33,332 matches
-
a cunoscut-o pe timpul studiilor sale la Școala de la Barbizon. După analiza criticilor și istoricilor de artă, Carlotta a fost una dintre muzele sale, ea pozând plină de feminitate pentru mai multe lucrări ale pictorului român. Astfel, ea apare în tabloul "", "", "" și "". În ultimii optsprezece ani de viață, Nicolae Grigorescu a trăit cu Maria Dáncs (Dancu sau Danciu) născută în familia lui Dáncs Gábor si Ördög Zsuzsánna din Chiuruș (Covasna). Cu aceasta pictorul a avut un fiu numit Gheorghe care a
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
adus nicio sursă credibilă care să susțină afirmațiile sale. Ea apare într-o fotografie (W.W. Ollenteit, București) din jurul anului 1860 alături de soțul ei. Nicolae Grigorescu a realizat un portret al acesteia care o înfățișează cosând, așezată pe o sofa. Tabloul se află astăzi la Biblioteca Academiei Române, Direcția de stampe. Familia Grigorescu a locuit la conacul moșiei lui Filip Lenș (cel care a construit Casa Vernescu din București) care se afla în satul Strâmbeanu, pe malul pârâului Suța ce se varsă
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
a cunoscut-o pe timpul studiilor sale la Școala de la Barbizon. După analiza criticilor și istoricilor de artă, Carlotta a fost una dintre muzele sale, ea pozând plină de feminitate pentru mai multe lucrări ale pictorului român. Astfel, ea apare în tabloul "Interior de atelier" și "În grădină". Ulterior studiilor de la Paris, Grigorescu și Carlotta au fost prezenți în anul 1881 la malul Mării Negre din România, unde Carlotta apare în pânzele "Pe malul mării" și "La mare". Soprana Lerik a devenit foarte
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
singurul film huiduit. În aceste condiții, mi se pare că pelicula franceză, cu a cărei cădere chiar autorul părea a se fi împăcat, a venit ca o căpușă. " Nu se poate imagina două filme mai diferite - scria Liberation - unul un tablou al societății românești contemporane, coruptă până în miezul bunelor sale intenții, altul o dematerializare a ființelor, un schimb de afecte sub formă de peliculă cu fantome". După ce Juste la fin du monde al răsfățatului canadian Xavier Dolan a fost socotit de
Cannes 2016. Un palmares dezamăgitor prin inegalitate by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/101129_a_102421]
-
încerca să controleze absolut tot, inclusiv viața sa privată. L-a descris ca „un om obsedat, pregătit să facă orice pentru succes”. Totuși, rezultatele sale au suferit: chiar dacă era considerată mare favorită la Campionatul Mondial din 1991, a pierdut în tabloul de 64 cu Giovanna Trillini, care în cele din urmă a cucerit titlul. În luni april 1992 s-a căsătorit cu prieten său, fiind însărcinată în șapte luni. A continuat să se antreneze până la mijlocul lunii mai, și a dat
Anja Fichtel () [Corola-website/Science/336089_a_337418]
-
la Campionatul European, un rezultat care a supărat antrenorul federal Emil Beck. I-a întrerupt contractul și salariul, înainte de a-și cere iertare câteva luni mai târziu. La Jocurile Olimpice din 1996 de la Atlanta ea a fost eliminată la limită în tabloul de 16 de unguroaica Aida Mohamed, clasându-se pe locul 10. La proba pe echipe Germania a pierdut cu România în semifinală, apoi a învins Ungaria și a obținut bronzul. În luna decembrie 1996 a fost diagnosticată cu celiachie și
Anja Fichtel () [Corola-website/Science/336089_a_337418]
-
Maulbertsch și Josef Stern să restaureze clădirea și să decoreze sălile palatului cu lucrările lor. În afară de picturile lor, palatul adăpostește încă o colecție de artă, în general, considerată a doua ca valoare artistică din țară, în care se află ultimul tablou mitologic al lui Tițian, "Pedepsirea lui Marsyas". Cea mai mare parte a colecției a fost achiziționată de către episcopul Karel la Köln în 1673. Palatul conține, de asemenea, o arhivă muzicală remarcabilă și o bibliotecă de 33.000 de volume. În
