33,276 matches
-
numele de capitală viticolă a lumii civilizate. Pentru a consuma aceste vinuri, englezii au înființat o adevărată "flotă a vinului" pe care cronicarul Froissart a evaluat-o în anul 1373 la o cantitate de 300 nave. De unde și expresia a bea ca un englez, cum se spunea atunci. Încoronarea lui Eduard al II-lea în anul 1308 a fost așadar momentul în care comercianții din Bordeaux aveau să pună la dispoziție mai mult de o mie de butoaie de vin. Întrucât
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
elimine podgoriile pariziene, ca, de altfel, și pe cele din Orléans sau producțiile din Yonne (cu excepția vinului de Chablis) sau chiar pe cele din Champagne până la Château-Thierry. Totuși, de aproximativ 20 de ani, amatorii răbdători și cunoscătorii curioși pot să bea din nou vin de Orléans, sau chiar produs la Paris sau în regiunea pariziană. Ile-de-France este în măsură să producă vinuri bune, întrucât se situează pe aceeași latitudine cu provinciile Champagne sau Orléanais, iar microclimatul intern al Parisului seamănă cu
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
parcela Clos Montmartre iese un banal vin rosé, aspru și acrișor. Această așa-zisă zeamă de aguridă a inspirat de altfel, în secolul al XVII-lea, un cântec pentru dans, din ale cărui versuri aflăm că "Vinul din Montmartre, îl bei cu pinta (adică 93 cl) și îl "elimini" de două ori mai mult (două pinte!)". Dacă tot nu face parte din categoria marilor vinuri franceze, virtuțile sale diuretice, în schimb, nu mai trebuie demonstrate. În parcul Georges-Brassens, în arondismentul XV
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
era transferat în burdufuri din piele de capră care erau impermeabilizate, fiind unse în interior cu rășină obicei ce se păstrează încă în zilele noastre în Grecia, unde se prepară și astăzi vin cu aromă de rășină. Consumatorul grec nu bea niciodată vinul în stare pură, ci amestecat din plin cu apă rece sau caldă. Astfel de vinuri erau băute în timpul banchetelor și, bineînțeles, în timpul serbărilor date în cinstea lui Dionisos, precum și în timpul tuturor serbărilor religioase. Grecii le-au transmis romanilor
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
se păstrează încă în zilele noastre în Grecia, unde se prepară și astăzi vin cu aromă de rășină. Consumatorul grec nu bea niciodată vinul în stare pură, ci amestecat din plin cu apă rece sau caldă. Astfel de vinuri erau băute în timpul banchetelor și, bineînțeles, în timpul serbărilor date în cinstea lui Dionisos, precum și în timpul tuturor serbărilor religioase. Grecii le-au transmis romanilor modalitatea de conservare a vinului pentru un timp îndelungat. Astfel, Homer scria în Odiseea că regele din Pylos, Nestor
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
în timpul banchetelor și, bineînțeles, în timpul serbărilor date în cinstea lui Dionisos, precum și în timpul tuturor serbărilor religioase. Grecii le-au transmis romanilor modalitatea de conservare a vinului pentru un timp îndelungat. Astfel, Homer scria în Odiseea că regele din Pylos, Nestor, bea un vin vechi de unsprezece ani. Trăsături destul de asemănătoare se regăseau și în societatea romană, unde vinul a fost asociat chiar de la început cu riturile și obiceiurile religioase. În general, vinurile obișnuite se beau în timpul anului, pe când marile vinuri romane
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Odiseea că regele din Pylos, Nestor, bea un vin vechi de unsprezece ani. Trăsături destul de asemănătoare se regăseau și în societatea romană, unde vinul a fost asociat chiar de la început cu riturile și obiceiurile religioase. În general, vinurile obișnuite se beau în timpul anului, pe când marile vinuri romane (Caecubum, falern, vinul din Massique etc.) erau în principal vinuri vechi, albe, foarte dulci. Foarte dulci, căci strugurii erau recoltați foarte târziu (uneori, chiar în noiembrie, după cum menționează poetul Marțial). Vinuri vechi, căci stăteau
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
recoltat în timpul consulatului lui Lucius Opimius (vinum opimianum), așa cum este pentru francezi vinul din anul apariției Cometei 58, dar care, după ilustrul naturalist latin, își pierduse tot farmecul și se redusese la un fel de miere aspră. Precum grecii, romanii beau vinul îndoit cu apă, pe care îl amestecau cu absint, miere, mirt, nard sau rășină. Toate păturile sociale beau vin, dar cel de calitatea a doua era păstrat pentru sclavi, cărora uneori li se dădea un simplu amestec de apă
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
