35,463 matches
-
recâștige controlul asupra Abhaziei, fapt ce a determinat intervenția rapidă a forțelor militare ruse, georgienii fiind nevoiți să se retragă în numai 6 zile. La 26 august 2008, președintele Rusiei, Dmitri Medvedev, a declarat că guvernul de la Moscova recunoaște oficial independența celor două republici separatiste, Osetia de Sud și Abhazia. La 6 luni după recunoașterea independenței Abhaziei, ea nu a fost recunoscută decât de Nicaragua. Abkhazia se întinde pe o suprafață de 8.600 km². Munții Caucaz la nord și nord-est
Abhazia () [Corola-website/Science/298157_a_299486]
-
fiind nevoiți să se retragă în numai 6 zile. La 26 august 2008, președintele Rusiei, Dmitri Medvedev, a declarat că guvernul de la Moscova recunoaște oficial independența celor două republici separatiste, Osetia de Sud și Abhazia. La 6 luni după recunoașterea independenței Abhaziei, ea nu a fost recunoscută decât de Nicaragua. Abkhazia se întinde pe o suprafață de 8.600 km². Munții Caucaz la nord și nord-est formează granița cu Federația Rusă. La est și sud-est, Abhazia se învecinează cu regiunea Georgiană
Abhazia () [Corola-website/Science/298157_a_299486]
-
pe mai multe milenii, întrucât au fost descoperite pe teritoriul țării vestigii arheologice vechi de 5.000 de ani. "Republică Sovietică Socialistă Turkmena", prescurtat: "RSS Turkmena", a fost o republică constituenta a Uniunii Sovietice până în 1991, când și-a proclamat independența sub numele de "Turkmenistan". A fost constituită pentru prima dată pe 7 august 1921 că "Regiunea Turkmena" a RSSA Turkestan. Pe 13 mai 1925 a fost transformată în "RSS Turkmena" și a devenit o republică separată în cadrul URSS-ului. Pe
Turkmenistan () [Corola-website/Science/298151_a_299480]
-
Regiunea Turkmena" a RSSA Turkestan. Pe 13 mai 1925 a fost transformată în "RSS Turkmena" și a devenit o republică separată în cadrul URSS-ului. Pe 27 octombrie 1991, în contextul general, de destrămare a Uniunii Sovietice, țara și-a proclamat independența și a fost redenumită "Republică Turkmenistan", pe scurt, "Turkmenistan". Se învecinează cu Afghanistan la sud-est, Iran la sud-vest, Uzbekistan la nord-est, Kazakhstan la nord-vest, respectiv cu Marea Caspică la vest. Turkmenistanul ocupă o poziție remarcabilă, locul cinci pe lista țărilor
Turkmenistan () [Corola-website/Science/298151_a_299480]
-
singur sub numele de Uganda. După cel de-al Doilea Război Mondial când în Uganda s-a intensificat mișcarea de eliberare de sub protectorat britanic, în martie 1956, Regatul Unit a acordat Ugandei autonomie internă, în octombrie 1962 a fost proclamată independența țării, devenind în 1963 republică federală în cadrul Commonwealth-ului. Printr-o lovitură de stat militară în 25 ianuarie 1971 președintele Milton Obote (1966-1971) este înlăturat, instituindu-se regimul dictatorial al col. Idi Amin Dada (1971-1979) căruia forurile internaționale îi atribuie asasinarea
Uganda () [Corola-website/Science/298152_a_299481]
-
de triburi africane (încurajând totodată aici răspândirea creștinismului), de nordul conservator, arab și islamic, adâncind astfel prăpastia dintre cele două părți ale țării. După ce un plebiscit respinge în 1955 unirea cu Egiptul vecin, Sudanul își proclamă la 1 ianuarie 1956 independența. Devine membru ONU din 12 noiembrie 1956. Opoziția dintre nordul hegemonist și sudul marginalizat (care revendică dreptul la independență) degenerează într-un sângeros război civil, din chiar clipa independenței. Războiul civil, care continuă și astăzi, creează premisele intervenției forțelor armate
Sudan () [Corola-website/Science/298148_a_299477]
-
