34,311 matches
-
a fost o casa roială care a condus, în diferite perioade ale istoriei, Regatul Norvegiei și Regatul Scoției. Casa a fost fondată de regele Sverre Siggurdsson. Regii care au urcat pe tronul Norvegiei au domnit în perioadele 1184 - 1204 și 1217 - 1319. Conducătorii acestei case au pretins descendență din Dinastia Fairhair, o cerere contestată de mulți istorici
Casa de Sverre () [Corola-website/Science/331247_a_332576]
-
1218. Skule și Haakon s-au îndepărtat unul de altul în adminitrare și Skule s-a axat în principal pe guvernarea de est a Norvegiei, după 1220, câștigând dreptul de a se pronunța în 1218 ca al treilea membru în regatul norvegian. De la 1221 - 1223, Haakon și Skule au emis separat scrisori în calitate de conducători ai Norvegiei și au menținut contacte oficiale în străinătate. În 1223 a avut loc o mare reuniune de episcopi, cleri, nobili seculari și alte figuri de rang
Casa de Sverre () [Corola-website/Science/331247_a_332576]
-
încoronare pentru el în vara anului 1280. Cu toate acestea, regele Magnus a murit înainte ca acest lucru să se întâmple iar Eric a devenit singurul rege și a fost încoronat în Bergen în vara anului 1280. În timpul minorității sale, regatul a fost condus de către un consiliu regal format din baroni proeminenți și de mama sa, regina văduvă Ingeborg. După ce Eric a ajuns la vârsta majoratului în 1282, acest consiliu regal încă avea influența majoră asupra domniei sale. Fratele său, Haakon, i
Casa de Sverre () [Corola-website/Science/331247_a_332576]
-
detronat pe tânărul rege Sigtrygg Gnupasson, care domnea peste Danemarca de vest. Când Harthacnut a murit, Gorm a urcat pe tron. Heimskringla scrie că Gorm ia cel puțin o parte din împărăție prin forță, de la Gnupa, iar Adam sugerează că regatul a fost împărțit înainte de sosirea lui Gorm. Gorm este menționat pentru prima dată în calitate de gazda a Arhiepiscopului Unni de Hamburg și Bremen, în 936. În conformitate cu Jelling Stones, Gorm "a câștigat toată Danemarca", însă este speculat că el a condus doar
Casa de Knýtlinga () [Corola-website/Science/331251_a_332580]
-
vikingă în insulele britanice. Eforturile sale s-au îndreptat către unificarea religioasă și economică a Britaniei și Danemarcei. După un deceniu de lupte cu adversarii din Norvegia, s-a încoronat rege al acestei țări în 1028. Capitala de atunci a regatului suedez, Sigtuna, era de asemenea sub stăpânirea lui Knut, dar nu s-a înregistrat faptul istoric al încoronării. Knut era al doilea fiu al regelui Harald; se presupune că mama sa era Swietoslawa, fiica regelui Mieszko I al Poloniei. Knut
Casa de Knýtlinga () [Corola-website/Science/331251_a_332580]
-
o perioadă în care singurul supraviețuitor al pelerinilor inițiali este Shedemei, grație costumului care-i prelungește viața și a numeroaselor perioade petrecute în stare de animație suspendată. Descendenții lui Nafai și ai lui Elemak au construit orașe și au întemeiat regate, iar dușmănia dintre cei doi frați nu a fost uitată. Nafaii îl venerează pe Păstrătorul Pământului și-și conduc regatul alături de Îngeri, în tip ce Săpătorii sunt ținuți în sclavie. Unele triburi de Nafai consideră insuportabilă chiar și acceptarea Îngerilor
Născuți pe Pământ () [Corola-website/Science/331258_a_332587]
-
perioade petrecute în stare de animație suspendată. Descendenții lui Nafai și ai lui Elemak au construit orașe și au întemeiat regate, iar dușmănia dintre cei doi frați nu a fost uitată. Nafaii îl venerează pe Păstrătorul Pământului și-și conduc regatul alături de Îngeri, în tip ce Săpătorii sunt ținuți în sclavie. Unele triburi de Nafai consideră insuportabilă chiar și acceptarea Îngerilor, așa încât părăsesc regatul. Gestul le aduce un viitor sumbru, întrucât sunt capturate de Elemaki și transformate în sclavi. În regatul
