34,380 matches
-
împărăteasa Constanța să fi ajuns cu bine la Roma, după care s-au întors în siguranță dincolo de Alpi. Henric se pregătea deja să invadeze Regatul Siciliei pentru a doua oară, când Tancred a murit în 1194. La sfârșitul aceluiași an, împăratul s-a deplasat către sud, a intrat în Palermo fără a întâmpina rezistență, l-a depus pe fiul minor al lui Tancred, Guillaume al III-lea și s-a încoronat ca rege al Siciliei. În vreme ce Henric înainta cu rapiditate în
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
înainta cu rapiditate în sud în fruntea armatei sale, Constanța se deplasa mai încet, dat fiind că era deja însărcinată. În 26 decembrie, în ziua imediat următoare încoronării lui Henric de la Palermo, ea a dat naștere unui băiat, Frederic (viitorul împărat Frederic al II-lea) în micul oraș Iesi, din apropiere de Ancona. Constance avea deja vârsta de 40 de ani și era conștientă de faptul că multă lume și-ar fi pus întrebarea dacă copilul era într-adevăr născut de
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
duce al Lotharingiei Inferioare din 977 până la 991. Carol era fiul regelui Ludovic al IV-lea al Franței cu Gerberga de Saxonia și fratele mai tânăr al viitorului rege Lothar. Carol a fost exclus de la succesiunea pentru tronul Franței, iar împăratul romano-german Otto al II-lea l-a numit duce de Lotharingia în 977. Este probabil ca tatăl său să îi fi acordat lui Carol puterile regale pentru Regatul de Arles (Burgundia), însă Lothar i le-a confiscat înainte de atingerea majoratului
Carol de Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/328579_a_329908]
-
scurtă vreme rege al ostrogoților din Italia. a fost ales ca urmare a faptului că era cel mai distins în cadrul grupului rugilor din confederația ostrogoților. El a convocat un conciliu cu scopul de a convinge confederația să încheie pace cu împăratul bizantin Iustinian I, punându-se sub suzeranitatea romană. Ostrogoții s-au opus încheierii luptei cu bizantinii, alegând în schimb pe nepotul lui Ildibad, Totila. Eraric a fost asasinat la puțină vreme după aceea de către susținătorii lui Totila. History of the
Eraric () [Corola-website/Science/328577_a_329906]
-
(2000) (titlu original "Priestess of Avalon") este un roman scris de Marion Zimmer Bradley și finalizat postum de Diana L. Paxson. El prezintă viața Elenei, prima soție a împăratului Imperiului Roman de Apus Constantius Chlorus și mama lui Constantin cel Mare. Seria a fost începută de Bradley și a devenit faimoasă datorită volumelor publicate în numele ei, dar la ora actuală este continuată de Diana L. Paxson. În 259, Rian
Preoteasa din Avalon () [Corola-website/Science/328592_a_329921]
-
să-l aducă pe Constantius alături de cauza Avalonului, este cuprinsă de frică, astfel încât locul ei este luat de Eilan. Tânăra preoteasă se îndrăgostește de carismaticul Constantius, iar această iubire interzisă atrage mânia Ganedei, care o alungă din Avalon. La cererea împăratului Aurelian, Constantius urmează o carieră militară și o ia cu el pe Eilan (devenită Elena). După câtva timp, Elena rămâne însărcinată și dă naștere unui băiat, care va ajunge cunoscut în istorie sub numele de Constantin cel Mare. Succesiunea imperială
Preoteasa din Avalon () [Corola-website/Science/328592_a_329921]
-
Împrejurimile Arlonului au fost devastate, iar ducele, depășit de situație, a fost nevoit să acorde recompense contelui de Luxemburg pentru erorile sale. În 1183, Henric a sprijnit alegerea că arhiepiscop de Trier a lui Fulmar, care se numără printre oponenții împăratului Frederic I Barbarossa. Henric a trebuit să facă față nepotului său de frate, ducele Henric I de Brabant, conflictul izbucnind de pe urma poziției de apărător al abației de Sint-Truiden. Ducele din Brabant emitea pretenții asupra acesteia, ca parte a zestrei mamei
