35,079 matches
-
despre care pretindeau că ar fi adevăratul moștenitor, s-au înfruntat cu armata lui Henric în bătălia de la Olmedo, din 1467. Rezultatul a fost nedecis. Un an mai târziu, Alfonso a murit la doar paisprezece ani, și Isabela a devenit speranța nobililor rebeli. Ea însă nu le-a acceptat pretențiile, susținându-l în schimb pe Henric al IV-lea ca rege, iar acesta, în schimb, a recunoscut-o ca moștenitoare legitimă, prin Tratatul de los Toros de Guisando, în detrimentul Ioanei, a
Isabela I a Castiliei () [Corola-website/Science/309911_a_311240]
-
cucerirea Bazăi în 1489. Asediul Granadei a început în primăvara lui 1491. După ce campamentul spaniol a fost distrus de un foc accidental, a fost reconstruit din piatră, în forma unei cruci și vopsit în alb, și redenumit "Santa Fe" („Sfânta Speranță”). La sfârșitul anului, Boabdil a capitulat. Pe 2 ianuarie 1492, Isabela și Ferdinand au primit cheile orașului, și principala lui moschee a fost transformată în biserică. Tratatul de la Granada, semnat mai târziu în acel an, trebuia să asigure drepturi religioase
Isabela I a Castiliei () [Corola-website/Science/309911_a_311240]
-
aflate în drumul lor. Dar vremea de iarnă salvase Mistra de ravagiile turcilor; și tot iarna salvase semănăturile și îngăduise oamenilor să supraviețuiască. În vara anului 1447, Ciriaco a fost impresionat de recolta îmbelșugată. Părea că mai putea fi o speranță pentru viitor. Constantin și-a păstrat mereu această speranță. În orice caz, el știa că viitorul despotatului, ca și al Constantinopolului, depindea de perpetuarea casei domnitoare a paleologilor. Fratele său, împăratul Ioan al VIII-lea, nu avusese niciodată coii care
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
Mistra de ravagiile turcilor; și tot iarna salvase semănăturile și îngăduise oamenilor să supraviețuiască. În vara anului 1447, Ciriaco a fost impresionat de recolta îmbelșugată. Părea că mai putea fi o speranță pentru viitor. Constantin și-a păstrat mereu această speranță. În orice caz, el știa că viitorul despotatului, ca și al Constantinopolului, depindea de perpetuarea casei domnitoare a paleologilor. Fratele său, împăratul Ioan al VIII-lea, nu avusese niciodată coii care să-i urmeze și, din 1447, sănătatea lui se
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
antiunioniste din Constantinopol. Ei se organizează într-un synax sau sinod, în opoziție cu sinodul condus de patriarh, pe care refuzau să-l recunoască. Constantin nu era un apărător fanatic al unirii de la Florența. Dar rămăsese convins că aceasta oferea speranța supraviețuirii. El și poporul său puteau spera să obțină, din partea creștinătății apusene, ajutorul concret de care aveau nevoie disperată, numai dacă erau recunoscuți ca sprijinitori ai unirii. Antiunioniștii socoteau că acesta era un argument materialist josnic. Era limpede pentru ei
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
recunoscuți ca sprijinitori ai unirii. Antiunioniștii socoteau că acesta era un argument materialist josnic. Era limpede pentru ei, cum spusese Ioan Eugenikos, ca împăratul și dregătorii săi ar fi făcut mai bine să creadă în Dumnezeu decât să-și agațe speranțele de salvare din partea latinilor. Cei care-și trădaseră credința părinților de dragul răsplăților materiale aveau să piardă, în mod sigur, binecuvântarea și ajutorul lui Dumnezeu. Gheorghe Scholarios, fost elev al lui Marcu Eugenikos, era de departe cel mai cult membru al
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
pământurile din jurul coloniilor venețiene. Când turcii s-au hotărât în cele din urmă să încheie cucerirea și ocuparea Moreii, au găsit treaba mult prea ușoară. Constantin nu avea să primească nici un ajutor de la membrii familiei sale. Și-a agățat ultimele speranțe de Veneția, de papă și de Alfons de Aragon. Chiar pe când Trahan și trupele sale devastau Morea, senatorii venețieni cumpăneau rugămintea urgentă a ultimului sol venit la ei de la Constantinopol. I-au răspuns la 16 noiembrie 1452. Au pretins că
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
oferit să stea de pază la cele 4 porți ale zidului dinspre țărm, el le-a încredințat cheile. Erau, de asemenea, bărbați din Genova, chiar dacă negustorii genovezi care trăiau în colonia lor fortificată de la Galata, dincolo de Cornul de Aur, nutreau speranța că, dovedindu-și neutralitatea, vor fi salvați, împreună cu proprietățile lor. Cel mai vestit dintre genovezi era Giovanni Giustiniani Longo, care a sosit la Constantinopol, ca voluntar, în ianuarie 1453, aducând cu el o companie de 700 de luptători. Era un
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