Născuți pe Pământ () [Corola-website/Science/331258_a_332587]
-
dintre cei doi frați nu a fost uitată. Nafaii îl venerează pe Păstrătorul Pământului și-și conduc regatul alături de Îngeri, în tip ce Săpătorii sunt ținuți în sclavie. Unele triburi de Nafai consideră insuportabilă chiar și acceptarea Îngerilor, așa încât părăsesc regatul. Gestul le aduce un viitor sumbru, întrucât sunt capturate de Elemaki și transformate în sclavi. În regatul Elemakilor, Îngerii sunt excluși, iar Săpătorii sunt uneltele cu care stăpânii umani își pun în aplicare pedepsele asupra sclavilor. Între timp, pe nava
Născuți pe Pământ () [Corola-website/Science/331258_a_332587]
-
regatul alături de Îngeri, în tip ce Săpătorii sunt ținuți în sclavie. Unele triburi de Nafai consideră insuportabilă chiar și acceptarea Îngerilor, așa încât părăsesc regatul. Gestul le aduce un viitor sumbru, întrucât sunt capturate de Elemaki și transformate în sclavi. În regatul Elemakilor, Îngerii sunt excluși, iar Săpătorii sunt uneltele cu care stăpânii umani își pun în aplicare pedepsele asupra sclavilor. Între timp, pe nava "Basilica" ce orbitează în jurul Pământului, Shedemei și Sufletul Suprem caută metode prin care să-l oblige pe
Născuți pe Pământ () [Corola-website/Science/331258_a_332587]
-
Suprem sabotează acțiunile oamenilor. Ei speră ca, astfel, Păstrătorul Pământului să fie nevoit să intervină direct pentru a-și duce planurile la îndeplinire. Pe Pământ, Nafaii plecați în pribegie și transformați în sclavi de către Elemaki sunt eliberați și readuși în regat, dar religia Păstrătorului se clatină și încercarea de a le acorda drepturi Săpătorilor se lovește de o reacție ostilă. Shedemei coboară pe Pământ și înființează o școală în care-i protejează pe Săpători, atrăgând furia extremiștilor. Când Păstrătorul Pământului i
Născuți pe Pământ () [Corola-website/Science/331258_a_332587]
-
Germania. Svend a petrecut trei ani în căutarea unui sprijin pentru a recuceri tronul și s-a întors în Danemarca în 1157, cu sprijitul ducelui german, Henric Leul. Acest lucru i-a determinat pe magnații danezi să împartă în trei regatul, în Iutlanda, Zeelanda și Scania. Svend a primit Iutlanda și a fost făcut conducătorul Scaniei. La banchetul de pace de la Roskilde din 9 august 1157, Svend a planificat asasinarea celor doi co-guvernatori, însă a reușit să-l ucidă doar pe
Svend al III-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331271_a_332600]
-
alt proprietar de terenuri, însă episcopul Iacov a refuzat și a mers mai departe încât le-a interzis țăranilor care trăiau și lucrau pe proprietățile bisericești să ofere serviciu militar regelui Christopher. Erlandsen a fost cel mai bogat om din regat și a insistat ca guvernul secular să nu aibă nici un control peste biserică, proprietatea sa, sau asupra persoanlului ecleziastic. El l-a excomunicat pe rege pentru a arăta că el nu dorea să se predea în fața voinței regelui. Christopher a
Christopher I al Danemarcei () [Corola-website/Science/331276_a_332605]
-
ani petrecuți în captivitate, episcopul Jens a reușit să scape cu ajutorul unui servitor. Episcopul a fugit direct la Roma pentru a prezenta cauza sa Papei. Papa l-a excomunicat imediat pe rege și a pus toată țara în interdicție până când Regatul avea să-i plătească Episcopului anii petrecuți în captivitate. Promițând că va face tot ce a zis Papa, regele Eric s-a umilit în public. În 1312, foametea a lovit din nou Danemarca iar regele a cerut aceleași impozite ca
