34,380 matches
-
China încă din vremea Dinastiei Tang în secolul al III-lea sau să fi ajuns în secolul al X-lea. Această rasă este bine reprezentată în arta chineză, în sculpturi și broderii. Câinii de tip Lhasa Apso erau făcuți cadou împăraților chinezi de către Dalai Lama din Tibet. Era crescut doar de familiile regale. Tocmai datorită acestei asocieri, mulți câini au fost omorâți în timpul Revoluției Chineze. A devenit cunoscut sub numele chinezesc din 1935 când s-a fondat „Clubul Canin ”. În Europa
Shih Tzu () [Corola-website/Science/328547_a_329876]
-
Mathesuentha. Athalaric a murit în anii copilăriei sale, iar Mathesuentha s-a căsătorit cu Vitiges, căruia nu i-a născut copii. Amândoi au fost luați de către Belisarie la Constantinopol. Când Vitiges a părăsit lumea omenească, Germanus patricianul, un văr al împăratului Justinian, a luat-o pe Mathesuentha în căsătorie și a făcut-o patriciană. Și cu ea a avut un fiu, numit tot Germanus. Însă după moartea lui Germanus, ea s-a hotărât să rămână văduvă." Fiul ei Germanus s-a
Matasuntha () [Corola-website/Science/328554_a_329883]
-
Fiul ei Germanus s-a născut ulterior morții tatălui lui (sfârșitul lui 550/începutul lui 551). Nimic nu se mai știe despre el cu certitudine, cu toate că este posibil să fie identificat cu "patricius" Germanus, un senator de frunte în timpul domniei împăratului Mauriciu (anii de domnie: 582-602) a cărui fiică s-a căsătorit cu fiul mai mare al lui Mauriciu, Theodosius. Michael Whitby identifică pe tânărul Germanus cu Germanus, ginere al împăratului Tiberiu al II-lea și al Ino Anastasia.
Matasuntha () [Corola-website/Science/328554_a_329883]
-
identificat cu "patricius" Germanus, un senator de frunte în timpul domniei împăratului Mauriciu (anii de domnie: 582-602) a cărui fiică s-a căsătorit cu fiul mai mare al lui Mauriciu, Theodosius. Michael Whitby identifică pe tânărul Germanus cu Germanus, ginere al împăratului Tiberiu al II-lea și al Ino Anastasia.
Matasuntha () [Corola-website/Science/328554_a_329883]
-
fragedă, el s-a alăturat unchiului său pe linie maternă, episcopul Udo de Gheichen-Reinhausen, la Hildesheim. Ajuns acolo, Herman a urmat cursurile școlii catedralei. La vârsta de 16 ani, a călătorit împreună cu unchiul său la Mainz, pentru a fi prezentat împăratului, la 9 noiembrie 1099. El a fost primul membru al familiei care s-au autointitulat ca fiind "de Winzenburg", nume primit de la castelul Winzenburg, situată la sud-est de Alfeld, castel pe care l-a primit ca fief din partea unchiului său
Herman I de Winzenburg () [Corola-website/Science/328556_a_329885]
-
primul membru al familiei care s-au autointitulat ca fiind "de Winzenburg", nume primit de la castelul Winzenburg, situată la sud-est de Alfeld, castel pe care l-a primit ca fief din partea unchiului său Udo. Herman a fost un sfetnic al împăratului Henric al V-lea și a devenit extrem de influent sub domnia acestuia. În 1109, Henric l-a trimis la Roma, ca membru al unei misiuni diplomatice. În 1111 sau 1112, el a devenit primul landgraf de Thuringia, după ce aceasta a
Herman I de Winzenburg () [Corola-website/Science/328556_a_329885]
-
întemeiaseră. La finele aceluiași an, a murit și tatăl său, iar Herman I a preluat și moștenirea asupra Windberg și Formbach, devenind și conte de Leinegau. În 1130, Herman a intrat în conflict cu Burchard I de Loccum, sfetnic al împăratului Lothar al III-lea, în legătură cu construirea unui castel de către Burchard. Herman I a aranjat asasinarea lui Burchard într-un cimitir. În 18 august 1130, în timpul dietei din Quedlinburg, Herman a fost pus în afara legii ca asasin, iar toate fiefurile sale
Herman I de Winzenburg () [Corola-website/Science/328556_a_329885]
-
ca asasin, iar toate fiefurile sale au fost revocate: Herman I, împreună cu fiii săi Herman (al II-lea) și Henric, s-a retras la castelul din Winzenburg, pe care l-au apărat vreme de câteva luni împotriva armatei trimise de către împărat. Totuși, au fost nevoiți să capituleze în 31 decembrie 1130. Herman I a fost apoi arestat și dus în Blankenburg. S-a aflat apoi deținut în custodie în Renania pentru mai mulți ani. În 1134, el a fost eliberat și
Herman I de Winzenburg () [Corola-website/Science/328556_a_329885]
-