cetatea Constantinopolului. Împăratul nu o va părăsi. Mai curând va muri. A fost ultima comunicare între un împărat bizantin și un sultan otoman. Mai rămânea o singură sperață: ca flota promisă de Veneția să sosească la timp. Însă și această speranță a fost spulberată când o corabie venețiană, care ieșise pe furiș în recunoaștere, s-a întors să comunice că nu se vedea nici o flotă. Distrus Constantin a izbucnit în plâns. Părea că întreaga creștinătate îl abandonase în lupta împotriva dușmanilor
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
cupola bisericii Sfânta Sofia luminată de o scânteie misterioasă, care se ridica încet de la bază spre marea cruce aurită din vârf. Turcii au văzut-o și ei din tabăra lor de dincolo de ziduri. Nu putea fi decât un semn: de speranță pentru turci și de deznădejde pentru greci. Luni, 28 mai, grecii au știut că venise momentul adevărului. În tabăra turcească domnea o liniște nefirească. Sultanul dăduse o zi de odihnă înaintea asaltului final. Aceia din oraș care puteau fi scutuți
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
l-a urcat pe o corabie genoveză. Când s-au văzut părăsiți de conducătorul lor, oamenii lui Giustiniani și-au pierdut curajul. Apărarea ezita. Ienicerii și-au întrezărit șansa. Constantin și trupele sale luptau cu disperare, dar fără prea multă speranță, după ce aliațiilor genovezi îi lăsaseră să se descurce singuri. Ienicerii au preluat controlul asupra zidului exterior, după care au escaladat și zidul interior. Între timp, un grup de circa 50 de turci a pătruns înăuntru printr-o mică poartă din
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
părintele cuceritor. El înfățișează comportarea împăratului, în ultimele sale ore de viață, într-un chip mai puțin eroic și favorabil. Povestește cum Constantin necredinciosul și oamenii săi au fost cuprinși de panică și au fugit, apucând drumul spre mare, în speranța de a găsi o corabie cu care să se salveze. Au dat însă peste un detașament de marinariturci, schimbați în uniformă de ieniceri, ca să poată lua parte și ei la pradă, care se pierduseră pe străzile dosnice ale orașului. Împăratul
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
uriaș succes de public (peste 250 000 de exemplare vîndute în primele opt luni de la apariție), iar în 2004, „Împreună“, intrat imediat pe listele de bestselleruri din toată Europa. A mai publicat o carte pentru adolescenți, „35 de kilograme de speranță“ (2002).
Anna Gavalda () [Corola-website/Science/309951_a_311280]
-
gradul de cunoaștere a limbii maghiare de către acestea. El relatează că autoritățile maghiare au încercat chiar să interzică utilizarea denumirilor de localități în limba germană, chiar dacă aceste localități au fost înființate de sași în Transilvania. Prin urmare, sașii aveau mari speranțe în îndeplinirea promisiunilor făcute de România cu privire la drepturile minorităților în România Mare. Foarte curând, s-au găsit într-o situație mai rea decât înainte. Deși prin Decretul nr. 1 din 1919, emis de Consiliul de guvernare a României, se specifica
Adolf Meschendörfer () [Corola-website/Science/309293_a_310622]
-
pildă, alegorii politice), când evadarea în fantezie și în „arta pentru artă”. Din 1990, reacțiile cineaștilor români au fost diferite. Generația care a făcut film în perioada anilor 1960-1980 a propus subiecte dure, fie distopii cu o Românie viitoare fără speranțe, fie prezentarea cu franchețe (uneori, brutalitate) a realităților de dinainte de revoluție sau din anii respectivi, publicul fiind încă avid de a cunoaște adevărul despre regimul comunist. Subiectele privind istoria României ultimilor 50 de ani nu au contenit să fie aduse
Filmul românesc () [Corola-website/Science/309321_a_310650]
-
foarte mult de lucru, stă mai tot timpul în camera cea cu multe ferestre, de se deschid ele, fiecare, într-un suflet de om. El privește pe acolo și copiază cu nerușinare tot ce vede că-i durere, că-i speranța, că-i soluție. Neramanandu-i lui de făcut decât să traducă astea în limbajul atât de condimentat al caricaturii. Cand numărul desenelor (pe care, pentru a nu-și pierde vremea, le face direct nemaipomenit) devine suficient de mare pentru a
Daniel Ionescu-Dion () [Corola-website/Science/309425_a_310754]
-
au fost toate bastioane de rezistentă Ming. Cu toate acestea, au existat mai mulți pretendenti la tronul Ming, și forțele lor au fost împărțite. Fiecare bastion al rezistenței a fost învins, în mod individual, de către Qing până în 1662, când ultimele speranțe reale de o renaștere Mingului au murit odată cu Împăratul Mingului de Sud, Yongli, Zhu Youlang. În ciuda înfrângerii Mingului, mișcările monarhiste mai mici au continuat până la proclamarea Republicii Chineze în 1912. Împărații Ming au preluat sistemul de administrare provincială al dinastiei
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
