34,311 matches
-
în jurul țării pentru a se ocupa de treburile ecleziastice în timp ce regele avea grijă de problemele lumești. Regele Olaf a luat inițiativa pentru a construi biserici, inclusiv Biserica lui Hristos în Nergen și Catedrala Nidaros din Trondheim. Olaf a consolidat puterea regatului și a instituit sistemul de bresle în Norvegia. Există indicii clare cum că guvernul regelui Olaf a început să scrie legi provinciale sigure într-o măsură mare. Legea norvegiană Gulatingsloven a fost scrisă pentru prima dată, probabil, în timpul domniei lui
Olaf al III-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331150_a_332479]
-
pretendentul la tron, Sigurd Slembe, astfel Inge în vârstă de doar un an a fost numit rege în Borgarting lângă Sarpsborg. Cei doi frați vitregi ai săi, Magnus și Sigurd, au fost numiți co-guvernatori în alte regiuni ale țării. Împărțirea regatului nu pare să fi fost teritorială, toți frații deținând statul egal în toate părțile țării. În conformitate cu legendele, relațiile dintre frați au fost pașnice cât timp tutorii lor se aflau în viață. Această perioadă a domniei lor a fost o perioadă
Inge I al Norvegiei () [Corola-website/Science/331169_a_332498]
-
el era foarte mândru de o femeie irlandeză. Harald a pretins că este fratele vitreg al regelui domnitor, Sigurd I al Norvegiei. Presupusa relație a fost recunoscută de către Sigurd cu condiția ca Harald să nu pretindă nici o parte din guvernarea regatului în timpul vieții sale sau a fiului său, Magnus. Trăind în condiții de prietenie cu regele, Harald a păstrat acordul până la moartea lui Sigurd, în 1130. Harald se afla în Tønsberg atunci când a auzit de moartea regelui Sigurd. El a convocat
Harald al IV-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331168_a_332497]
-
moartea lui Sigurd, în 1130. Harald se afla în Tønsberg atunci când a auzit de moartea regelui Sigurd. El a convocat o ședință la Hauga și a fost ales rege peste jumătate de țară. Regele Magnus a fost obligat să împartă regatul său în două. Împărăția a fost divizată astfel încât fiecare dintre ei să aiba jumătatea de parte a regatului pe care Sigurd l-a posedat în trecut. Ei au condus țara pentru ceva timp în pace. După patru ani de pace
Harald al IV-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331168_a_332497]
-
a convocat o ședință la Hauga și a fost ales rege peste jumătate de țară. Regele Magnus a fost obligat să împartă regatul său în două. Împărăția a fost divizată astfel încât fiecare dintre ei să aiba jumătatea de parte a regatului pe care Sigurd l-a posedat în trecut. Ei au condus țara pentru ceva timp în pace. După patru ani de pace, Magnus a început să se pregătească de război împotriva lui Harald. Pe 9 august 1134, el l-a
Harald al IV-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331168_a_332497]
-
mai importantă componente ale lor, considerându-le capabile să distrugă centrele industriale naziste. Luftwaffe a reușit ca la sfârșitul Bătăliei Franței să cucerească supremația aeriană asupra Europei Occidentale. Bătălia Angliei a reprezentat încercarea germană de cucerire a superiorității aeriene asupra Regatului Unit, deziderat niciodată atins. Datorită avantajelor luptelor în spațiul aerian propriu, dar și datorită neînțelegerii de către germani a importanței distrugerii mai întâi a elementelor apărării antiaeriene (în special a stațiilor radar), britanicii au reușit să câștige superioritatea aeriană deasupra propriului
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
dezvolta în aceste ținuturi datorită folosirii în irigații a apelor izvoarelor locale, a pământului rodnic acumulat din aluviunile de la gura pâraielor și căldurii climatului ce permitea coacerea rapidă a cerealelor și fructelor. În zilele celui de-al Doilea Templu, a regatului iudeu al Hasmoneilor și al Antipatrizilor, depresiunea Iordanului a cunoscut iar o perioadă de înflorire. Ieriho a ajuns si el la culmea prosperității în vremea Hasmoneilor și în timpul domniei lui Irod cel Mare, care și-a zidit acolo un palat
Depresiunea tectonică a Iordanului () [Corola-website/Science/331162_a_332491]
-
(în norvegiană: "Hardrådeætten") a fost o puternică dinastie roială care a guvernat, în diferite perioade ale istoriei, în Regatul Norvegiei, Regatul Insulelor și în Regiunea Orkney. Casa roială a fost fondată de Harald Sigurdsson atunci când a fost făcut rege al Norvegiei. Descendenții lui aveau să extindă influența, bogăția și puterea dinastiei după moartea sa. Este foarte putin probabil ca
Dinastia Hardrada () [Corola-website/Science/331160_a_332489]
-
(în norvegiană: "Hardrådeætten") a fost o puternică dinastie roială care a guvernat, în diferite perioade ale istoriei, în Regatul Norvegiei, Regatul Insulelor și în Regiunea Orkney. Casa roială a fost fondată de Harald Sigurdsson atunci când a fost făcut rege al Norvegiei. Descendenții lui aveau să extindă influența, bogăția și puterea dinastiei după moartea sa. Este foarte putin probabil ca domnitorii acestei
