34,311 matches
-
Ranulf de Glanvill și a fost dus în lanțuri la Newcastle, apoi la Northampton, iar apoi transferat la Falaise în Normandia. Henric a trimis apoi o armată în Scoția și a ocupat țara. Ca răscumpărare și pentru a-și recapata regatul, William a trebuit să-l recunoască pe Henric ca superior al său și să fie de acord să plătească pentru costul de ocupare a armatei engleze, punând impozite scoțienilor. Biserica din Scoția a fost, de asemenea, supusă celei din Anglia
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
MacHeths, dușmani înverșunați ai coroanei scoțiene, au intrat în revoltă însă forțele loialiste au înăbușit rapid insurecția. În același an, Alexandru s-a alăturat baronilor englezi în lupta lor împotriva lui [[Ioan al Angliei]] și a condus o armată în Regatul Angliei pentru a suporta cauza lor. Această acțiune a dus la devastarea nordului de către forțele lui Ioan. Forțele scoțiene au ajuns pe coasta de sud a Angliei, la portul Dover unde în septembrie 1216, Alexandru a adus omagiu pretendentului prinț
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
pe 12 septembrie 1217. Diplomația a consolidat și mai mult reconcilierea prin căsătoria lui Alexandru cu sora lui Henric, Ioana a Angliei, pe 18 sau 25 iunie 1221. Forțele roiale au zdrobit o revoltă în Galloway în 1235. Cele două regate scoțiene și engleze și-au stabilit disputele în 1237, prin Tratatul de la York, care a definit granița dintre cele două regate, în vest fiind Solway Firth iar în este fiind gura de vărsare a râului Tweed. Alexandru a încercat să
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
Angliei, pe 18 sau 25 iunie 1221. Forțele roiale au zdrobit o revoltă în Galloway în 1235. Cele două regate scoțiene și engleze și-au stabilit disputele în 1237, prin Tratatul de la York, care a definit granița dintre cele două regate, în vest fiind Solway Firth iar în este fiind gura de vărsare a râului Tweed. Alexandru a încercat să-l convingă pe Ewen, fiul lui Duncan, Lord de Argyll, să rupă alianța sa cu [[Haakon al IV-lea al Norvegiei
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
Justiciar de Scoția. Cel dintâi a dominat primii ai ai domniei lui Alexandru. La căsătoria sa cu Margareta a Angliei în 1251, [[Henric al III-lea al Angliei]] a profitat de oportunitatea de a cere omagiu de la ginerele său pentru regatul scoțian, dar Alexandru nu a respectat tratatul. În 1255, o întâlnire între regii englezi și scoțieni de la Kelso l-a adus pe Dunward și pe susținătorii acestuia învingători în fața lui Menteith. La atingerea majoratului (la vârsta de 21 de ani
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
să contracteze o a doua căsătorie cu Yolande de Dreux pe 1 noiembrie 1285. Moartea subită a regelui a spulberat toate șansele pentru un moștenitor. Alexandru a murit căzând de pe cal în timp ce călărea pentru a o vizita pe regină în Regatul File, pe 18 martie 1286. Pentru că Alexandru nu a avut copii supraviețuitori, moștenitorul tronului era copilul încă nenăscut al reginei Yolande. Când sarcina Yolandei s-a încheiat cu un avort spontan, nepoata lui Alexandru, Margareta a devenit moștenitoarea tronului. Margareta
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
1103), cunoscut cu porecla Magnus Picioare-Groase, a fost regele Norvegiei din 1093 până la moartea sa în 1103. Domnia sa a fost marcată de campanii militare agresive și de cucerire, în special în părțile nordice a Insulelor Britanice, extinzându-și domnia în Regatul Insulelor și în Dublin. Ca singur fiu al regelui Olaf Kyrre, Magnus a fost proclamat rege în sud-estul Norvegiei, la scurt timp după moartea tatălui său din 1093. În partea de nord, cererea sa a fost contestată de către vărul său
Magnus al III-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331151_a_332480]
-
a fost Gunnhildr, faimoasa "mamă a regilor". Cea mai veche povestire istorică Norwegiæ, o descrie ca fiind fiica lui Gorm han Gamli, rege al Danemarcei. Potrivit istorisirii Heimskringla, Harald și-a numit fii ca regi reprezentativi peste diferite porțiuni ale regatului și intenționa ca Eric, fiul său preferat, să moștenească tronul după moartea sa. Într-o ceartă între frații vitregi, Eric l-a ucis cu brutalitate pe Radnvald, conducătorul Hadelandului și pe Bjørn Farmann, conducător de Vestfold. Când Harald a murit
Eric I al Norvegiei () [Corola-website/Science/331145_a_332474]
-