care, după ilustrul naturalist latin, își pierduse tot farmecul și se redusese la un fel de miere aspră. Precum grecii, romanii beau vinul îndoit cu apă, pe care îl amestecau cu absint, miere, mirt, nard sau rășină. Toate păturile sociale beau vin, dar cel de calitatea a doua era păstrat pentru sclavi, cărora uneori li se dădea un simplu amestec de apă și oțet (asemănător cu posca legionarului roman). Vinul era băut în timpul meselor, rareori în afara lor, și în timpul a ceea ce
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
absint, miere, mirt, nard sau rășină. Toate păturile sociale beau vin, dar cel de calitatea a doua era păstrat pentru sclavi, cărora uneori li se dădea un simplu amestec de apă și oțet (asemănător cu posca legionarului roman). Vinul era băut în timpul meselor, rareori în afara lor, și în timpul a ceea ce se numea comisatio (banchet). Dacă romanii au venit cu instrumentele și cunoștințele lor în domeniul viticulturii, galii sunt cei care, în timpul domniei împăratului Marc Aureliu (161 180), au înlocuit tradiționalele burdufuri
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
originea acestei revoluții a consumului, permițând o fabricare mai ușoară, mai rapidă și la un cost mai scăzut. Dacă galii cunoșteau și ei, la rândul lor, sticla chiar începând din secolul I, săpăturile arheologice recente arată că ei foloseau pentru băut pahare fără picior, din ceramică, cu pereții subțiri, adesea decorate și purtând inscripții, sau, uneori, chiar pahare din argint. Folosirea paharului din sticlă s-a generalizat începând din secolul al XII-lea: paharul cu picior, fragil și elegant, pentru consumatorii
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
la vremea respectivă, pahare mici cu pereți groși și cu picior înalt și masiv. Alături de acestea au început să apară și serviciile de masă care includeau în special forme deschise precum cupele și cănile care erau folosite și pentru a bea vinul. Sticlele din sticlă au fost folosite în Franța începând abia cu secolul al XV-lea. Aceste recipiente din sticlă subțire au fost aduse aici odată cu moda italiană a Renașterii, când erau mai întâi protejate de un înveliș de răchită
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
iunie 1976 permite etichetarea vinurilor franceze cu următoarele mențiuni "cru classé, 1er cru classé, 2e cru classé, grand cru classé, 1er grand cru classé". III. Ambalajul și conținutul Urmând exemplul grecilor și al romanilor, în Evul Mediu, vinul s-a băut tot amestecat cu multă apă. Menționat mai ales de către Antoine Furetière în al său Dicționar Universal unde scria că doar "bețivii nu își amestecă vinul", cupajul va fi practicat în Franța (mai ales la țară) până în secolul al XX-lea
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
50 franci pe hectolitru) în locul taxelor complexe de vânzare cu amănuntul, au contribuit într-o mare măsură la expansiunea pieței. Vinul privit ca "o băutură igienică" avea de asemenea importanța sa: Până în secolul al XIX-lea era mai bine să bei cidru, bere, vin de tescovină sau vin, în loc de apă. Băutorii descopereau în această practică, pe lângă un supliment util de calorii, și o protecție indirectă față de apa râurilor și fântânilor, care erau vectori pentru numeroase epidemii"66. Maladiile hidrice, adică acele
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
sfârșit, și pe sfântul Pinard, protectorul oficial al armatei franceze. Nu este mai puțin adevărat că și consumul național a crescut cu ocazia întoarcerii la viața civilă, a miilor de oameni din Nord și Vest, care aveau să înceapă să bea în mod regulat vin, în detrimentul producției lor tradiționale fabricată la fermă. În ciuda acestei contribuții însemnate adusă consumului de vin în Franța, acesta va continua să descrească, fiind la originea istorică a dezechilibrului structural al pieței vinicole actuale. Consumul mediu anual
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
ONIVINS Fig. 1 Frecvența consumului declarat (%) pe ansamblul populației Vinul nu mai este decât o băutură ocazională, consumată ca și băuturile spirtoase între prieteni, într-un cadru festiv, pierzându-și statutul său de băutură națională. Ieri "mâncam" vin, astăzi îl bem cu prietenii. Trecerea de la "vinul ca aliment", băutură zilnică, la "vinul de agrement", băutură de ocazie, este un fenomen de civilizație. În 198075, apoi în 198576 apăreau primele două studii de cercetare privind consumul de vin pe gospodărie, realizate de
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
