33,332 matches
-
Kiev. Pentru a putea realiza această provocare, artistul a plecat la Veneția pentru ca să studieze arta creștină medievală. Cele mai multe pânze pictate la Veneția s-au pierdut pentru că el era mai preocupat de actul de creație decât de valorificarea financiară a propriilor tablouri. Un istoric de artă a menționat că la Veneția paleta lui cromatică a dobândit noi tonuri puternic saturate, a căror efect semăna cu irizarea luminoasă a pietrelor prețioase. Mihail Vrubel a revenit la Kiev în anul 1886 și a prezentat
Mihail Vrubel () [Corola-website/Science/336634_a_337963]
-
mai importanți artiști ai secolului al XX-lea. A murit la München în anul 1911. Lucrările de început ale lui Fritz von Uhde au fost în principal din domeniul peisagisticii și al compozițiilor cu tematică militară. În perioada de maturitate tablourile sale au fost aproape exclusiv axate pe pictura de gen și cea a compozițiilor cu tematică religioasă. Alegerea acestei tematici din urmă, a fost influențată de faptul că tatăl său a fost președintele Bisericii luterane din Wolkenburg, Uhde a preluat
Fritz von Uhde () [Corola-website/Science/336699_a_338028]
-
biblice prin tratarea lor într-un stil realist, aducându-le astfel la o viziune modernă a acelor vremuri. Activitatea lui Uhde a fost apreciată de critica de artă care i-a lăudat mesajul simbolic transmis, precum și moralitatea evanghelică afișată. În tablourile pe care artistul le-a făcut, el a înfățișat viața cotidiană a țăranilor, a pescarilor, a tinerilor, a copiilor și a femeilor tinere și a bătrânilor. Personajele sale au fost încadrate în spații de interior, în natură, în spații urbane
Fritz von Uhde () [Corola-website/Science/336699_a_338028]
-
pre-expresionistă. După decesul din anul 1918, circulația operelor sale nu a fost una importantă, ba chiar defavorabilă. La Bienala de la Veneția din anul 1922 au fost expuse doar trei lucrări și până în deceniul al șaselea al secolului al XX-lea tablourile lui Hollosy au apărut în public doar sporadic. Revenirea în atenția publicului s-a produs o dată cu expoziția aniversară din anul 1957 - cea a centenarului nașterii sale. Ulterior, pânzele lui Hollosy au obținut dintr-o dată un statut prețios în colecțiile publice
Simon Hollósy () [Corola-website/Science/336705_a_338034]
-
Teruel, iar cele din partea mamei, erau din Mallorca. Părinții i-au transmis dragostea pentru artă, în deosebi pentru muzica. Mama cântă la pian, iar tatăl adoră opera. a moștenit o pasiune fără margini pentru opera. Totodată, a trăit înconjurată de tablouri, fiind de asemenea pasionată de pictură. Pe de altă parte, s-a mândrit întotdeauna că s-a născut la 23 aprilie, data la care șu încetat din viață Miguel de Cervantes și William Shakespeare (1616), Ziua Cărții și în prezent
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
începe să i se deterioreze. La 7 octombrie 2011 se naște prima sa nepoata, iar la 10 octombrie 2013 cea de-a doua . La 30 aprilie 2016 Pilar de Vicente-Gella se stinge din viață, în locuința din Madrid, înconjurată de tablouri și DVD-uri cu muzica din opere. Funeraliile au avut loc la Real , în cartierul ei din Madrid, pe 6 mai 2016. Începând cu 9 mai, urna cu rămășițele ei pământești se odihnește în nișă tatălui, din cimitirul municipal din
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
structură figurativă poate viza un sistem de trimiteri cu caracter istoric sau se concentrează asupra unor evocări autobiografice. Câteodată, discursul pur pictural este dublat de inscripții, titluri, numele unor personaje, fragmente de gânduri, ceea ce amplifică și adâncește elaborarea conceptuală a tabloului.” Alexandra Titu: „Ciclul Abstract, căruia i-a integrat și lucrări din subciclul Cuiburi aduce în pictura lui Liviu Nedelcu un plus remarcabil de concretețe materială, o densitate a traseului cromatic la care participă atât consistența suportului pigmentar, cât și intensitatea-
Liviu Nedelcu () [Corola-website/Science/336882_a_338211]
-
(, n. 23 februarie 1994, Grande-Synthe) este un jucător francez profesionist de tenis. Pouille a primit un wildcard la Open-ul francez, prima apariție pe tabloul principal al unui Grand Șlam. În primul tur, el l-a învins pe americanul intrat pe tabloul principal mulțumită unui wildcard, Alex Kuznetsov, dar a pierdut în turul al doilea, la nr. 28 Grigor Dimitrov. În 2014, la Mastersul de la
Lucas Pouille () [Corola-website/Science/336905_a_338234]
-