mai mare dacă aceștia nu il părăsesc pe Eric. Northumbrienii au preferat să potolească setea de război a regelui englez și au renunțat la Eric, plătindu-i o despăgubire. În 949, Eric s-a reîntors în Northumbria și a preluat regatul pentru a doua oară. În cronici nu apare Eadred și se crede că acesta fusese deja orbit de fratele său, sau cel puțin așa sugerează sursele. Cronicile raportează că în 952, northumbrienii l-au izgonit pe regele Olaf și l-
Eric I al Norvegiei () [Corola-website/Science/331145_a_332474]
-
producă melodii mai lungi, rezultatul fiind melodia care dă titlul albumului și care are o durată de 18 minute. Albumul a înregistrat cel mai bun succes comercial al formației de până atunci, ocupând locul 3 în Statele Unite, locul 4 în Regatul Unit iar în Olanda a ocupat prima poziție. Albumul a primit Discul de Platină din partea Recording Industry Association of America pentru peste un milion de exemplare vândute. După repetițiile efectuate la Una Billings School of Dance formația a revenit în
Close to the Edge () [Corola-website/Science/331140_a_332469]
-
formația The Syn. Albumul a fost lansat la trei luni după începerea turneului de promovare pe 13 septembrie 1972. A devenit cel mai bun succes comercial al formației de până atunci, ocupând locul 3 în Statele Unite și locul 4 în Regatul Unit. "And You and I" a fost împărțită în două melodii și lansată ca single sub numele de "And You and I (Part I & II)" și a ocupat locul 42 în "Billboard" Hot 100. Albumul a primit Discul de Platină
Close to the Edge () [Corola-website/Science/331140_a_332469]
-
interpretat în turneu, Bruford era obligat prin contract să împartă încasările din drepturile de autor cu White. White a avut o singură repetiție cu formația înainte de turneu și a interpretat un număr total de 95 de concerte în Statele Unite, Canada, Regatul Unit, Japonia și Australia.
Close to the Edge () [Corola-website/Science/331140_a_332469]
-
de la Podul Stamford. Olaf a supraviețuit și s-a întors în Norvegia cu trupele rămase la începutul anului 1067 și a fost proclamat rege și co-guvernator alături de fratele său Magnus. Deși a fost destinat pentru cei doi frați să conducă regatul fără diviziune, în practică, Olaf a guvernat peste Viken (partea de sud-est a Norvegiei), în timp ce Magnus a controlat zonele înalte și Trøndelag (părțile de mijloc din Norvegia), împreună cu Norvegia de Vest și de Nord. În ciuda acestei divizii, nu există nici un
Magnus al II-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331149_a_332478]
-
să moară de ergotism (o otrăvire a ciupercii Claviceps). Magnus a avut un fiu, Haakon Toresfostre, care s-a născut probabil în același an în care Magnus a murit. Haakon a continuat să pretindă ceea ce el considera o parte a regatului său după moartea tatălui său, în 1093, atunci când unchiul lui, Olaf Kyrre a murit și a împărțit împărăția cu vărul său, Magnus Picioare-Goale, fiul lui Olaf Kyrre. Similar cu domnia tatălui său, domnia lui Haakon s-a încheiat brusc, după
Magnus al II-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331149_a_332478]
-
din a doua jumătate a secolului al IX-lea, în 1387, oferind patru generații de regi, dinastia încheiandu-se cu Harald al II-lea al Norvegiei în secolul al X-lea. este considerată în mod tradițional ca prima dinastie roială a Regatului Unit al Norvegiei. Ea a fost fondată de către Harald I al Norvegiei, cunoscut sub numele de Haraldr Hårfagre (Păr-Frumos), primul rege al Norvegiei care a învins ultimele rezistențe a regilor mai mici în bătălia de la Hafrsfjord din 872. Spre deosebire de alte
Dinastia Hårfagre () [Corola-website/Science/331148_a_332477]
-
perioade în care țara nu a fost condusă în mod efectiv de rege ci de unul dintre Conții de Lade din partea de nord a Norvegiei. Prima perioadă a fost din anul 975 până în 995 sub Haakon Sigurdsson. De asemenea, deși regatul lui Harald Păr-Frumos a fost nucleul Norvegiei unificate, era încă un regat mic și centrul puterii se afla la Vestfold, în partea de sud. Atunci când Harald Păr-Frumos a murit, regatul a fost împărțit între fii săi. Unii istorici pun accent
Dinastia Hårfagre () [Corola-website/Science/331148_a_332477]
-
rege ci de unul dintre Conții de Lade din partea de nord a Norvegiei. Prima perioadă a fost din anul 975 până în 995 sub Haakon Sigurdsson. De asemenea, deși regatul lui Harald Păr-Frumos a fost nucleul Norvegiei unificate, era încă un regat mic și centrul puterii se afla la Vestfold, în partea de sud. Atunci când Harald Păr-Frumos a murit, regatul a fost împărțit între fii săi. Unii istorici pun accent pe controlul efectiv monarhic asupra țării și susțin că Olaf al II
Dinastia Hårfagre () [Corola-website/Science/331148_a_332477]
-