două părți ale țării. După ce un plebiscit respinge în 1955 unirea cu Egiptul vecin, Sudanul își proclamă la 1 ianuarie 1956 independența. Devine membru ONU din 12 noiembrie 1956. Opoziția dintre nordul hegemonist și sudul marginalizat (care revendică dreptul la independență) degenerează într-un sângeros război civil, din chiar clipa independenței. Războiul civil, care continuă și astăzi, creează premisele intervenției forțelor armate pe scena politică, încât guvernele civile (1956 - 1958, 1964-1969, 1986 - 1989, 1993 -) alternează cu cele militare (1958 - 1964, 1969
Sudan () [Corola-website/Science/298148_a_299477]
-
unirea cu Egiptul vecin, Sudanul își proclamă la 1 ianuarie 1956 independența. Devine membru ONU din 12 noiembrie 1956. Opoziția dintre nordul hegemonist și sudul marginalizat (care revendică dreptul la independență) degenerează într-un sângeros război civil, din chiar clipa independenței. Războiul civil, care continuă și astăzi, creează premisele intervenției forțelor armate pe scena politică, încât guvernele civile (1956 - 1958, 1964-1969, 1986 - 1989, 1993 -) alternează cu cele militare (1958 - 1964, 1969 - 1986, 1989 - 1993). Vezi și: Din timpul Războiului din Golf
Sudan () [Corola-website/Science/298148_a_299477]
-
Războiului din Golf, când Sudanul s-a declarat de partea dictatorului irakian Saddam Hussein, țara traversează o perioadă de izolare politică. Din 1983, aici se desfășoară un război civil tragic între nordul dominat de musulmani și sudul care urmărește obținerea independenței. Sudanul este condus de fundamentaliști islamici din nordul populat de arabi. Prin intermediul a două dictaturi militare, aceștia și-au supus cu cruzime minoritățile religioase de creștini și de animiști, care locuiesc în sud. După un război civil care a durat
Sudan () [Corola-website/Science/298148_a_299477]
-
doar de Turcia. Recunoașterea din partea Afganistanului și Pakistanului a fost retrasă ca urmare a presiunii internaționale. Această insulă a constituit un loc de confruntări între populația de origine greacă ce populează o parte a sa și minoritatea turcă. Activitatea de independență a insulei avea să înceapă încă din anul 1931 când grecii de aici au declanșat revolta ENOSIS (în greacă: "Ένωσις", care în traducere ar însemna „Unire”, termen folosit din anii 1930 cu sensul de unire a Ciprului cu statul grec
Republica Turcă a Ciprului de Nord () [Corola-website/Science/298159_a_299488]
-
Brazilia, iar la nord cu Oceanul Atlantic. Granițele extrem sudice cu celelalte două "Guyane" sunt disputate de-a lungul râurilor Corantyne și Maroni. Țara este cel mai mic stat suveran, atât în raport cu populația cât și în raport cu suprafața din America de Sud. De la câștigarea independenței, survenită în anul 1975, fosta Guyana Olandeză poartă numele de "Surinam", pe care îl datorează fluviului care traversează țara pe aproape întreaga sa lungime. Acesta își are izvoarele în regiunile muntoase din sud, care spre nord sunt înlocuite de savane
Surinam () [Corola-website/Science/298147_a_299476]
-
dată colonie olandeză), fapt care modifică radical structura etnico-confesională a populației până în secolul XX. La 29 decembrie 1954, Surinam este proclamat teritoriu autonom, iar la 25 noiembrie 1975, republică independentă. Din 4 decembrie 1975 devine Membru ONU. Primii ani de independență sunt caracterizați de tensiuni interetnice și confesionale (circa 200000 de surinamezi, în deosebi de origine indiană, emigrează în Olanda, alți 10000 în Guyana Franceză, iar în plan economic se înregistrează o rată ridicată a șomajului (circa 30% din populația activă
Surinam () [Corola-website/Science/298147_a_299476]
-
consecință, teritoriile exporate de Francisco Pizarro aflate la sud de Golful San Miguel, au fost numite Birú sau Peru. Sub dominația spaniolă, țara s-a numit viceregatul Peru cuprinzând vaste teritorii, inclusiv teritoriile altor state suverane, Sud-Americane. După Războiul de Independență adoptând denumirea oficială Republica Peru. Primele dovezi ale prezenței umane în teritoriile peruviene au fost descoperite la Pikimachay, datată aproximativ la 9000 î.Hr.. Cea mai veche societate în Peru e considerată civilizația Norte Chico, care s-a dezvoltat pe coasta