23 februarie 1994, Grande-Synthe) este un jucător francez profesionist de tenis. Pouille a primit un wildcard la Open-ul francez, prima apariție pe tabloul principal al unui Grand Șlam. În primul tur, el l-a învins pe americanul intrat pe tabloul principal mulțumită unui wildcard, Alex Kuznetsov, dar a pierdut în turul al doilea, la nr. 28 Grigor Dimitrov. În 2014, la Mastersul de la Paris, Pouille a intrat pe tabloul principal după ce a trecut de calificări. Pe tabloul principal, el reușește
Lucas Pouille () [Corola-website/Science/336905_a_338234]
-
În primul tur, el l-a învins pe americanul intrat pe tabloul principal mulțumită unui wildcard, Alex Kuznetsov, dar a pierdut în turul al doilea, la nr. 28 Grigor Dimitrov. În 2014, la Mastersul de la Paris, Pouille a intrat pe tabloul principal după ce a trecut de calificări. Pe tabloul principal, el reușește să-i învingă pe Ivo Karlović și Fabio Fognini pentru a ajunge în al treilea tur, unde a pierdut la idolul sau din copilărie Roger Federer. Pouille a pierdut
Lucas Pouille () [Corola-website/Science/336905_a_338234]
-
americanul intrat pe tabloul principal mulțumită unui wildcard, Alex Kuznetsov, dar a pierdut în turul al doilea, la nr. 28 Grigor Dimitrov. În 2014, la Mastersul de la Paris, Pouille a intrat pe tabloul principal după ce a trecut de calificări. Pe tabloul principal, el reușește să-i învingă pe Ivo Karlović și Fabio Fognini pentru a ajunge în al treilea tur, unde a pierdut la idolul sau din copilărie Roger Federer. Pouille a pierdut la Gaël Monfils în primul tur la Australian
Lucas Pouille () [Corola-website/Science/336905_a_338234]
-
a pierdut în fața lui Rafael Nadal. El a fost învins de Gilles Simon , în primul tur al Open-ului francez și de Kevin Anderson , în primul tur de la Wimbledon. La German Open în Hamburg, Pouille a câștigat un loc în tabloul principal prin calificări. În acel turneu, l-a eliminat pe Juan Mónaco și pe Benoit Paire ,pentru a ajunge în semifinale. A fost prima sa semifinală ATP World Tour 500 . A pierdut semifinală împotriva lui Fabio Fognini , în două seturi
Lucas Pouille () [Corola-website/Science/336905_a_338234]
-
Gulbis și David Ferrer , în cea de-a doua și a treia rundă), unde a pierdut în fața lui Andy Murray. În acest turneu, el a fost învins în ultimul tur al calificărilor dar a intrat în al doilea tur de pe tabloul principal că lucky loser , cănd Jo-Wilfried Tsonga s-a retras din turneu din cauza unei probleme musculare. El a intrat în top 32 din ATP-singles clasament pentru prima dată în cariera sa , datorită performanței obținute la turneul din Italia, asigurându-se
Lucas Pouille () [Corola-website/Science/336905_a_338234]
-
-l elimine pe venitul din calificări, Marius Copil în patru seturi în primul tur. El l-a învins pe Donald Young în turul al doilea. Asta a fost prima dată când Pouille reușește să ajungă în al treilea tur pe tabloul unui Grand Șlam. El l-a învins pe Juan Martin Del Potro în turul al treilea în patru seturi, după ce a fost condus cu un set și cu un break în setul al doilea. În optimi, el l-a învins
Lucas Pouille () [Corola-website/Science/336905_a_338234]
-
anul 1901, în calitate de comandant al Regimentului 6 Infanterie „Mihai Viteazul” (de Gardă), ca reprezentant al Infanteriei Române. Este înfățișat pe câmpul de instrucție de lângă București, în fruntea regimentului pe care îl comanda, împreună cu soldatul de ordonanță și cu calul său. Tabloul a fost reprodus în albumele „Armata Română”/ „L’Armée Roumaine”, Editura și Atelierele Grafice Socec & Co. (1902, cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la Războiul de Independență) și s-a păstrat în familie, în posesia nepotului său, Pârvu Boerescu
Constantin Z. Boerescu () [Corola-website/Science/337188_a_338517]
-
îmbolnăvește însă de scarlatină, pierzându-și auzul în mare parte și rămâne cu un picior mai scurt. În fața acestei situații se va îndepărta de muzică și se va preocupa de desen. La Viena, unde era dus pentru tratament, copiază asiduu tablourile maeștrilor aflați în muzee. La 15 ani învață la Școala de arte decorative din Budapesta. Nu termină școala, dar pleacă la München la Academie, urmând a picta apoi la școala particulară a pictorului Raup. Se întoarce la Budapesta și se
Alexandru Ziffer () [Corola-website/Science/337191_a_338520]
-
Târgoviște. Portretul lui Zaharia Boerescu, pictat în anul 1840 de Constantin Daniel Rosenthal, a intrat în posesia MNAR în anii 1950, fiind reprodus în rev. „Magazin istoric”, V, nr. 11 (56), nov. 1971, p. 36. Nu există știri despre acest tablou din colecțiile MNAR după anul 1989.
