34,020 matches
-
la 1 mai 1727 la Frankfurt am Main. Cuplul a avut următorii copii: Mariajul lor de 10 ani a fost turbulent deși în general erau considerați a fi făcuți unul pentru altul, ambii fiind maeștri ai intrigii și ai diplomației secrete. Adesea el și-a folosit un servitor de încredere pentru a-și spiona soția pentru a se asigura că ea nu va interveni în guvernare ori va critica miniștrii ducelui. După o dispută deosebit de gravă în 1736, soțul ei a
Maria Augusta, Prințesă de Thurn și Taxis () [Corola-website/Science/324107_a_325436]
-
este fondatorul THRUSH după moartea profesorului Moriarty în Cascadele Reichenbach. Moran apare ca personaj secundar în seria de cărți umoristice "The League of Extraordinary Gentlemen, Volume I" de Alan Moore, ca un subaltern al lui Moriarty: cei doi sunt agenti secreți, însărcinați de MI5 să creeze un imperiul al crimei, prin care guvernul să poată controla lumea interlopă. În poemul liric "" (care a devenit unul dintre cântecele muzicalului "Cats") de T. S. Eliot, se spune că Gus a jucat odată rolul
Sebastian Moran () [Corola-website/Science/324142_a_325471]
-
nu a locuit niciodată împreună cu mama lui Christofer iar ulterior relației sale cu mama copilului sa căsătorit cu altă femeie. Reclamantul a aflat de acest lucru, însă nu a reușit să obțină el adopția, întrucât datele privind identitatea părinților deveniseră secrete. Ulterior a reușit să intre în contact cu părinții adoptivi ai copilului și cu minorul. La 10 ianuarie 2000 domnul Görgülü a depus o cerere oficială pentru custodia fiului său, Christofer, născut în afara căsătoriei și care era deja dat spre
Görgülü vs. Germania () [Corola-website/Science/324143_a_325472]
-
des Doktor Honigberger”, Otto-Wilhelm-Barth-Verlag, München-Phanegg, 1953; traducere de Günther Spaltmann, reeditată în 1974), franceză („Le secret du docteur Honigberger”, Librairie Stock, Delamain et Boutelleau, Paris, 1956; traducere de Albert-Marie Schmidt, revizuită de autor, reeditată în 1980 și 2012), engleză („The secret of Dr. Honigberger”, Herder and Herder, New York, 1970; traducere de William Ames Coates, reeditată în 1986; o altă traducere de Ana Cartianu în vol. "Mystic Stories: The Sacred and Profane", Vol. II, East European Monographs, Boulder, 1992; o altă traducere
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
William Ames Coates, reeditată în 1986; o altă traducere de Ana Cartianu în vol. "Mystic Stories: The Sacred and Profane", Vol. II, East European Monographs, Boulder, 1992; o altă traducere de Fred Nădăban și Cristina Tătaru intitulată „Doctor Honigberger's Secret”, în "Romanian stories", 2006), maghiară („Honigberger doktor titka”, în vol. "Különös kalandok", Editura Kozmosz, Budapesta, 1976; traducere de Béla Kálmán, reeditată în 1996), spaniolă („El Secreto del Doctor Honigberger”, Panorama de Narrativas n. 2, Editorial Anagrama, Barcelona, 1983; traducere din
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
Honibergera”, în vol. "Tajna doktora Honibergera i druge novele", Paideia, Belgrad, 2002; traducere de Mariana Dan). Unele traduceri au fost reeditate sau revizuite. Prima traducere în limba engleză a fost realizată de William Ames Coates și publicată sub titlul „The secret of Dr. Honigberger” în volumul "Two Tales of the Occult" (Herder and Herder, New York, 1970), apoi reeditată în volumul "Two Strange Tales" (Shambhala, Boston, 1986; distribuită de Random House) și din nou în 2001. O altă traducere a fost realizată
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
Herder, New York, 1970), apoi reeditată în volumul "Two Strange Tales" (Shambhala, Boston, 1986; distribuită de Random House) și din nou în 2001. O altă traducere a fost realizată de Ana Cartianu și publicată în 1992 sub titlul „Doctor Honigberger's Secret” în volumul "Mystic Stories" (East European Monographs, Boulder, în cooperare cu Editura Minerva, București; distribuită de Columbia University Press, New York, 1992). Nuvela a fost tradusă ulterior și de Monica Voiculescu și publicată sub titlul „The Secret of Dr. Honigberger” în
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
titlul „Doctor Honigberger's Secret” în volumul "Mystic Stories" (East European Monographs, Boulder, în cooperare cu Editura Minerva, București; distribuită de Columbia University Press, New York, 1992). Nuvela a fost tradusă ulterior și de Monica Voiculescu și publicată sub titlul „The Secret of Dr. Honigberger” în volumul "The Gentle Wisper of the Magic. Romanian Fantastic Prose", Plural, nr. 4, 1999, București, pp. 114-136.