Henric al III-lea de Limburg () [Corola-website/Science/328588_a_329917]
-
Mauger de Troina, precum și soră vitregă cu contele Simon de Sicilia și cu viitorul rege Roger al II-lea al Siciliei. În 1095, Constanță a fost căsătorită cu Conrad al II-lea de Italia, rege al Italiei, fiul și moștenitorul împăratului Henric al IV-lea cu prima soție a acestuia, Berta de Savoia. Soțul ei fusese rege al Germaniei din 1087 și al Italiei din 1093. Cu toate acestea, în cadrul conflictului dintre Henric al IV-lea și papa Urban al II
Constanța de Sicilia (d. 1183) () [Corola-website/Science/328598_a_329927]
-
de La Roche și Durbuy de la verii săi Henric al II-lea de Durbuy și Henric de Laroche. Atunci când a murit un alt văr, Conrad al II-lea de Luxemburg, lui Henric i s-a conferit și comitatul de Luxemburg de către împăratul Lothar al III-lea, care astfel a prevenit trecerea aceluia în posesia contelui francez de Grandpré. În același timp, el a preluat și poziția de apărător a abațiilor Sfântului Maximin din Trier și Sfântului Willibrord din Echternach. Acest gest a
Henric al IV-lea de Luxemburg () [Corola-website/Science/328589_a_329918]
-
imperial austriac Johann Ferdinand Hetzendorf von Hohenberg. Ea a avut scopul de a fi un punct de observație asupra grădinii. Glorietă a servit mai târziu că sala de mese și sala de festivități, precum și o sală de mic dejun pentru împăratul Franz Joseph. Sala de mese a fost utilizată până la sfârșitul monarhiei, acolo funcționând astăzi o cafenea, iar pe acoperiș aflându-se o platformă de observație a Vienei. Ornamentele decorative sculpturale ale glorietei au fost realizate de faimosul sculptor Johann Baptist
Glorieta de la Schönbrunn () [Corola-website/Science/328596_a_329925]
-
urcarea pe tron a Mariei Tereza a început mai întâi Războiul de Succesiune Austriacă (1740-1748) și apoi Războiul de Șapte Ani (1756-1763). Fațadă frontală conține următoarea inscripție: IOSEPHO ÎI. AVGVSTO ET MARIA THERESIA AVGVSTA IMPERANTIB. ERECT. CIƆIƆCCLXXV ("Înălțata în timpul domniei împăratului Iosif al II-lea și al împărătesei Maria Tereza, 1775"). Modul de scriere al anului utilizează o latinizare a literei grecești Φ (Phi) pentru 1000. În Romă Antică, era oun lucru obișnuit să se reprezinte numărul 1000 prin litera grecească
Glorieta de la Schönbrunn () [Corola-website/Science/328596_a_329925]
-
lucru obișnuit să se reprezinte numărul 1000 prin litera grecească phi (CIƆ) în loc de M și 500 prin intermediul jumătății lui phi (IƆ) în loc de D. O parte semnificativă a inscripției este adăugarea cuvintelor AVGVSTO și AVGVSTA, folosite că o legătură cu primul împărat și zeu român AVGVSTVS și pretinșii săi moștenitori și succesori din familia de Habsburg care s-au intitulat și împărați ai Sfanțului Imperiu Român de națiune germană. O replică mai puțin cunoscută la scară de 90% a glorietei originale de la
Glorieta de la Schönbrunn () [Corola-website/Science/328596_a_329925]
-
IƆ) în loc de D. O parte semnificativă a inscripției este adăugarea cuvintelor AVGVSTO și AVGVSTA, folosite că o legătură cu primul împărat și zeu român AVGVSTVS și pretinșii săi moștenitori și succesori din familia de Habsburg care s-au intitulat și împărați ai Sfanțului Imperiu Român de națiune germană. O replică mai puțin cunoscută la scară de 90% a glorietei originale de la Schönbrunn a fost construită la aproximativ 23 km de Shanghai, China.