Palatul Arhiepiscopal din Kroměříž () [Corola-website/Science/336170_a_337499]
-
muzeal din România. Istoric: Artmark lansează magazinul online Dependent de Artă, ca fiind cel mai nou proiect de shopping cultural din România, singurul de această anvergură, dedicat exclusiv artelor frumoase, de la obiecte de artă decorativă de epocă, design contemporan, la tablouri și sculptură de dimensiuni mici. Din noiembrie 2011, Dependent de Artă devine un art-boutique și fizic, aflat tot în Palatul Cesianu-Racoviță. În aprilie 2012, activitatea Institutului Artmark de Management al Artei a fost inaugurată odată cu prima sesiune de cursuri intensive
Artmark () [Corola-website/Science/336180_a_337509]
-
este răbdător va muri, devenind martir. Această idee se regăsește și în literatura europeană de secol 19 în tratatul lui Stendhal, „De l`amour”, urmând să-i inspire pe romanticii de la acea vreme. Cartea lui Ibn Hazm dă naștere unui tablou al eleganței și curtoaziei, al sensibilității artistice, al cultivării poeziei și a cântatului ce caracterizau marile orașe din Imperiul Arabo-Islamic. Acestea sunt transferate și în Spania Andaluză, unde se formează un nou „cod al iubirii”. Lucrarea a fost scrisă între
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
și intitulată „Bazart d'art moderne”. Ea a adoptat numele "Toyen", după cuvântul francez „citoyen”, ce înseamnă cetățean (1923). În primele sale lucrări, Toyen s-a inspirat dintr-un cubism „purist” pe care-l va abandona pentru o serie de tablouri naive pe teme erotice. În 1925, ea s-a stabilit la Paris, împreună cu Štyrský. În timpul șederii lor la Paris, cei doi au fondat o alternativă artistică la abstractizare și suprarealism, pe care au numit-o artificialism, prin care anticipează numeroase
Toyen () [Corola-website/Science/336227_a_337556]
-
fost scrise într-un stil similar. Cartea sa "Tri legendy o krucifixu" (1895) foloseste povestea răstignirii lui Hristos pentru a explora tema naționalismului ceh și valoarea artei. Prima povestire, "Inultus" urmărește povestea unei sculptorițe italiene care încearcă să creeze un tablou real al răstignirii. Ideea unei artiste înnebunite de munca sa este explorată în povestire și duce la moartea modelului ei, un vagabond ceh pe nume Inultus, pe care ea îl ucide într-o criză de nebunie a creației. Josef Suk
Julius Zeyer () [Corola-website/Science/336266_a_337595]
-
a murit în 1957 la Puteaux, Franța. Kupka a avut un interes puternic față de teoria culorilor și de eliberarea culorilor din asociațiile descriptive (care se crede că s-ar datora influenței altor artiști precum Robert Delaunay). Margit Rowell a descris tabloul "Scara galbenă" (c. 1907) ca "prima încercare a lui Kupka de a se împăca cu teoria culorilor în care rezultatul este atât personal, cât și unul de succes". Deși un autoportret, subiectul picturii a fost culoarea galbenă. În jurul anului 1910
František Kupka () [Corola-website/Science/336260_a_337589]
-
în următoarele locuri: Mobilierul castelului Karlsberger a fost în principal creat de furnizorii curții regelui francez. O altă sursă a fost castelul Zweibrücker, din care a fost adus mobilierul în Karlsberg. Garnitura scaunelor sofisticate, croite și aurite, consola meleor, ramele tablourilor, preum și argintăria, stinghiile tepetelor, tocurile ușilor și altele în această linie au fost fabricate de ebenistul francez al curții, Georges Jacob. De asemenea aportul l-a avut si sculptorul Francois-Joseph Duret. Argintăria venea de la Jean-Jacques Kirstein din Straßburg. Materialul