Eric al VI-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331277_a_332606]
-
Iutlanda, care a fost zdrobită fără milă de către Contele Gerhard, țăranii din Skåne l-au rugat pe regele Magnus al IV-lea al Suediei să fie conducătorul lor. El a acceptat imediat și Danemarca a încetat să mai existe ca regat unit. Christopher a fost restaurat ca rege danez în 1329 - 1330, ca și co-guvernator al Contelui Johan, însă de data aceasta fusese redus la rolul de marionetă încă de la început. Cele mai multe proprietăți ale sale au fost ipotecate iar el nu
Christopher al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331278_a_332607]
-
simplă la Sakskøbing pe Lolland, însă aceasta a fost arsă de mercenarii germani. Christopher a fost întemnițat la Castelul Alholm din Lolland, unde a murit un om ruinat în anul următor. La moartea sa Danemarca încetat să mai fie un regat formal și pentru următorii opt ani, a fost supus mai multor credite ipotecare pentru guvernarea militară germană. Christopher a fost căsătorit cu Euphemia de Pomerania, cu care s-a căsătorit în 1300. Cei doi au avut împreună următorii copii: Copii
Christopher al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331278_a_332607]
-
lui Ioan era de necontestat în Danemarca, în timp ce în Norvegia, Consiliul și-a asumat autoritatea regală, urmând un interregnum. Nu a existat nici un pretendent rival la tronul norvegian, însă Consiliul a fost determinat să domenstreze că statul norvegian era un regat suveran. Pe 13 ianuarie 1483 a avut loc o întâlnire între Consiliile din Danemarca, Suedia și Norvegia, la Halmstad, pentru a lucra în termeni la alegerea lui Ioan ca rege. Consiliul suedez nu a reușit să se prezinte la întâlnire
Ioan al Danemarcei, Norvegiei și Suediei () [Corola-website/Science/331282_a_332611]
-
acolo se află mormântul lui Björn, un memebru fonador legendar. Teritoriul său original se afla în Uppland și în provinciile vecine. Porecla de "cel Victorios" provine de la o invazie de succes în sud, în Bătălia de la Fýrisvellir aproape de Uppsala. Mărimea regatului său este necunoscută. Este posibil ca regatul său să se fi prelungit pe coasta Mării Baltice, în sud spre Blekinge. Potrivit lui Adam de Bremen, el a controlat pentru scurt timp Danemarca după ce l-a învins pe Svend I al Danemarcei. În conformitate cu
Casa de Munsö () [Corola-website/Science/331291_a_332620]
-
memebru fonador legendar. Teritoriul său original se afla în Uppland și în provinciile vecine. Porecla de "cel Victorios" provine de la o invazie de succes în sud, în Bătălia de la Fýrisvellir aproape de Uppsala. Mărimea regatului său este necunoscută. Este posibil ca regatul său să se fi prelungit pe coasta Mării Baltice, în sud spre Blekinge. Potrivit lui Adam de Bremen, el a controlat pentru scurt timp Danemarca după ce l-a învins pe Svend I al Danemarcei. În conformitate cu manuscrisul Flateyjarbok, succesul său s-a datorat
Casa de Munsö () [Corola-website/Science/331291_a_332620]
-
al Danemarcei a fost nevoit să-și apere împărăția daneză de acțiunile lui Olof de a revendica tronul danez. Conflictul a fost soluționat prin căsătoria lui Svend cu mama lui Olof iar cei doi regi s-au aliat ulterior. Când regatul Norvegiei a fost restabilit prin Olof al II-lea al Norvegiei, un nou război a izbucnit între Norvegia și Suedia. Mai mulți oameni din cele două țări au încercat să-i reconcilieze pe regi. În 1018, vărul lui Olof, Contele
