru a-l obține 73. La puțin timp după aceea, a introdus o moțiune pur politică. Cerea ca miniștrii să nu mai poată fi incluși în sânul Adunării și prezenta, în sprijinul propunerii sale, considerațiile cele mai ingenioase. Era convins că această "incompatibilitate" va tăia din scurt proastele intrigi parlamentare care suscită dragostea dezordonată de portofolii ministeriale, intrigi la care țara a fost adesea martor și victimă. Poate că exagera eficacitatea procedeului și nu aprecia suficient inconvenientele sale. Oricum ar
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
și mai detașat din lume, apoi le spărgea în mii de bucăți. Sofistul nostru, asudând, respirând greu și bombănind plin de nemulțumire, fu redus la a-i reproșa că le sparge întotdeauna în același fel. Dar aplauzele galeriei l-au convins pe Bastiat că această manieră era cea bună, iar domnul Proudhon, înciudat și confuz, se grăbi să abandoneze un partener de duel atât de dur pentru a merge să caute o nouă ceartă cu domnul Pierre Leroux. La puțin timp
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
a oferi o oră de distracție pensionarei sale, el, care nu atinsese niciodată o carte de joc, a învățat să joace piquet și trebuia să îl vezi cum își dădea aerul că este pasionat de joc, ca maica să se convingă că era ea însăși utilă binefăcătorului ei. Această situație a durat cincisprezece ani. Dar iată ce transformă un act de simplă condescendență în veritabil eroism. Buna maică era devorată de un cancer care răspândea în jurul ei o miasmă teribilă de
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
mare precizie și eficiență, atât în atac cât și în apărare, care poate fi exprimat în formula "toți pentru unul, unul pentru toți". În consecință, poloistul trebuie să țină seama de următoarele cerințe: - înainte de a intra pe teren să fie convins că pentru a realiza performanța trebuie să-i ajute pe toți ceilalți coechipieri să joace cât mai bine; - odată intrat pe teren jucătorul înainte de a primi mingea să știe cărui coechipier trebuie să o paseze. 3.1 Structura și funcțiile
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
ocrotirea naturii: E. Racoviță, I. Borcea, Al. Borza, A. Popovici Bâznoșanu, George Vîlsan, C.G. Georgescu, V. Pașcariu, E. Pop, N. Sălăgeanu, Gr. Antipa, I. Romer, M. Gușuleac ș.a. Prin munca lor intensă de popularizare și prin lupta lor de a convinge autoritățile din acea vreme de necesitatea elaborării unei legi care să pună la adăpost flora, fauna și mărturiile trecutului geologic al țării, ei sunt adevărați pionieri ai ocrotirii naturii din țara noastră. La primul Congres al naturaliștilor din România, ținut
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
vorbi de argumentare ca strategie perlocuționară, deoarece locutorul, construind o secvență discursivă de tip argumentativ, urmărește adeziunea interlocutorului, auditoriului la teza argumentată. Argumentarea poate fi dezvoltată pe două traiectorii, una mai rațională și mai precisă, surprinsă și prin sintagma “a convinge”, alta mai „afectivă” sau estetică, numită și persuadare. În practica discursivă întâlnim și o serie de construcții discursive care doar ne dau impresia că ar vehicula un conținut cognitiv, în realitate ele nefiind decât forme goale, „licențe lingvistice”. Rolul lor
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
a informa, a ordona, a avertiza, a promite, etc., rostiri care au o anumită forță (convențională). În al treilea rând, putem de asemenea realiza acte perlocuționare, pe care le producem sau îndeplinim prin a spune ceva, cum ar fi a convinge, a persuada, a preveni, și chiar a surprinde și a înșela.” (Austin, 1975:109). Actul locuționar ar fi enunțarea sau producerea unei secvențe discursive care are un anumit sens și o referință, cu alte cuvinte care are semnificație. Actele ilocuționare
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
și aducând un spor de sens, înțeles, prin punerea în scenă a unui „adevăr metaforic". Limbajul- obiect în Metafora vie este discursul literar, care are atât o funcție poetică cât și una retorică; „cea de-a doua urmărește să-i convingă pe oameni, oferind discursului podoabe care plac...prima urmărește să redescrie realitatea pe calea ocolită a ficțiunii euristice”, prin urmare „metafora poartă informație pentru că ea <<redescrie>> realitatea.” (P. Ricoeur, 1984:43, 380). Astfel prin metaforă locutorul nu descrie direct realitatea
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