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
regulă. Deși nu există nici un indiciu în canonul original al lui Sherlock Holmes că nu este ceea ce pare a fi, scriitorii de mai tarziu au dezvoltat și folosit ideea conform căreia clubul a fost fondat că un paravan pentru serviciile secrete britanice. Deși nu se fac astfel de referințe în povestirile originale, aceasta presupunere comună își are baza în faptul că Mycroft Holmes, în "Planurile Bruce-Partington", este prezentat ca fiind omul de încredere suprem și indispensabil din spatele guvernului britanic, care cunoaște
Clubul Diogene () [Corola-website/Science/324147_a_325476]
-
Jack Spintecătorul, secretul a ceea ce s-a întâmplat cu "Mary Celeste" și ceea ce era de fapt Incidentul de la Roswell. Clubul Diogene este, de asemenea, prezent în seria Anno Dracula a lui Newman, unde este identificat în mod explicit că Serviciul Secret Britanic. În primul român, acesta este prezidat de Mycroft Holmes, amiralul Șir Mandeville Messervy și Waverly. În continuarea să, "The Bloody Red Baron", conducerea clubului este formată din Holmes, Mansfield Smith-Cumming și Charles Beauregard (personaj al lui Newman). Beauregard devine
Clubul Diogene () [Corola-website/Science/324147_a_325476]
-
Who Dares Wins", a cărei acțiune se desfășoară în 1980, Richard Jeperson a devenit președintele clubului. Printre agenții folosiți de Clubul Diogene în seria Anno Dracula sunt Daniel Dravot, Elliott Spencer și Hamish Bond. Clubul și legăturile sale cu serviciile secrete au fost prezentate în românul "All-Consuming Fire" din seria Virgin New Adventures (bazată pe serialul "Doctor Who"), un român cu "Doctor Who"/Sherlock Holmes, care se referă și la personajul Beauregard al lui Kim Newman. O continuare viitoare a acestuia
Clubul Diogene () [Corola-website/Science/324147_a_325476]
-
continuare viitoare a acestuia, în seria de aventuri ale lui "Bernice Summerfield" (realizată de Big Finish), este "The Adventure of the Diogenes Damsel". Mai recent, Clubul Diogene a fost prezentat în jocul "Bloodlines" de pe rețelele Facebook/MySpace că un departament secret al Serviciilor Secrete Britanice, intitulat oficial "Her Majesty's Secret Service, Occult Branch". În "The Other Log of Phileas Fogg" (1973) de Philip José Farmer se precizează că Clubul Diogene era în realitate Athenaeum Club din Pall Mall, iar Arthur
Clubul Diogene () [Corola-website/Science/324147_a_325476]
-
acestuia, în seria de aventuri ale lui "Bernice Summerfield" (realizată de Big Finish), este "The Adventure of the Diogenes Damsel". Mai recent, Clubul Diogene a fost prezentat în jocul "Bloodlines" de pe rețelele Facebook/MySpace că un departament secret al Serviciilor Secrete Britanice, intitulat oficial "Her Majesty's Secret Service, Occult Branch". În "The Other Log of Phileas Fogg" (1973) de Philip José Farmer se precizează că Clubul Diogene era în realitate Athenaeum Club din Pall Mall, iar Arthur Conan Doyle a
Clubul Diogene () [Corola-website/Science/324147_a_325476]
-
Bernice Summerfield" (realizată de Big Finish), este "The Adventure of the Diogenes Damsel". Mai recent, Clubul Diogene a fost prezentat în jocul "Bloodlines" de pe rețelele Facebook/MySpace că un departament secret al Serviciilor Secrete Britanice, intitulat oficial "Her Majesty's Secret Service, Occult Branch". În "The Other Log of Phileas Fogg" (1973) de Philip José Farmer se precizează că Clubul Diogene era în realitate Athenaeum Club din Pall Mall, iar Arthur Conan Doyle a schimbat numele clubului în povestirile sale. Clubul