Castelul Karlsberg () [Corola-website/Science/336364_a_337693]
-
realizează primele lucrări de pictură începând cu anul 2000, iar pe 9 martie 2001 debutează în pictură, la a X-a ediție a Salonului de Primăvară al Artei Naive din Bacău, unde pe langă lucrările de sculptură prezintă și două tablouri. La sfârșitul anului 2001, pe 16 decembrie, debutează în artă fotografică la ediția a IV-a la Târgului Internațional de Artă Vizuală din București.Debutează în literatura în anul 2006. Din martie 2011 este Redactor șef și fondator al revistei
Costel Iftinchi () [Corola-website/Science/336369_a_337698]
-
de Artă Naivă „Policarp Vacarciuc”" - Iași, (2012, 2013, 2014, 2015); " Expoziția Națională de Artă Naivă „Iarnă naivilor”" - Suceava, 2013; "Tabăra Națională de Artă Naivă, Păltinoasa", 2013; "Tabăra Națională de Artă Naivă, Giulești-Sârbi, București," 2013. "Doctorul de pantofi," Poveste născută din tablourile de artă naivă, Ed. Pim, Iași, 2010; "Ușa naivilor," proza, Ed. CreArt, Iași, 2011; "Artiști naivi ieșeni", album de artă, Ed. CreArt, Iași, 2012; "Tabăra Națională de Artă Naivă Păltinoasa", album de artă, Ed. CreArt, Iași, 2013; "Povești înrămate," album
Costel Iftinchi () [Corola-website/Science/336369_a_337698]
-
Săteasca", alături de "Impresii din copilărie" și "Poema română", reprezintă cazuri particulare de programatism declarat. Rechemarea clipelor tainice ale copilăriei denotă influența considerabilă pe care viziunea asupra naturii, formată în anii copilăriei, a avut-o asupra întregii creații enesciene. În gândirea tablourilor suitei Enescu s-a dovedit a fi mai mult decât un peisagist muzical. Dincolo de descripția titlurilor, "Suita „Săteasca”" este o întrepătrundere de stări, muzicale afective și poetice, de o rară sugestivitate plastică. Denumirea părților suitei este un indiciu semnificativ asupra
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
peisagist muzical. Dincolo de descripția titlurilor, "Suita „Săteasca”" este o întrepătrundere de stări, muzicale afective și poetice, de o rară sugestivitate plastică. Denumirea părților suitei este un indiciu semnificativ asupra conținutului programatic propriu fiecăruia dintre ele. În contrast cu mișcarea precedentă, al treilea tablou, " Vechea casă a copilăriei în asfințit - Păstor - Păsări călătoare" este centrul de maximă intensitate emoțională a suitei. Clemansa Liliana Firca spune în "Enescu, relevanța „secundarului”" că în această parte „intensitatea amintirii pare să inducă uneori compozitorului acea stare secundă, de
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
În muzică, amintirea casei este evocată printr-o melodie cu intonații de cântec vechi, atribuită viorilor, flautului și oboiului, într-o manieră liniștită și domoală. Prima măsură a melodiei este deosebit de asemănătoare cu motivul folosit în cel de-al doilea tablou, jocurile copilăriei, ceea ce subliniază legătura între amintirea casei vechi și amintirea jocurilor copilăriei. Cântecul pastoral răsună după „chemarea tainică” a unui corn solist cu surdină, când oboiul din culise interpretează un cântec nostalgic. Soloul de oboi, o tipică monodie enesciană
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
a unui corn solist cu surdină, când oboiul din culise interpretează un cântec nostalgic. Soloul de oboi, o tipică monodie enesciană, este comparat de Clemansa Liliana Firca cu aminitirea cântecului păstorului de lângă porțile Tebei, din începutul celui de-al doilea tablou din "Oedipe", actul doi. Mersul melodic pastoral dobândește treptat accente de recitativ acompaniate de acordurile orchestrei, iar ansamblul are rolul de a ilustra stolul păsărilor călătoare. Ultimele două părți, "Pârâu sub lună" și "Dansuri țărănești", sunt din nou destul de contrastante