Dinastia Hardrada () [Corola-website/Science/331160_a_332489]
-
pretenții la tronul acesteia bazate pe o ipotetică înțelegere între Magnus și Hardeknut cum că dacă unul din ei murea fără urmași, celălalt urma să moștenească și Anglia și Norvegia. Deși a fost destinat pentru cei doi frați să conducă regatul fără diviziune, în practică, Olaf a guvernat peste Viken (partea de sud-est a Norvegiei), în timp ce Magnus a controlat zonele înalte și Trøndelag (părțile de mijloc din Norvegia), împreună cu Norvegia de Vest și de Nord. În ciuda acestei divizii, nu există nici un
Dinastia Hardrada () [Corola-website/Science/331160_a_332489]
-
Nidaros, pe 28 aprilie 1069. Cronicile raportează că Magnus a murit de pecingine, însă oamenii de știință moderni susțin că ar fi putut să moară de ergotism (o otrăvire a ciupercii Claviceps). După moartea tatălui său, Olaf a împărțit guvernarea regatului împreună cu fratele său Magnus al II-lea al Norvegiei, care a devenit rege cu un an înainte. Magnus a murit în 1069 iar Olaf a devenit conducător unic al Norvegiei. În timpul domniei sale, națiunea a cunoscut o perioadă lungă de pace
Dinastia Hardrada () [Corola-website/Science/331160_a_332489]
-
domniei sale, națiunea a cunoscut o perioadă lungă de pace. El a renunțat la orice ofensivă în domeniul politicii externe și a protejat Norvegia prin acorduri și conexiuni de căsătorie. Pe plan intern, a pus accent pe construirea, organizarea și modernizarea regatului. Se spune că Olaf a fondat orașul Bergen în 1070. Înfrângerea serioasă a lui Harald Hardrada și a norvegienilor suferită în 1066, l-a ispitit pe regele danez, Svend Estridsen, să se pregătească pentru un atac asupra Norvegiei. Svend nu
Dinastia Hardrada () [Corola-website/Science/331160_a_332489]
-
El a fost regele Norvegiei timp de 12 ani, dar spre deosebire de frații săi nu a lăsat o impresie de durată asupra națiunii. Din moment ce el era încă foarte tânăr, frații lui mai mari au acționat ca regenți pentru partea sa de regat. În 1107, regele Sigurd a condus o cruciadă norvegiană în sprijinul Regatului cruciart nou înființat la Ierusalim și s-a întors în Norvegia în 1111. În această perioadă, regele Øystein a servit ca regent pentru fratele său, folosind energia și
Dinastia Hardrada () [Corola-website/Science/331160_a_332489]
-
săi nu a lăsat o impresie de durată asupra națiunii. Din moment ce el era încă foarte tânăr, frații lui mai mari au acționat ca regenți pentru partea sa de regat. În 1107, regele Sigurd a condus o cruciadă norvegiană în sprijinul Regatului cruciart nou înființat la Ierusalim și s-a întors în Norvegia în 1111. În această perioadă, regele Øystein a servit ca regent pentru fratele său, folosind energia și voința sa de a crea o țară puternică și stabilă. În 1115
Dinastia Hardrada () [Corola-website/Science/331160_a_332489]
-
despre ei. Domnia lui Eystein și Sigurd a devenit cea mai lungă co-guvernare din istoria Norvegiei. În 1107 Sigurd a început o cruciadă"Jerusalem-farer", but informally translated in English into "the Crusader", cu scopul de a sprijini trupele cruciate ale Regatului Ierusalimului. A luptat în Lisabona, pe numeroase insule din Marea Mediterană în Palestina, l-a vizitat regele Siciliei, Roger, pe regele Ierusalimului Balduin și pe împăratul Bizantin, Alexios I Comnen. În 1110 Sigurd, împreună cu Balduin I a capturat orașul de coastă
Dinastia Hardrada () [Corola-website/Science/331160_a_332489]
-
pentru regele lor, Erling Steinvegg. După moartea regelui copil Guttorm în august 1204, birkebeiner aveau nevoie de un lider puternic pentru a se opune amenințărilor. Liderii birkebeiner îl doreau pe Contele Haakon cel Nebun, care fusese numit pentru a conduce regatul în copilăria regelui Guttorm. Haakon a fost fratele mai mare a lui Inge, fiul Ceciliei și a al primului ei soț. Cu toate acestea, Eric, Arhiepiscopul de Nidaros și fermierii din Trøndelag, au insistat să fie ales Inge, care condusese
Inge al II-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331171_a_332500]
-
Contele Haakon a fost suspectat că avea legătură cu revolta. Cu toate acestea, conflictul deschis între cei doi nu a izbucnit iar Haakon a murit din cauze naturale în Bergen, după Crăciunul din 1214. Inge a preluat partea sa în regatul său. În 1217, Inge s-a îmbolnăvit în Nidaros. În timpul bolii sale, el l-a numit pe fratele său vitreg mai mic, Skule Bårdsson, conte și conducător al armatei. Pe 23 aprilie 1217, Inge a murit. El a fost înmormântat
Inge al II-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331171_a_332500]
-