Clubul Diogene () [Corola-website/Science/324147_a_325476]
-
oculta și esoterica rosicruciană de la sfârșitul secolului al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea din Marea Britanie întemeiata de William Robert Woodman, William Wynn Westcott și Samuel Liddell MacGregor Mathers, masoni și membrii ai Societas Rosicruciana în Anglia. Această societate secretă a avut un mare impact în secolul al XX-lea asupra mișcării oculte din Europa. Primul templu înființat de aceștia a fost Isis-Urania situat în Londra, iar primele inițieri au avut loc în anul 1888. Mișcarea se dorea a fi
Zorii Aurii () [Corola-website/Science/324174_a_325503]
-
Wynn Westcott, dintr-un magazin de antichități. Westcot împreună cu Samuel Lidel McGregor Mathers, au decodat manuscrisul care conținea patru ritualuri complicate. În manuscris s-a găsit o adresă a unei persoane, Anna Sprengel din Germania care deținea un ordin magic secret. De la această au primit aprobarea de a fondă un alt ordin secret numit Golden Dawn (Zorii Aurii). Ordinul oferea o inițiere complexă în magie și avea grade care puteau fi asemănate cu Arborele Vieții. Pentru a dobândi un nou grad
Zorii Aurii () [Corola-website/Science/324174_a_325503]
-
Mathers, au decodat manuscrisul care conținea patru ritualuri complicate. În manuscris s-a găsit o adresă a unei persoane, Anna Sprengel din Germania care deținea un ordin magic secret. De la această au primit aprobarea de a fondă un alt ordin secret numit Golden Dawn (Zorii Aurii). Ordinul oferea o inițiere complexă în magie și avea grade care puteau fi asemănate cu Arborele Vieții. Pentru a dobândi un nou grad, trebuiau dobândite în prealabil cunoștințe practice și teoretice. Pentru a trece de la
Zorii Aurii () [Corola-website/Science/324174_a_325503]
-
decadă. Această în primul rând, după moartea lui Westcot și Woodman când apar disensiuni între adepții din templele Isis-Urania și Amen-Ra, multi dintre acestia părăsind ordinul și în al doilea rând, datorită lui Aleister Crowley care a publicat toate materialele secrete în revistă proprie "Equinox". În anul 1903 unii din membri care au plecat au fondat mișcarea Stella Matutină (Steaua Dimineții). La sfârșitul anilor 1930 cele mai multe temple ale Stella Matutină s-au închis sau au intrat în suspendare, cu excepția templului Hermes
Zorii Aurii () [Corola-website/Science/324174_a_325503]
-
seama ce oportunități a ratat în viață și cum ar trebui să acționeze pentru a și-o schimba. El își omoară geamănul și revine în Diegotown, unde un alt om a fost condamnat pentru crima sa. El reușește să țină secretă față de enyezi existența ascunzătorii din nord și pune la cale un plan pentru a-și reface viața și a se îmbogăți cu ajutorul extratereștrilor cărora le-a salvat viața. La data publicării, romanul a fost catalogat ca o nouă referință în
Fuga vânătorului () [Corola-website/Science/324224_a_325553]
-