Casa de Munsö () [Corola-website/Science/331291_a_332620]
-
Uppsala în încercarea de a-l influența pe regele suedez să accepte pacea și să o căsătorească cu fiica sa, Ingegerd Olofsdotter, cu regele Norvegiei. Regele suedez a fost foarte supărat și a amenințat să-l alunge pe Ragnvald din regatul său, însă Ragnvald a fost susținut de către tatăl său vitreg, Thorgny Lawspeaker. Thorgny a ținut un discurs puternic în care i-a amintit regelui de marile expediții ale vikingilor din est, unde prodecesorii săi au inteprins, cum ar fi Erik
Casa de Munsö () [Corola-website/Science/331291_a_332620]
-
rege atât în Svealand (Suedia) cât și în Götaland (Gothia). Teritoriul său original se afla în Uppland și în provinciile vecine. Porecla de "cel Victorios" provine de la o invazie de succes în sud, în Bătălia de la Fýrisvellir aproape de Uppsala. Mărimea regatului său este necunoscută. Este posibil ca regatul său să se fi prelungit pe coasta Mării Baltice, în sud spre Blekinge. Potrivit lui Adam de Bremen, el a controlat pentru scurt timp Danemarca după ce l-a învins pe Svend I al Danemarcei. În conformitate cu
Eric cel Victorios () [Corola-website/Science/331289_a_332618]
-
în Götaland (Gothia). Teritoriul său original se afla în Uppland și în provinciile vecine. Porecla de "cel Victorios" provine de la o invazie de succes în sud, în Bătălia de la Fýrisvellir aproape de Uppsala. Mărimea regatului său este necunoscută. Este posibil ca regatul său să se fi prelungit pe coasta Mării Baltice, în sud spre Blekinge. Potrivit lui Adam de Bremen, el a controlat pentru scurt timp Danemarca după ce l-a învins pe Svend I al Danemarcei. În conformitate cu manuscrisul Flateyjarbok, succesul său s-a datorat
Eric cel Victorios () [Corola-website/Science/331289_a_332618]
-
din 1280, care fusese costul pentru sprijinul Bisericii care l-a susținut pe tatăl său. Frații regelui, Eric Magnusso, Duce de Södermanland și Valdemar Magnusson, Duce de Finalnda, au profitat de acest conflict. Ducele Eric a încercat să stabilească un regat independent în jurul regiunii Bohuslän, domeniu primit ca parte a căsătoriei sale cu prințesa norvegiană Ingeborg și Halland, la granița dintre Suedia, Norvegia și Danemarca. A izbucnit un război civil însă până în 1306 ducii l-au recunoscut pe fiul lui Birger
Birger al Suediei () [Corola-website/Science/331295_a_332624]
-
Norvegiei, în același timp în care fratele său, Valdemar, s-a căsătorit cu Ingeborg Eriksdottir de Norvegia, fiica regelui Eric al II-lea al Norvegiei. Ducele Eric a deținut și Bohuslän din Norvegia, precum și nordul Hallandului și a creat un regat separat centrat în jurul regiunii Göta Älv. În 1317, Birger i-a capturat pe frații săi în timpul banchetului din Nyköping. Conform cronicii lui Eric, cei doi frați au murit de foame într-o pivniță a Castelului Nyköping. Birger a fost demis
Birger al Suediei () [Corola-website/Science/331295_a_332624]
-
dispensă pentru a doua căsătorie zece ani mai târziu, în 1286. Hedviga a acționat în calitate de regent, probabil între 1290 - 1302 și 1320 - 1327. Valdemar, regele detronat, a reușit cu ajutorul danezilor să-și recâștige provinciile din Gothenland, din partea de sud a regatului iar Magnus a trebuit să recunoască acest lucru în 1277. Cu toate acestea, Magnus le-a recăpătat în 1278 și și-a asumat titlul de "rex Gothorum", Regele Goților, începând tradiția "regilor Suediei și Gotilor". Regele Magnus l-a numit
Casa de Bjalbo () [Corola-website/Science/331297_a_332626]