anul 975 până în 995 sub Haakon Sigurdsson. De asemenea, deși regatul lui Harald Păr-Frumos a fost nucleul Norvegiei unificate, era încă un regat mic și centrul puterii se afla la Vestfold, în partea de sud. Atunci când Harald Păr-Frumos a murit, regatul a fost împărțit între fii săi. Unii istorici pun accent pe controlul efectiv monarhic asupra țării și susțin că Olaf al II-lea al Norvegiei care a domnit de la 1015, a fost primul rege care a deținut contolul întregii țări
Dinastia Hårfagre () [Corola-website/Science/331148_a_332477]
-
se cobora de fapt din Harald Păr-Frumos. Oamenii de știință consideră acum că dinastia Hårfagre a fost parțial un produs inventat în evul mediul. Un motiv ar fi sporirea legitimității conducătorilor, oferindu-le origine regală clară care datează de la întemeierea regatului. Un alt motiv ar fi crearea arborelui genealogic pentru alte persoane prin conectarea lor cu casa roială. Unificarea Norvegiei sub conducerea lui Harald, era însă fragilă. Istoricii se contrazic cînd merge vorba despre teritoriul stăpânit de el. Probabil că aceasta
Dinastia Hårfagre () [Corola-website/Science/331148_a_332477]
-
numărul acestora variînd între 11 și 20). Țara fiind divizată în mai multe cnezate, Harald l-a numit rege suprem, pe fiul său preferat Eirik. Potrivit istorisirii Heimskringla, Harald și-a numit fii ca regi reprezentativi peste diferite porțiuni ale regatului și intenționa ca Eric, fiul său preferat, să moștenească tronul după moartea sa. Într-o ceartă între frații vitregi, Eric l-a ucis cu brutalitate pe Radnvald, conducătorul Hadelandului și pe Bjørn Farmann, conducător de Vestfold. Când Harald a murit
Dinastia Hårfagre () [Corola-website/Science/331148_a_332477]
-
le promisese că va renunța la drepturile de impozitare pretinse de tatăl său, pe proprietățile imobiliare moștenite. Eric a fost părăsit curând de toți suținătorii și și-a salvat viața fugind din țară în Insulele Orkney, iar mai târziu în Regatul Jorvik, având în cele din urmă o moartea violentă la Stainmore, Westmorland, în 954, împreună cu fiul său, Haeric. În 953, Haakon a trebuit să poarte o luptă acerbă la Avaldsnes împotriva fiilor lui Eric. Bătălia ar fi fost la Bloodheights
Dinastia Hårfagre () [Corola-website/Science/331148_a_332477]
-
le promisese că va renunța la drepturile de impozitare pretinse de tatăl său, pe proprietățile imobiliare moștenite. Eric a fost părăsit curând de toți suținătorii și și-a salvat viața fugind din țară în Insulele Orkney, iar mai târziu în Regatul Jorvik, având în cele din urmă o moartea violentă la Stainmore, Westmorland, în 954, împreună cu fiul său, Haeric. În 953, Haakon a trebuit să poarte o luptă acerbă la Avaldsnes împotriva fiilor lui Eric. Bătălia ar fi fost la Bloodheights
Haakon I al Norvegiei () [Corola-website/Science/331146_a_332475]
-
o copie nouă a jocului pentru platformele Xbox 360 sau PlayStation 3. Pentru versiunea de Windows, conținutul suplimentar era deja inclus pe disc. Acest conținut a fost lansat mai târziu și pe platformele Xbox Live Marketplace și PlayStation Network (în Regatul Unit, conținutul este disponibil gratis), pentru cei care nu aveau codul. Conținutul suplimentar îi oferea jucătorului bordeluri suplimentare și locuri unde putea să se ascundă. Acesta includea și un minijoc, în care jucătorul putea să câștige iteme, precum o mașină
The Saboteur () [Corola-website/Science/331157_a_332486]
-
fără să participe la luptă. După înfrângerea norvegienilor, a navigat înapoi în Orkney cu rămășițele forțelor, unde au petrecut iarna. Drumul de întoarcere în Norvegia a avut loc în vara anului 1067. După moartea tatălui său, Olaf a împărțit guvernarea regatului împreună cu fratele său Magnus al II-lea al Norvegiei, care a devenit rege cu un an înainte. Magnus a murit în 1069 iar Olaf a devenit conducător unic al Norvegiei. În timpul domniei sale, națiunea a cunoscut o perioadă lungă de pace
Olaf al III-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331150_a_332479]
-
domniei sale, națiunea a cunoscut o perioadă lungă de pace. El a renunțat la orice ofensivă în domeniul politicii externe și a protejat Norvegia prin acorduri și conexiuni de căsătorie. Pe plan intern, a pus accent pe construirea, organizarea și modernizarea regatului. Se spune că Olaf a fondat orașul Bergen în 1070. Înfrângerea serioasă a lui Harald Hardrada și a norvegienilor suferită în 1066, l-a ispitit pe regele danez, Svend Estridsen, să se pregătească pentru un atac asupra Norvegiei. Svend nu
Olaf al III-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331150_a_332479]