sa, părăsindu-și soțul vinovat de adulter în 1270, a fost atât de doborâtă de durere la despărțire încât l-a mușcat pe Frederic de obraz: astfel, acesta a devenit cunoscut sub numele de "cel Mușcat". Mama sa era sora împăratului Frederic al II-lea. De aceea, după moartea lui Conradin din 1268, Frederic a devenit moștenitorul legitim al pretențiilor familiei de Hohenstaufen, drept pentru care a pretins Regatul Siciliei, luând pentru o vreme titlurile de rege al Ierusalimului și al
Frederic I de Meissen () [Corola-website/Science/328566_a_329895]
-
doar lui Frederic, dat fiind că Albert renunțase la stăpânire, în schimbul unor subsidii anuale. Doar orașele se mai opuneau la acel moment lui Frederic. Ca urmare, Erfurt a fost supus pe calea armelor, iar Frederic deja se reconcilia și cu împăratul Henric al VII-lea, căruia inițial refuzase să i se supună. În 1310, împăratul i-a acordat stăpânirile ca fiefuri. Cu toate acestea, disputa cu Brandenburg continua, iar când Frederic a fost luat prizonier de către markgraful Waldemar de Brandenburg, el
Frederic I de Meissen () [Corola-website/Science/328566_a_329895]
-
Doar orașele se mai opuneau la acel moment lui Frederic. Ca urmare, Erfurt a fost supus pe calea armelor, iar Frederic deja se reconcilia și cu împăratul Henric al VII-lea, căruia inițial refuzase să i se supună. În 1310, împăratul i-a acordat stăpânirile ca fiefuri. Cu toate acestea, disputa cu Brandenburg continua, iar când Frederic a fost luat prizonier de către markgraful Waldemar de Brandenburg, el a fost nevoit să își răscumpere libertatea pentru 32.000 mărci de argint, cedând
Frederic I de Meissen () [Corola-website/Science/328566_a_329895]
-
markgraf de Landsberg", o entitate politică care să corespundă acestei regiuni nu a fost stabilită înainte de 1261, odată cu markgraful Henric al III-lea de Wettin. În 1165, Dietrich a întemeiat abația de Dobrilugk. El a fost un ferm susținător al împăratului Frederic I Barbarossa în cadrul campaniei din 1157 împotriva ducelui Boleslav al IV-lea Kedzierzawy de Polonia, ca și în timpul conflictului cu dinastia Welfilor, condusă de Henric Leul. Dietrich a murit la Petersberg, unde a fost și înmormântat. Marca sa a
Dietrich I de Luzacia () [Corola-website/Science/328557_a_329886]
-
la câteva săptămâni, a lui Tancred însuși (20 februarie 1194), Guillaume a fost încoronat rege de către papa Celestin al III-lea în Palermo. El avea să devină ultimul rege normand al Siciliei. Mama sa Sibila a activat ca regent. Însă împăratul Henric al VI-lea de Hohenstaufen a emis pretenții la tronul Siciliei, în baza drepturilor soției sale Constanța, care era mătușa lui Guillaume. Chiar anteriori morții lui Tancred, Henric schițase planuri pentru invazie, iar resursele sale pentru acest scop crescuseră
Guillaume al III-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328570_a_329899]
-
câțiva ani mai târziu, după cum există și versiunea că ar fi fost eliberat și ar fi devenit monah. O altă teorie este aceea că el ar fi revenit mai târziu în Sicilia sub numele de Tancredi Palamara. Fiul lui Henric, împăratul Frederic al II-lea (care era și rege al Siciliei) a descoperit pe un anume Tancredi Palamara în Messina, pe care l-a executat în 1232. Data general acceptată pentru moartea lui Guillaume este anul 1198. Moștenitoarea lui Guillaume a
Guillaume al III-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328570_a_329899]
-
său mai mic, Dietrich. Henric al III-lea a păstrat pentru sine Marca de Meissen și pe cea de Luzacia, ca o putere formală asupra fiilor săi. În iunie 1255 Albert s-a căsătorit cu Margareta de Sicilia, fiică a împăratului Frederic al II-lea de Hohenstaufen, care era și rege al Siciliei, cu Isabela de Anglia. Margareta, cunoscută și ca Margareta de Schwaben era totodată și soră a lui Henric Otto, cunoscut sub numele de "Carlotto". Ca zestre, Pleissnerland a
Albert al II-lea de Meissen () [Corola-website/Science/328564_a_329893]
-
s-a căsătorit pentru a treia oară, cu Elisabeta de Orlamünde, moștenitoare a Nordhalben și văduvă a lui Hartman al XI-lea de Lobdeburg-Arnshaugk. În același an, Apitz, fiul lui Albert cu Cunigunda, a fost legitimizat în mod formal de către împărat, devenind "Herr de Tenneberg". În 11 aprilie 1291, sora lui Apitz, Elisabeta, s-a căsătorit cu Henric al III-lea de Frankenstein, căsătorie de scurtă durată și rămasă fără copii. Elisabeta a murit la 28 septembrie 1293. Trei ani mai
Albert al II-lea de Meissen () [Corola-website/Science/328564_a_329893]
-