Peru () [Corola-website/Science/298137_a_299466]
-
complexa sa rețea comercială extinsă din Europa până în Filipine. La începutul secolului al XIX-lea, continentul sudamerican era dominat de mișcările de emancipare de sub autoritatea spaniolă. În acest context, Peru rămânea un teritoriu loial coroanei spaniole. Deoarece elitele ezitau, proclamarea independenței nu a fost posibilă decât după campaniile militare ale lui José de San Martín și Simón Bolívar, proclamare înfăptuită pe 28 iulie 1821. În primii ani ai republicii, lupta pentru putere, între militari, a dus la o instabilitate politică. În
Peru () [Corola-website/Science/298137_a_299466]
-
au favorizat apariția unei culturi foarte bogate și variate la nivel mondial. Literatura peruviană își are rădăcinile în tradițiile orale din civilizațiile precolumbiene. Spaniolii au introdus scrisul in secolul XVI; expresiile literare coloniale includ letopisețe și literatura religioasă. După declararea independenței, costumbrismul și romantismul au devenit genurile cele mai frecvente literare, așa cum este ilustrat în lucrările de Ricardo Palma. La începutul secolului al douăzecilea, mișcarea "Indigenismo" produce multe scrieri ale lui Ciro Alegria, José María Arguedas, și Cesar Vallejo. Literatura peruviană
Peru () [Corola-website/Science/298137_a_299466]
-
promovarea activității economice și de gestionare proprietății publice. Provincia Lima este administrat de un consiliu orașenesc. Provincii: Din punct de vedere militar, Peru are o armată, o flotă și o forță de aer; principala sa misiune este de a proteja independența, suveranitatea și integritatea teritorială a țării. Forțele armate sunt subordonate de Ministerului Apărării, precum și președintelui în calitate de comandant-șef. Serviciul militar obligatoriu a fost abolit în 1999 și înlocuit printr-un serviciu militar de voluntariat.
Peru () [Corola-website/Science/298137_a_299466]
-
devenind teritoriu sub mandatul Ligii Națiunilor administrat de Australia, Noua Zeelandă și Marea Britanie în timpul Primului Război Mondial. Insula a fost ocupată de Japonia în al Doilea Război Mondial, iar apoi a intrat din nou sub sub mandatul Ligii Națiunilor. Nauru și-a câștigat independența în 1968. Nauru este o insulă fosfatică de origine coraligenă, cu depozite aproape de suprafață, fapt ce a favorizat operațiunile de minerit. Insula a devenit un mare exportator de fosfați încă din 1907 când compania Pacific Phosphate și-a început activitatea
Nauru () [Corola-website/Science/298128_a_299457]
-
origine coraligenă, cu depozite aproape de suprafață, fapt ce a favorizat operațiunile de minerit. Insula a devenit un mare exportator de fosfați încă din 1907 când compania Pacific Phosphate și-a început activitatea aici, păstrându-și acest statut până în anii de după independență. Acest lucru a redat Naurului controlul absolut asupra propriilor resurse minerale prin intermediul corporației Nauru Phosphate, însă doar până la epuizarea rezervelor în anii 1980.</small> Datorită acestor exploatări, Nauru a devenit în scurt timp statul independent cu cel mai mare venit
Nauru () [Corola-website/Science/298128_a_299457]
-
cale de acces către Nauru rămânând cea navală. Compania a reușit să-și reia activitatea sub numele de Our Airline cu ajutor monetar din partea Taiwanului. Pe data de 15 decembrie 2009, Nauru a devenit a patra țară care a recunoscut independența republicii autonome Abhazia iar o zi mai târziu a urmat recunoașterea Osetiei de Sud, regiuni ale Georgiei care au fost "de facto" independente încă din prima jumătate a anilor 1990 și recunoscute ca atare de Rusia după războiul de scurtă