Zaharia Boerescu () [Corola-website/Science/337209_a_338538]
-
influența lui Giovanni Costa (Nino Costa), s-a alăturat mișcării artistice Macchiaioli. El a fost prieten cu reprezentanții grupului Macchiaioli, Telemaco Signorini, Adriano Cecioni, Vincenzo Cabianca și Cristiano Banti. În 1861 câștigă o competiție pentru o scenă de luptă, cu tabloul "Câmp italian după Bătălia de la Magenta", care acum este expus în "Galleria d Arte Moderna" din Florența. În 1875 a fost pentru scurt timp la Paris, unde a fost influențat de Camille Corot și admirat Édouard Manet. Din 1873 până în
Giovanni Fattori () [Corola-website/Science/337219_a_338548]
-
în fața două lucrări ale lui Fernand Flausch, sub numele de „Le Feu de Néron-La Bataille des Stylites”. Artistul a ales două teme, „le feu de Néron et leș surhommes” (în ) și „le combat des stylites” (în ), si a creat două tablouri de 60 de metri conținând mai multe episoade fiecare, alcătuite în genul benzilor desenate.
Ribaucourt (stație de metrou din Bruxelles) () [Corola-website/Science/337257_a_338586]
-
ținând curs despre un planetariu în care o lampă este pusă în loc de Soare, este o pictură a lui Joseph Wright de Derby reprezentând un lector care dă o demonstrație despre un planetariu pentru un public restrâns. Pictură a precedat un tablou similar al său "Un Experiment pe o Pasare în Pompă de Aer" (Național Gallery, Londra). Un biograf al lui Wright, Benedict Nicolson, a susținut în 1968 că John Whitehurst a fost modelul pentru lector, în timp ce un alt comentator subliniază aemănarea
Un filosof ținând curs despre planetariu () [Corola-website/Science/337294_a_338623]
-
Măritul", „Slăvitul" și „Sfântul"; clucerul Moghilă îl caracterizează prin cuvintele „Leul Moldovei", iar boierii, copleșiți de măreția și autoritatea lui, îi spun „ Șoimanul" și „ Vulturul bătrân" Ion Luca Caragiale spunea că "„Apus de soare e o dramă în patru mari tablouri, a căror perfectă unitate se-ncheagă împrejurul tipului cardinal - Ștefan cel Mare. În ele sunt adunate și coordonate, gradat și armonic, toate elementele acelei prodigioase figuri istorice și a mândrei sale epoce de eroism; naiva bonomie de răzaș cuminte și
Apus de soare () [Corola-website/Science/335840_a_337169]
-
și sănătos; blândețea și omenia față cu cei ce-l ascultă și-l iubesc; dragostea lui de copii și de cei mici, ca a cocoșului împintenat pentru puii care ciugulesc în raza pazei lui[...] Și ... Soarele apune. Sunt toate patru tablourile, grupurile așa de logic și de simetric așezate, ținându-se fiecare figură în potrivită perspectivă ... Și totdeauna în față, aproape pe același plan, alături cu figura măreață a eroului, acea suavă arătare a copilei, Oana cea pe drept cuvânt iubită
Apus de soare () [Corola-website/Science/335840_a_337169]
-
o piesă de teatru a autorului român Camil Petrescu. A fost publicată fragmentar în "Universul literar", nr. 17 din 25 aprilie 1926, și anume scena închisorii de la Conciergcrie (actul IV). A fost publicată și în foileton în "Vremea", primele 14 tablouri fiind tipărite în numerele 129 (4 septembrie 1926) - 155 (18 decembrie 1926). Apare integral în volum la Editura Vremea din București în anul 1931. Este o dramă istorică în cinci acte, 20 de tablouri, având cca. 100 de personaje. Acțiunea
Danton () [Corola-website/Science/335863_a_337192]
-
în foileton în "Vremea", primele 14 tablouri fiind tipărite în numerele 129 (4 septembrie 1926) - 155 (18 decembrie 1926). Apare integral în volum la Editura Vremea din București în anul 1931. Este o dramă istorică în cinci acte, 20 de tablouri, având cca. 100 de personaje. Acțiunea are loc în timpul Revoluției franceze. , mai favorabil compromisului ideologic, se ceartă cu Robespierre. Acesta va ordona arestarea și execuția pe ghilotină a lui Danton, iar Robespierre va avea o soartă similară câteva luni mai
Danton () [Corola-website/Science/335863_a_337192]
-
5 martie 1958, Bourges) este un pictor francez. Provenind dintr-o familie din Franche-Comté a cărei descendență coboară până în secolul XVI la Otto Van Veen (maestrul lui Rubens), începe să deseneze de la o vârstă fragedă, angajându-se ulterior în pictură : tablouri, pictură murală (frescă), decoruri de teatru. Talentul îi este recunoscut în 1993, când l'Institut d’études supérieures des arts din Paris îi acordă un premiu pentru lucrarea "Laisse-moi", achiziționată de către Ministerul Finanțelor pentru decorarea centrului administrativ din Bobigny. În
Arnaud Courlet de Vregille () [Corola-website/Science/335918_a_337247]