n. 1 decembrie 1241, Foggia - 8 august 1270, Frankfurt pe Main), membră a dinastiei Hohenstaufen, a fost prințesă de Sicilia și de Germania. Prin căsătorie, ea a devenit landgrafină de Thuringia și contesă palatină de Saxonia. Margareta a fost fiica împăratului Frederic al II-lea de Hohenstaufen, rege al Siciliei și al Germaniei, cu cea de a treia sa soție, Isabela de Anglia. Bunicii săi pe linie paternă erau împăratul Henric al VI-lea și Constanța de Sicilia, iar pe linie
Margareta de Sicilia () [Corola-website/Science/328568_a_329897]
-
de Thuringia și contesă palatină de Saxonia. Margareta a fost fiica împăratului Frederic al II-lea de Hohenstaufen, rege al Siciliei și al Germaniei, cu cea de a treia sa soție, Isabela de Anglia. Bunicii săi pe linie paternă erau împăratul Henric al VI-lea și Constanța de Sicilia, iar pe linie maternă regele Ioan Fără de Țară al Angliei și Isabella de Angoulême. Data nașterii sale este dificil a fi fixată cu certitudine, dat fiind că există o controversă asupra numărului
Margareta de Sicilia () [Corola-website/Science/328568_a_329897]
-
care a primit ca moștenire doar comitatul de Brienne, moștenirea sa siciliană fiindu-i confiscată ca urmare a rebeliunii tatălui său. Fiica sa Anais s-a căsătorit cu Balian I Grenier, senior de Sidon și a devenit ulterior amantă a împăratului Frederic al II-lea de Hohenstaufen. Văduva sa se va căsători pentru a doua oară cu Giacomo Sanseverino, conte de Tricario, și a treia oară cu Tigrini Guidi, conte de Modigliano.
Valter al III-lea de Brienne () [Corola-website/Science/328572_a_329901]
-
Constanța (2 noiembrie 1154 - d. 27 noiembrie 1198), membră a dinastiei normande de Hauteville, a fost moștenitoare a regilor normanzi ai Siciliei și soție a împăratului Henric al VI-lea de Hohenstaufen. Ea a fost regină a Siciliei între 1194 și 1198, în comun cu soțul ei între 1194 și 1197 și cu fiul ei minor, Frederic al II-lea în 1198. Constanța a fost fiica
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
inamic de odinioară al normanzilor din sudul Italiei. Nu este însă clar de ce Guillaume al II-lea a amânat atât de mult găsirea unui soț pentru mătușa sa. Cu toate acestea, în 1184 Constanța a fost logodită cu Henric (viitorul împărat Henric al VI-lea de Hohenstaufen), iar cei doi s-au căsătorit doi ani mai târziu, la 27 ianuarie 1186. Papalitatea, de asemenea adversară a imperialilor, nu și-ar fi dorit să vadă regatul din sudul Italiei (la acea vreme
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
s-au căsătorit doi ani mai târziu, la 27 ianuarie 1186. Papalitatea, de asemenea adversară a imperialilor, nu și-ar fi dorit să vadă regatul din sudul Italiei (la acea vreme, unul dintre cele mai bogate din Europa) în mâinile împăraților germani, însă împăratul Frederic I Barbarossa l-a presat pe papa Celestin al III-lea să îl încoroneze pe ful său: suveranul pontif a amânat îndeplinirea acestei cerințe. Nici nobilii normanzi din sudul Italiei nu ar fi agreat impunerea unui
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
doi ani mai târziu, la 27 ianuarie 1186. Papalitatea, de asemenea adversară a imperialilor, nu și-ar fi dorit să vadă regatul din sudul Italiei (la acea vreme, unul dintre cele mai bogate din Europa) în mâinile împăraților germani, însă împăratul Frederic I Barbarossa l-a presat pe papa Celestin al III-lea să îl încoroneze pe ful său: suveranul pontif a amânat îndeplinirea acestei cerințe. Nici nobilii normanzi din sudul Italiei nu ar fi agreat impunerea unui rege din familia
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
era fiu ilegitim al lui Roger al III-lea, duce de Apulia, însă se bucura de sprijinul celor mai mulți nobili din regat. Socrul Constanței, Frederic Barbarossa, a murit în 1190, iar în anul următor Henric și Constanța au fost încoronați ca împărat și împărăteasă. Apoi, Constanța l-a însoțit pe Henric în fruntea unei armate imperiale substanțiale pentru preluarea prin forță a tronului din mâinile lui Tancred. Orașele din nord ale regatului și-au deschis porțile în fața lui Henric, inclusiv cele mai
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
a trimis vorbă de întâmpinare potrivit căreia Henric era binevenit, iar Constanța era invitată să locuiască în vechiul palat al tatălui ei pentru a evita căldura verii. Abia la Napoli Henric a întâmpinat rezistență, orașul ținându-l pe loc pe împărat pe timpul verii, timp în care cea mai mare parte a armatei imperiale a căzut pradă malariei, din care cauză armata germană a fost nevoită să se retragă din Italia. Constanța a rămas la Salerno cu o mică garnizoană, ca semn
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]