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
de Egerszalók. Ernst Gotthilf a fost posesorul unei colecții de artă. Obiecte de artă jefuite din colecția să au ajuns sub regimul nazist în alte colecții, printre altele prin intermediul casei de licitații Weinmüller. Așa s-a întâmplat, de pildă, cu tabloul „Față cu pălărie de paie” de Friedrich von Amerling (1803-1887), vândut prin licitație Galeriei Belvedere din Viena, si care a fost restituit urmașilor lui Gotthilf în anul 2007. În anul 2008 tabloul a fost cumpărat de prințul de Liechtenstein, Hans
Ernst Gotthilf () [Corola-website/Science/336406_a_337735]
-
Weinmüller. Așa s-a întâmplat, de pildă, cu tabloul „Față cu pălărie de paie” de Friedrich von Amerling (1803-1887), vândut prin licitație Galeriei Belvedere din Viena, si care a fost restituit urmașilor lui Gotthilf în anul 2007. În anul 2008 tabloul a fost cumpărat de prințul de Liechtenstein, Hans Adam al II-lea cu 1,500,000 euro și donat Muzeului Dorotheum din Viena. În 2012, urmașilor lui Gotthilf li s-a restituit o pictură de Waldmüller, care ajunsese la Muzeul
Ernst Gotthilf () [Corola-website/Science/336406_a_337735]
-
împinsă dincolo de pierderea instinctului său de supraviețuire”." Primul act are loc în uliță, stilul decorului fiind folclorizant ca întreaga dramaturgie a lui Delavrancea. Locul virtual de întâlnire al personajelor este băcănia (de-a lungul întregii piese). Întregul act este un tablou vivant, cu o bogată tipologie (epitropi, un bragagiu, un cârciumar, un băcan, copii de mahala), totul pentru a contrasta cu comportamentul aberant al lui Hagi-Tudose, care-i „ciordește” pe fiecare. Actul al doilea prezintă familia Gherghinei și a lui Matache
Hagi-Tudose () [Corola-website/Science/336564_a_337893]
-
lui Igor Vieru este monografia-album „Igor Vieru" semnată de autoarea Eleonora Brigalda-Barbas, doctor în studiul artelor, șefa catedrei Pictură a Facultății Arte Plastice și Design al UPS „Ion Creangă"... în monografie au fost prezentate și analizate minuțios o serie de tablouri, foi grafice, desene și studii anterior necunoscute publicului larg. Reprezentând o continuare logică a colecției „Maeștri basarabeni din sec. XX", monografia „Igor Vieru", realizată de Eleonora Brigalda-Barbas, atât prin amploarea sa cât și prin calitatea materialului selectat constituie o contribuție
Eleonora Brigalda (Barbas) () [Corola-website/Science/336643_a_337972]
-
concepute ca meditații traumaturgice despre destinul atât de greu încercat de propriul popor.” „Pânzele Eleonorei Brigalda sunt guvernate de o evidentă arhitectonică structural, care ne impune condiția perceperii de ansamblu și monumentalitate. Uneori mai sobre în culoare, alteori mai generoase, tablourile sale țin mai mult de limbajul expresiei decât acelui al impresiei, iar în plan tematic acestea țin cu evidentă să recupereze valorile spirituale „pierdute“ ori date uitării, legate de zbuciumata dar și de neobișnuit de generoasa istorie a plaiurilor basarabene
Eleonora Brigalda (Barbas) () [Corola-website/Science/336643_a_337972]
-
structurilor cromatice. Vernisaje Selective, Iași, Editura ART XXI, 2013 p.102-103, România 4. Mardare, Gh. Eleonora Brigalda, artisti in Moldova, Il Ponte , anno I, nr.1, Chișinău, Moldova, 2012, p.18 5. Mardare, Gh. Vatra neamului redată în 50 de tablouri, În: Flux, 14 decembrie, Chișinău, Moldova, 2012 6. Mardare Gh. Condiția de manifestare maximă a forței creative umane este în primul rând...libertatea, În: Arta și tradiția în Europa, Ed. Spiru Haret, Iași, România, 2015, p.124-126 7. Marian, A
Eleonora Brigalda (Barbas) () [Corola-website/Science/336643_a_337972]