Glorieta de la Schönbrunn () [Corola-website/Science/328596_a_329925]
-
titlu pe care l-a moștenit de la tatăl său, Henric a intervenit în afacerile interne ale abației. Abatele Herman, numit de către episcopul Poppo de Metz și sprijinit de către contele Godefroy de Bouillon și de Henric, a intrat în conflict cu împăratul Henric al IV-lea, iar abația a fost transferată sub autoritatea contelui Arnold de Loon. Arnold i-a forțat pe Henric și pe Godefroi să se retragă din zona mănăstirii. După ce mulți nobili locali au plecat în Prima cruciadă, printre
Henric de Lorena Inferioară () [Corola-website/Science/328581_a_329910]
-
să se retragă din zona mănăstirii. După ce mulți nobili locali au plecat în Prima cruciadă, printre care și Godefroi de Bouillon, puterea lui Henric în regiunea Belgica a crescut mult, iar el a abuzat de ea, în special pe seama mănăstirilor. Împăratul a intervenit și a preluat stăpânirea asupra Limburgului în iulie 1101. Henric era acum nevoit să se supună, drept pentru care a primit Ducatul de Lotharingia Inferioară, pe care Godefroi de Bouillon îl abandonase pentru a pleca în cruciadă. Ca
Henric de Lorena Inferioară () [Corola-website/Science/328581_a_329910]
-
a primit Ducatul de Lotharingia Inferioară, pe care Godefroi de Bouillon îl abandonase pentru a pleca în cruciadă. Ca duce, Henric s-a aflat în competiție cu contele Godefroi I de Louvain. El nu s-a dovedit loial nici față de împărat. El s-a raliat fiului împăratului, Henric atunci când acesta s-a revoltat împotriva împăratului, însă ulterior a revenit alături de Henric al IV-lea. Această manevră s-a dovedit nefericită pentru ducele de Lotharingia, dat fiind că Henric al IV-lea
Henric de Lorena Inferioară () [Corola-website/Science/328581_a_329910]
-
pe care Godefroi de Bouillon îl abandonase pentru a pleca în cruciadă. Ca duce, Henric s-a aflat în competiție cu contele Godefroi I de Louvain. El nu s-a dovedit loial nici față de împărat. El s-a raliat fiului împăratului, Henric atunci când acesta s-a revoltat împotriva împăratului, însă ulterior a revenit alături de Henric al IV-lea. Această manevră s-a dovedit nefericită pentru ducele de Lotharingia, dat fiind că Henric al IV-lea a murit în 1106, iar partizanii
Henric de Lorena Inferioară () [Corola-website/Science/328581_a_329910]
-
a pleca în cruciadă. Ca duce, Henric s-a aflat în competiție cu contele Godefroi I de Louvain. El nu s-a dovedit loial nici față de împărat. El s-a raliat fiului împăratului, Henric atunci când acesta s-a revoltat împotriva împăratului, însă ulterior a revenit alături de Henric al IV-lea. Această manevră s-a dovedit nefericită pentru ducele de Lotharingia, dat fiind că Henric al IV-lea a murit în 1106, iar partizanii noului împărat Henric al V-lea au început
Henric de Lorena Inferioară () [Corola-website/Science/328581_a_329910]
-
atunci când acesta s-a revoltat împotriva împăratului, însă ulterior a revenit alături de Henric al IV-lea. Această manevră s-a dovedit nefericită pentru ducele de Lotharingia, dat fiind că Henric al IV-lea a murit în 1106, iar partizanii noului împărat Henric al V-lea au început să îi atace pe cei ai tatălui. Câmpurile din Belgia au fost devastate, Limburg a fost cucerit, iar Henric a fost luat prizonier și închis în Hildesheim. Ducatul de Lotharingia a revenit lui Godefroi
Henric de Lorena Inferioară () [Corola-website/Science/328581_a_329910]
-