moment cinetic. Au existat o serie de alte încercări pentru definirea unor mărimi "cvasilocale", cum ar fi masa unui sistem izolat definită numai pe baza cantităților determinate într-o regiune finită de spațiu în care se află sistemul respectiv, în speranța de a obține o mărime utilă pentru afirmațiile generale despre sistemele izolate, cum ar fi o formulare mai precisă a conjecturii inelului. Dacă relativitatea generală este considerată a fi unul dintre cei doi stâlpi ai fizicii moderne, teoria cuantică, baza
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
caută să înțeleagă natura singularităților și a proprietăților fundamentale ale ecuațiilor lui Einstein, și, pe calculatoare din ce în ce mai puternice, se rulează simulări, cum ar fi cele care descriu fuziunea găurilor negre. Cursa pentru prima detecție directă a undelor gravitaționale continuă, în speranța de a crea oportunități pentru testarea validității teoriei în câmpuri gravitaționale mult mai puternice decât a fost posibil înainte. La peste nouăzeci de ani de la publicare, relativitatea generală rămâne o zonă de cercetare intens exploatată. Radek Wojtak de la Dark Cosmology
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
de căsătorie dintre Seleucus și fiica suveranului indian. În anul 301 î.Hr are loc deznodământul luptelor dintre diadohi. La Issos, unde Alexandru învinsese pe perși, are loc ultima bătălie dintre diadohi, în timpul căreia moare Antigonos și cu el ultima speranță de a menține lumea elenistică unită. Îm urma împărțirii imperiului între diadohi, Seleucus ocupă Siria (fără partea ei meridională, Coilesyria), ceea ce va genera un conflict de secole cu Egiptul Ptolemeilor și o serie de șase războaie sângeroase. În anul 300
Imperiul Seleucid () [Corola-website/Science/309464_a_310793]
-
și rânduite din Tourayne de jupânul de Balzac spre hlizirea pantagrueliștilor și nu a altora). În toamna aceluiași an pleacă împreună cu capricioasa doamnă de Castries spre Italia. Se opresc mai întâi la Aix-les-Bains, apoi în octombrie la Geneva. În Geneva speranțele amoroase ale lui Balzac sunt spulberate, se întoarce în Franța unde, își expune în scris starea de spirit: “dezolat, blestemând tot, afurisind femeia”. Spre liniștea lui sufletească, la 12 noiembrie primește o scrisoare din Ucraina, semnată L’Étranger (Străina), plină
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
au cucerit independența în 1918, după prăbușirea Imperiului Rus. Ideile naționaliste și ale autodeterminării au devenit foarte populare în regiune, ca și de altfel în alte părți ale globului. Declarațiile politice ale Aliaților, așa cum a fost Carta Atlanticului, au dat speranțe mari celor trei popoare baltice în ceea ce privește restabilirea independenței lor. Cum balticii avuseseră parte de ocupația nazistă și sovietică, mulți dintre cetățenii regiunii s-au arătat dornici să se opună cu arma în mână la încercarea de reinstaurare a dominației sovietice
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
al nouălea, în anii în care deja în statele baltice renăștea mișcarea națională pentru redobândirea prin mijloace pașnice a independenței. Cele trei republici baltice și-au recucerit independența în 1991. O motivație puternică pentru continuarea luptei „fraților pădurii” a fost speranța că neînțelegerile războiului rece dintre occident, (care nu a recunoscut niciodată oficial încorporarea statelor baltice în URSS), și Uniunea Sovietică ar fi putut degenera într-un conflict armat în urma căruia cele trei repubici ar fi putut fi eliberate. Această speranța
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
speranța că neînțelegerile războiului rece dintre occident, (care nu a recunoscut niciodată oficial încorporarea statelor baltice în URSS), și Uniunea Sovietică ar fi putut degenera într-un conflict armat în urma căruia cele trei repubici ar fi putut fi eliberate. Această speranța s-a dovedit una falsă, iar numeroși supraviețuitori dintre cei care au luptat împotriva sovieticilor i-au învinovățit pe occidentali de trădare. Conflictul nu a avut parte de o documentare serioasă în Uniunea Sovietică, („frații pădurii” fiind considerați doar „bandiți
Frații pădurii () [Corola-website/Science/310420_a_311749]
-
de a declanșa un război la scară largă împotriva sovieticilor. O asemenea posibilitate părea exclusă, nu doar de opinia publică, care fusese supusă în toată perioada războiului unei intense propagande în favoarea prieteniei cu aliatul sovietic și care așteptase plină de speranță încheierea războiului și ar fi acceptat cu greu declanșarea unei noi conflagrații, dar și de o bună parte a clasei politice occidentale, mult mai interesată de refacerea economiilor apusene secătuite de război, decât de soarte țărilor est-europene. Mikołajczyk și colegii
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]