de a ordona spunând: „Îți ordon...”, actul de a ruga spunând: „Te rog...” etc; un act perlocuționar care este produs prin faptul de a spune ceva, este „actul de a face ce se spune” (Sălăvăstru), și are rolul de a convinge persoana, fiind urmat de efecte.(cf. Austin,1975:109). 4.1. Actul locuționar sau enunțarea În terminologia lui Austin, un act locuționar include un act fonetic (de rostire a unor sunete), unul fatic (de producere a unor cuvinte în concordanță
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
rugămintea, promisiunea se produc în însăși verbalizarea acestora), fiind considerat “actul de a spune ce se face”, actul perlocuționar este produs prin faptul de a spune ceva, fiind “actul de a face ce se spune” și are rolul de a convinge, persuada. El constă în special, din efectele, consecințele asupra “lumii psihocomportamentale” a locutorului și prin acesta asupra lumii exterioare. Acest “prin faptul de a spune”, propriu actului perlocuționar, este evidențiat în etimologia termenului perlocuționar, care este compus din latinescul per
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
consacrați. Astfel, pentru Perelman și Olbrechts-Tyteca, “obiectul acestei teorii este studiul tehnicilor discursive care permit provocarea sau creșterea adeziunii spiritelor la tezele care li se prezintă în vederea asentimentului lor”, argumentul fiind “un răspuns dat pentru a persuada sau pentru a convinge”. Pentru Jean-Blaise Gize, argumentarea este “un ansamblu de strategii discursive ale unui orator A, care se adresează unui auditoriu B în vederea modificării, într-un sens dat, a judecății lui B asupra unei situații S”. Oliver Reboul consideră argumentul, “o propoziție
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
operații fiind pus în slujba concluziei sau tezei a cărei asumare, de către interlocutor, are ca efecte modificarea universului psihocomportamental al acestuia și a relației lui cu lumea socială sau fizică. Argumentarea are un caracter procesual, reprezentând actul discursiv de a convinge sau persuada, și un caracter dialetic, deconstruind anumite teze și propunând altele. Tezele vehiculate argumentativ țin în general de opinabil și mai puțin de “episteme” proprie demonstrației. Acest opinabil dă seama de subiectivitatea și imprevizibilul argumentării, acestea implicând imposibilitatea stabilirii
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
ale demonstrației, dar și de iraționalitatea unei vorbiri de dragul efectului persuasiv”. (Sălăvăstru, 1996:292). Prin urmare, demersul argumentativ poate lua două forme: convingerea și persuadarea, în funcție de natura argumentelor și operațiilor sau mecanismelor predominante în secvența discursivă. 4.3.2. A convinge și a persuada Se pare că distincția convingere-persuadare ce ține, în prezent, de domeniul discursivității, își are origine în distincția anticilor între episteme (știință) și opinie (părere), care ținea de domeniul cunoașterii. Tot în sfera cunoașterii va rămâne distincția și
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
având la bază o „substituție subînțeleasă” și constând într-o „deplasare a sensului cuvintelor în funcție de o relație de similitudine” are, în viziunea hermenentului, o „unică structură dar două funcții: o funcție retorică și o funcție poetică”, prima urmând „să-i convingă pe oameni, oferind discursului podoabe care plac”, cealaltă urmărind „să redescrie realitatea pe calea ocolită a ficțiunii euristice”. (P. Ricoeur, 1984:25,380). Funcția retorică sau rolul persuasiv al metaforei îi pune în evidență calitatea de „ornament estetic” al acesteia
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
este „iluzia cunoașterii”. Cele spuse mai sus, ar putea fi sintetizate astfel: metafora sau enunțul metaforic, fie poate persuada printr-o fericită combinație de semnificanți, a căror semnificație nu e decât un joc al intensiunilor ce eludează extensiunea, fie poate convinge printr-o inspirată sinteză între semn, sens și referință. Pledăm pentru un limbaj metaforic de tip peircean, ca produs estetic ce emerge din combinația semn-sens-referință, și mai puțin pentru unul de tip saussurean, ce are la bază modelul semnificant-semnificat, eliminând
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