Jeffords pentru a ancheta uciderile inumane de foci, și a devenit cunoscut pentru criticile sale privind lipsa controlului de către Congres asupra CIA, el fiind autorul amendmentului Hughes-Ryan, care implica obligativitatea unor notificări prealabile repetate din partea CIA adresate Congresului privind operațiunile secrete planificate. Congressmanul Ryan i-a spus la un moment dat lui Dick Cheney că divulgarea unui secret de stat este o metodă normală pentru un membru al Congresului să blocheze o „operațiune prost concepută”. Ryan a criticat mișcarea scientologică a
Leo Ryan () [Corola-website/Science/324213_a_325542]
-
este un film de groază științifico-fantastic din 1988 regizat de Fred Olen Ray. Filmul prezintă povestea unui monstru care terorizează un oraș din Statele Unite și a unui detectiv care trebuie să-l oprească. Armata Statelor Unite pierde controlul asupra unui satelit secret, pe care se află o armă biologică. După prăbușire, arma scapă într-un mic oraș din vestul Statele Unite ale Americii și începe să terorizeze populația. Locotenentului de poliție McLemore îi revine sarcina să oprească monstrul înainte de a ucide mai mulți
Deep Space () [Corola-website/Science/324228_a_325557]
-
în mod repetat în [[Japonia]] cu idioțeniile lui. Între timp, un grup de [[autotorisme]] "lămâi" conduse de "profesorul Zündapp" ([[Thomas Kretschmann]]/ [[Claudiu Bleonț]] și o necunoscută [[mașină]] dețin cele mai mari rezerve neexploatate de [[petrol]] din [[lume]]. Ei complotează în [[secret]] să își asigure profiturile lor din [[petrol]] prin distrugerea mașinilor ce au folosit Allinol din curse, făcănd astfel publicul să se îndoiască de siguranța combustibilului și ar continua să folosească [[petrol]]. [[Fișier:2011 British GP - Cars 2.jpg|thumb|300
Mașini 2 () [Corola-website/Science/324306_a_325635]
-
(2011, titlu original "The Adventures of Tintin" sau "The Adventures of Tintin: The Secret of the Unicorn") este un film de animație 3D american regizat de Steven Spielberg după un scenariu scris de Steven Moffat și Edgar Wrightbazat. Filmul este inspirat de seria de benzi desenate cu același nume creată de artistul belgian Hergé
Aventurile lui Tintin: Secretul Licornului () [Corola-website/Science/324308_a_325637]
-
și Carmen Galin. Zmeul cel mai Zmeu (Mircea Diaconu) și Împăratul (Victor Rebengiuc) se luptă pentru controlul asupra lumii cu ajutorul a diferitelor stratageme și șiretlicuri. Aparent ei provin din două lumi diferite și duc o bătălie finală apelând la arma secretă pe care aceștia o dețin. Povestea se complică când Fiica Împăratului (Manuela Harabor) se îndrăgostește de un oarecare Voinic (Adrian Păduraru), Zmeul cel mai Zmeu punându-i gând rău Voinicului pentru a rămâne el cu prințesa. În vâltoarea evenimentelor apar
Secretul armei secrete () [Corola-website/Science/324321_a_325650]
-
anularea constituției de către sultan. Inspirați din activitatea revoluționarilor italieni Carbonari, ei au format celule clandestine, interconecate. Opozanții regimului absolutist otoman au participat la primul lor congres pe 4 februarie 1902, în casa lui Germain Antoin Lefevre-Pontalis din Paris. La întâlnire secretă, care avea aprobarea tacită a guvernului francez, au participat 47 de delegați. Armeni iau cerut ca ședințele să se țină în limba franceză, propunere respinsă de restul delegaților. Al doilea congres al opoziției otomane a avut loc tot la Paris
Junii Turci () [Corola-website/Science/324359_a_325688]