fost luat prizonier și închis în Hildesheim. Ducatul de Lotharingia a revenit lui Godefroi de Louvain. Henric a evadat ulterior și a încercat să recupereze Limburg și Lotharingia Inferioară. El a eșuat în tentativa sa și a încheiat cu noul împărat și cu noul duce. Cu toate acestea, el a continuat să utilizeze titlul de "duce de Limburg", fiind primul care l-a folosit. De asemenea, el s-a alăturat de câte ori a avut ocazia revoltelor împotriva lui Henric al V-lea
Henric de Lorena Inferioară () [Corola-website/Science/328581_a_329910]
-
mică, clădirea este mai bine cunoscută ca fiind situată între Karlsplatz și Kärntner Ring (o parte a buclei Ringstraße). Ea a fost construită ca sală nouă de concerte de către "", pe o bucată de teren pusă la dispoziție în 1863 de către împăratul Franz Joseph I al Austriei. Proiectul său a fost realizat de către Theophil Hansen în stilul neoclasic al unui templu grecesc antic, cuprinzând o sală de concerte și o sală mai mică pentru muzică de cameră. Clădirea a fost inaugurată la
Wiener Musikverein () [Corola-website/Science/328608_a_329937]
-
al XIII-lea și consolidate ca urmare a primului asediu turcesc din 1529. În 1850, "Vorstädte" (astăzi districtele II - IX) a fost încorporat în oraș, ceea ce a făcut ca zidurile orașului să devină un simplu impediment pentru trafic. În 1857, împăratul Franz Joseph I al Austriei a promulgat decretul "Este voia Mea" ("" pe Wikisource) dispunând demolarea zidurilor orașului. În decretul său, el a stabilit dimensiunea exactă a bulevardului, precum și pozițiile geografice și funcționalitățile noilor clădiri. Ringstraße și clădirile planificate au fost
Ringstraße () [Corola-website/Science/328616_a_329945]
-
stabilit dimensiunea exactă a bulevardului, precum și pozițiile geografice și funcționalitățile noilor clădiri. Ringstraße și clădirile planificate au fost destinate să fie un exemplu pentru grandoarea și gloria Imperiului Habsburgic. La nivel practic, construirea la Paris a unui bulevard central de către împăratul Napoleon al III-lea al Franței a demonstrat deja că extinderea dimensiunii străzilor a făcut efectiv imposibilă ridicarea baricadelor revoluționare. În următorii ani, au fost ridicate un număr mare de clădiri opulente publice și private. Atât nobilimea, cât și plutocrația
Ringstraße () [Corola-website/Science/328616_a_329945]
-
vizavi de Operă până în 1945. Sigmund Freud obișnuia să se plimbe zilnic pe Ringul vienez. Cele mai multe clădiri datează de dinainte de 1870. Cele mai notabile dintre acestea sunt următoarele: Singura clădire cu destinație religioasă este Votivkirche, care a fost construită după ce împăratul Franz Joseph a fost salvat în 1853 dintr-o tentativă de asasinat. Palatul Hofburg a fost prelungit cu o anexă, "Neue Hofburg" (Noul Hofburg), care adăpostește astăzi Muzeul de Etnologie și Biblioteca Națională a Austriei. Pe partea cealaltă a străzii
Ringstraße () [Corola-website/Science/328616_a_329945]
-
catastrofă a fost incendiul de la "Ringtheater" din 1881, în care au murit câteva sute de oameni. Clădirea a fost ulterior demolată și înlocuită cu "Sühnhof", care a fost construit în memoria celor peste 300 de victime, și a inaugurat de împăratul Franz Joseph. Ea a fost distrusă în timpul bombardamentelor Vienei din 1945; astăzi se află acolo sediul poliției municipale. Alte clădiri care au fost distruse sau grav avariate în timpul celui de-al doilea război mondial au fost Opera, clădirea de vizavi
Ringstraße () [Corola-website/Science/328616_a_329945]