direcție) specifică folosirii performative a discursivității. Avem două cazuri: când un enunț performativ are și un conținut propozițional sau când un enunț referențial e și performativ sau folosit cu un scop performativ (printr-o aserțiune putem să bine dispunem, să convingem sau să manipulăm). Este cel mai des întâlnită în cazul declarațiilor și actelor perlocuționare. Inexistența lor sau direcția nulă este specifică actelor ilocuționare expresive: scuzele, mulțumirile, condoleanțele, felicitările care nu fac decât să exprime stările mentale ale locutorului. Pare, totuși
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
fi romanul Marei, ci romanul procesului „existențialist” prin care Persida și Națl se sustrag normei și modelului determinat de aceasta. În secțiunea clasicilor figurează și Marin Preda, autor mult prețuit de critic chiar și atunci când o carte (Intrusul) nu îl convinge. Cea mai consistentă, din punct de vedere cantitativ, parte a volumului de debut al lui S. e dată de cronici la cărți semnate de Al. George, Eugen Barbu, Nicolae Breban, Paul Georgescu, Al. Ivasiuc, D. R. Popescu, Radu Petrescu, Dumitru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]
-
lungul multor ani de colaborare la Londra și Florența. Îi mulțumesc în mod deosebit și lui Ole Waver, care întotdeauna m-a încurajat și mi-a sugerat modalități de a-mi dezvolta ideile pentru teza de masterat. El m-a convins să transform cursurile de la Cracovia într-o carte, din care o parte a prins contur în toamna lui 1991, cînd împărțeam un apartament - și idei - în Fiesole. Cel mai mult datorez nenumăratelor discuții cu soția mea Anna Leander. Răpindu-și
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
să funcționeze ca mecanism de menținere a păcii. Dacă politica internațională a fost democratizată, elitele noii politici externe trebuie să învețe rolurile care le sînt impuse. Dacă nimeni nu se mai poate baza pe tradiția aristocratică, observatorul luminat trebuie să convingă aceste elite, să promoveze o politică externă care să reflecte și să reproducă cultura diplomatică tradițională. Se creează astfel o tensiune între înclinația analitică a lui Morgenthau și preocuparea sa pentru politică, tensiune care se regăsește la mulți realiști. Pe
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
posibilă hegemonie, fie pe frontul transatlantic, fie pe cel transpacific (de exemplu Germania și/sau Japonia) ca o amenințare la adresa securității Statelor Unite, pe care politica externă trebuia să o contracareze chiar și prin război, dacă era necesar. În plus, era convins că politica de evitare a complicațiilor de după 1918 (cu SUA în afara Ligii națiunilor) și încercarea de a se detașa de problemele mondiale (cu excepția notabilă a sferei financiare) au constituit motivele majore pentru eșecul sistemului securității colective. Percepția lui Roosevelt asupra
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
lărgirea sprijinului public pentru guvernul sud-vietnamez, în lupta sa împotriva comunismului. Aceasta urma să fie realizată printr-un program de reformă economică și poli-tică. În plus, administrația americană încerca, crescînd tot mai mult presiunea militară, în special prin bombardamente, să convingă Vietnamul de Nord că este în interesul său să renunțe să mai susțină Vietcong-ul. Dar această politică era limitată de o serie întreagă de restricții. Acțiunea trebuia să fie destul de puternică pentru a evita deteriorarea ulterioară a situației, dar nu
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
nu era un adept al teoriei sub-consumului. Lenin vorbea ca și cum n-ar fi pus niciodată sub semnul întrebării principiul lui Marx cu privire la tendința scăderii ratei profitului, ca primă cauză a imperialismului (O'Connor 1970). Cu toate acestea, el era ferm convins că tendința către monopoluri interne nu poate fi replicată la nivel internațional. Altfel spus, el nu accepta viziunea unui trust mondial, care să conducă lumea în mod brutal, dar care să evite războiul în interiorul capitalismului. Războiul se datorează, după Lenin
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
86). Ulterior, el a acceptat scopul pe termen lung al lui Kennan de a pregăti sfîrșitul războiului rece, prin generarea unor schimbări interne în URSS. Deși destinderea putea amăgi Occidentul, lăsîndu-l să creadă că competiția a luat sfîrșit, Kissinger era convins că slăbiciunea internă și legitimitatea din ce în ce mai lipsită de conținut făceau ca destinderea să constituie un risc mai mare pentru URSS. El a numit aceasta un "pariu istoric" (1982: 243). Destinderea, așa cum o vedea Kissinger, poate fi cel mai bine caracterizată
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]