(în limba germană: "Unternehmen Seelöwe") a fost un plan operațional al Germaniei pentru invadarea Regatului Unit în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, după înfrângerea Franței. Pentru asigurarea succesului operațiunii era nevoie de asigurarea superiorității aeriene și navale în regiunea Canalului Mânecii. Acest obiectiv nu a fost atins de către germani în timpul sau după încheierea Bătăliei Angliei
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
să pună capăt unui război victorios. Răspunsul "Kriegsmarine" a fost și mai concis, subliniind toate dificultățile care trebuiau depășite în cazul unei invazii în Anglia. Ceva mai târziu, în primăvara anului 1940, "Kriegsmarine" a devenit și mai rezervată în privința invadării Regatului Unit datorită „victoriei” din timul campaniei din Norvegia (Weserübung). După "Weserübung", "Kriegsmarine" mai avea doar un crucișător greu, două crucișătoare ușoare și patru distrugătoare funcționale. Admiralul Raeder era un oponent declarat al Operațiunii Leul de Mare, el luând în considerație
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
care să participe la campania aeriană a "Luftwaffe" din octombrie/noiembrie 1940. Comandant Generalfeldmarschall Gerd von Rundstedt Generalfeldmarschall Wilhelm Ritter von Leeb Începând cu august 1940, "Luftwaffe" a început o serie de atacuri concentrate - "Unternehmen Adlerangriff" - asupra unor ținte din Regatul Unit pentru distrugerea RAF și câștigarea superiorității aeriene deasupra Marii Britanii. Campania a devenit cunoscută mai târziu ca Bătălia Angliei. Modificarea accentului bombardamentelor de la atacul asupra bazelor RAF și stațiilor radar spre atacarea Londrei, a transformat "Adler" într-un bombardament strategic
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
ar fi încercat să ia cu asalt capitala, ci mai degrabă l-ar fi asediat și bombardat. Germanii trebuiau să cucerească o regiune din Anglia până la paralela a 52-a (aproximativ până la Northampton), planificatorii naziști considerând că, în această situație, Regatul Unit ar fi capitulat. După ocuparea de către germani a regiunii Pas-de-Calais din nordul Franței, atât pentru Înaltul Comandament German cât și pentru Hitler părea evident că artileria grea de coastă ar putea să împiedice traficul naval millitar și comercial aliat
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
1940 - mai 1941, Hitler a început să acorde o atenție tot mai mare atacului împotriva Uniunii Sovietice, iar "Seelöwe" a căzut în desuetudine, fără să se mai facă încercări pentru reluarea sa. Cu toate acestea, ultimele unități militare destinate invaziei Regatului Unit aveau să fie realocate altor misiuni doar în februarie 1942, în timpul pregătirilor pentru [[Operațiunea Barbarossa|invaziei din Uniunea Sovietică”. Cea mai mare parte a istoricilor militari consideră că Operațiunea Leul de Mare nu ar fi avut șanse să se
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
ar fi fost insuficientă și admitea că „Nu avem nici controlul spațiului aerian sau al mărilor, nici nu eram capabili să îl obținem” . Pe 14 august 1940, Hitler a declarat apropiațiolor că nu ar fi fost dispus să încerce invadarea Regatului Unit dacă operațiunea s-ar fi dovedit primejdioasă și a mai adăugat că mai există și alte căi pentru înfrângerea britanicilor în afară de invazie. Peste patru ani, [[Ziua Z]] avea să dea adevărata dimensiune a stocurilor de materiale care trebuiau debarcate
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
trupe proaspete venite de pe continent și nu mai erau aprovizionate decât pe calea aerului și care, în plus, erau obligate să facă față atacului infanteriei, artileriei și blindatelor britanice, au fost nevoite să [[capitulare|capituleze]]. Planurile pentru administrația germană din Regatul Unit ocupat prevedeau împărțirea țării în șase comandamente militaro-economice cu capitalele în [[Londra]], [[Birmingham]], [[Newcastle upon Tyne|Newcastle]], [[Liverpool]], [[Glasgow]] și [[Dublin]].. Hitler a hotărât că [[Palatul Blenheim]], căminul familiei lui [[Winston Churchill]], urma să fie folosit ca sediu central
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
pentru Marea Britanie), care în alte teritorii ocupate (Norvegia sau Olanda de exemplu), se bucurau de puteri dictatoriale ([[Josef Terboven]], respectiv [[Arthur Seyss-Inquart]]). În fruntea listei s-ar fi aflat ministrul de externe nazist [[Joachim von Ribbentrop]], care fusese [[ambasador]] în Regatul Unit. Al doilea nume pomenit a fost [[Ernst Wilhelm Bohle]], un subsecretar al Ministerului de externe și [[Gauleiter]] al [[NSDAP/AO]]. Până la urmă, nici Hitler, nici guvernul german nu a făcut vreo numire în funcția de vicerege, iar discuțiile din cadrul
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]