în ceea ce privește atitudinea față de vin, frecvența consumului era principalul factor de diferențiere. În rândul populației chestionate, consumatorii de vin au fost împărțiți în trei grupe, egale ca și importanță numerică: non-consumatorii, consumatorii ocazionali și consumatorii constanți, adică cei care declară că beau vin cel puțin o dată pe zi. În 1990, proporția persoanelor care declarau că nu beau niciodată vin a depășit pragul simbolic de 50% din populația totală. La polul opus, persoanele care consumau în fiecare zi vin nu depășeau 18,5
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
consumatorii de vin au fost împărțiți în trei grupe, egale ca și importanță numerică: non-consumatorii, consumatorii ocazionali și consumatorii constanți, adică cei care declară că beau vin cel puțin o dată pe zi. În 1990, proporția persoanelor care declarau că nu beau niciodată vin a depășit pragul simbolic de 50% din populația totală. La polul opus, persoanele care consumau în fiecare zi vin nu depășeau 18,5% în 1990 (față de 32,5 în 1980). Cercetarea din 1990 a ONIVINS-INRA duce la concluzia
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
mai mult de 9 milioane de hectolitri în 10 ani cu o scădere mai mare la vinurile de masă). La sfârșitul secolului al XX-lea, se estima în anchetă, un francez în vârstă de peste 14 ani din doi nu va bea niciodată vin. Aceștia constituiau 24% în 1980 și 38% în 1993. Scăderea consumului ar putea fi încă mai accentuată în alte țări ale civilizației vinului (mai ales în Spania și Italia). Se cade, totuși, să fim circumspecți în ceea ce privește interpretarea rezultatelor
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
acest domeniu a scăzut de la 11 800 în 1979 la 7 504 în 1988. Această scădere de personal angajat este o consecință a măririi productivității cu 40 % în zece ani și a închiderii multor fabrici de bere. Pentru că berea se bea mai mult de sete, în afara meselor, spre deosebire de vin care se consumă la masă și completează diferitele feluri de mâncare, producătorii francezi de bere s-au gândit să crească vânzările prin fabricarea la scară industrială a acelui amestec de bere și
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Marelui Ducat de Luxemburg. Comunitatea Europeană este cel mai mare producător mondial de vin (175 milioane de hectolitri la o recoltă globală de 300 de milioane de hectolitiri) dar, în același timp, este și cel mai mare consumator (un european bea în medie 30 de litri pe an, în timp ce, în același interval, un rus sau un american consumă aproximativ 7 litri, pe când un japonez bea mai puțin de un litru de vin). Aderarea Greciei la Comunitatea Europeană în anul 1981, apoi
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
de milioane de hectolitiri) dar, în același timp, este și cel mai mare consumator (un european bea în medie 30 de litri pe an, în timp ce, în același interval, un rus sau un american consumă aproximativ 7 litri, pe când un japonez bea mai puțin de un litru de vin). Aderarea Greciei la Comunitatea Europeană în anul 1981, apoi a Portugaliei și mai ales a Spaniei în 1986, modifică profund economia viticolă comunitară. Întinzându-se din Attica până la Oceanul Atlantic, spațiul viticol european reprezintă
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
acest produs la același nivel cu cidrul. O altă constrângere, care îngreunează și mai mult metoda sa de preparare, este faptul că gazul carbonic al vinului spumant trebuie să fie "natural", adică endogen. Acest produs păstrează aroma strugurelui și se bea rece, căci este dulce (în ciuda eforturilor de a reduce procentul de zahăr). Vinul spumant este, prin definiție, o băutură pentru destindere și petrecere agreabilă a timpului liber. Un alt tip de produs nou: cocktail-ul de vin, uneori numit amestec
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Spania, F=Franța, H=Elveția, I=Italia, NL= Țările de Jos și UK= Regatul Unit. 1. Dintre toți europeenii, germanii sunt cei care consumă cea mai multă bere. Această tendință a fost intensificată de reunificarea Germaniei: germanii din Vest au băut 143,3 litri pe locuitor în 1989, în timp ce germanii din Est erau primii în ceea ce privește consumul european de bere cu 145,7 litri. 79 Dispozitiv de apărare construit de-a lungul granițelor Imperiului roman, alcătuit dintr-un zid continuu de piatră
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
porunci creștine și legi legionare care ne-au condus pașii și ne țin pe vertical cu gândul la Căpitan și la morții sfinți. Pe această linie voievodală creștină se vor ridica noi contingente de cruciați. Cine se va învrednici să bea din izvorul învățăturii Sfintei Evanghelii apa Divină nu va muri în veci. Autorul CLOPOTAR VREMELNIC Sunt clopotar vremelnic, corabie în ceață, Să nu-mi rostesc cuvântul mișei m-au surghiunit Din trupu-mi rupeau carnea, din oase și din viață Jivine
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]