Nauru () [Corola-website/Science/298128_a_299457]
-
are nici forțe armate; în cadrul unui acord informal, responsabilitatea pentru apărarea țării revine Australiei. Există o mică forță de poliție sub control civil.</small> Nauru este împărțit în 14 districte administrative grupate în 8 colegii electorale. Districtele sunt: După dobândirea independenței în 1968, Nauru a devenit membru special al Commonwealthului Națiunilor, devenind membru cu drepturi depline în 2000.</small> Nauru a fost admisă în cadrul Băncii Asiatice pentru Dezvoltare în 1991, și în cadrul Națiunilor Unite în 1999. Țara este membră a Forumului
Nauru () [Corola-website/Science/298128_a_299457]
-
în anumite cazuri, interzicând practicarea religiei de către membrii Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă și a organizației martorilor lui Iehova, majoritatea acestora fiind muncitori străini angajați de RONPhos. Un standard ridicat de viață instaurat imediat după obținerea independenței a avut câteva efecte negative asupra populației. Nauruanii sunt printre cei mai grași oameni din lume, 90% dintre adulți fiind supraponderali. Nauru înregistrează cel mai ridicat nivel al bolnavilor de diabet tip 2 (non-dependenți de insulină), cu peste 40% din
Nauru () [Corola-website/Science/298128_a_299457]
-
De la finele secolului 4 î.e.n. până la începutul secolului 2 î.e.n. a făcut parte din Imperiul Bactrian. Odată parte a Imperiului Samanid, Tadjikistanul a devenit republică a U.R.S.S. în secolul 20, cunoscut sub numele de Republica Sovietică Socialistă Tadjikă. După independență, Tadjikistan a suferit din cauza unui război civil devastator care a durat 5 ani, intre 1992 și 1997. După război, s-a instalat o stabilitate politică și ajutoarele străine au permis economiei țării să crească. Comerțul cu produse de bază, cum
Tadjikistan () [Corola-website/Science/298149_a_299478]
-
1881, odată cu declinul Imperiului Otoman, Tunisia devine protectorat francez. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Tunisia a fost sub guvernarea regimului de la Vichy. După război, Tunisiei i-a fost dată autonomie în 1954 ca urmare a unor revolte populare. Independența i-a fost acordată la data de 20 martie 1956. Monarhia inițiată de Franța a fost abolită în 1957, și Partidul Neo-Destour („Noua Constituție”), condus de Habib Bourguiba a luat puterea. Habib Bourguiba a devenit președinte pe viață în 1959
Tunisia () [Corola-website/Science/298150_a_299479]
-
nu este de aceea nici în detaliu, nici în general suficient de exactă. Un alt aspect dezbătut este influența pan-turcismului și naționalismului în creștere asupra percepțiilor diviziunilor etnice din republicile din Asia Centrală care și-au câștigat de puțină vreme independența. Popoarele turcice diferă de multe ori în ceea ce privește înfățișarea fizică. Majoritatea popoarelor turcice, din vestul Chinei până în răsăritul Europei, se pare că au caracteristici ale rasei albe (caucazian). Unii au caracteristici ale rasei albe precum ochii albaștri și părul blond sau
Popor turcic () [Corola-website/Science/298161_a_299490]
-
sud-est e mărginită de Oceanul Atlantic. Ca dimensiuni este a doua țară dintre cele mai mici din America de Sud, fiind mai mare doar decât Suriname. Montevideo a fost fondat de spanioli în sec. 18, ca o fortificație militară. Uruguay și-a câștigat independența în 1828 ca urmare a luptelor între trei puteri, Spania, Argentina, Brazilia. Sistemul politic este o democrație constituțională, unde președintele ales are rolurile de șef al executivului și cel de șef al statului. În conformitate cu "Transparency International" Uruguay este a doua
Uruguay () [Corola-website/Science/298153_a_299482]