34,387 matches
-
grup" și se exemplifică existența unor grupuri ca: "grupul Gazetei literare" (Zaharia Stancu, Paul Georgescu, Petru Dumitriu, Veronica Porumbacu etc.), "grupul Vieții Românești" (Ovid S. Crohmălniceanu, Nina Cassian, Marin Preda, N. Tertulian), "grupul de la Scînteia" (S. Fărcășanu, Dan Deșliu, Eugen Frunză, Traian Șelmaru). În acea periodă, Traian Șelmaru lucra la ziarul PCR: Scînteia. În volumul său " Memoria ca zestre", Nina Cassian îl descrie pe Traian Șelmaru drept “... personaj nefast, ulterior secretar (și torționar) al Uniunii Scriitorilor”. Vladimir Tismăneanu se exprimă astfel
Traian Șelmaru () [Corola-website/Science/311934_a_313263]
-
și 1,5-6 m în diametru, arealul acesteia întinzându-se din Eurasia, Marea Britanie până în Caucaz, nordul Iranului, Africa de Nord-Vest. În România, acesta crește prin păduri de fag, pe substrat calcaros. Se aseamănă cu bradul, de care se deosebește prin frunzele de o culoare mai verde, iar pe fața inferioară verzi palide. Ele sunt dispuse pectinat pe ramurile laterale. Spre deosebire de celelalte conifere, tisa este o plantă dioică. Înflorește din martie până în aprilie. Crește încet, putând să atingă chiar și 14 metri
Taxus baccata () [Corola-website/Science/311958_a_313287]
-
laterale. Spre deosebire de celelalte conifere, tisa este o plantă dioică. Înflorește din martie până în aprilie. Crește încet, putând să atingă chiar și 14 metri și un diametru de 6 metri sau chiar mai mult. Este un arbust cu ramuri căzătoare și frunze lucioase, verde-închis, plate, aranjate în spirală și lungi de 2-3 cm. Florile mascule sunt așezate în axila frunzelor anului precedent și constau din 8-10 stamine, în formă de scut (peltate), pedunculate, pe fața inferioară cu 5-9 saci polinici. Grăunciorul de
Taxus baccata () [Corola-website/Science/311958_a_313287]
-
atingă chiar și 14 metri și un diametru de 6 metri sau chiar mai mult. Este un arbust cu ramuri căzătoare și frunze lucioase, verde-închis, plate, aranjate în spirală și lungi de 2-3 cm. Florile mascule sunt așezate în axila frunzelor anului precedent și constau din 8-10 stamine, în formă de scut (peltate), pedunculate, pe fața inferioară cu 5-9 saci polinici. Grăunciorul de polen este lipsit de saci aeriferi. Florile femele sunt grupate în conuri izolate verzi, pe axe scurte. Fiecare
Taxus baccata () [Corola-website/Science/311958_a_313287]
-
arilului roșu, toate organele plantei sunt toxice, în popor, spunându-se că până și umbra tisei este otrăvitoare. Toxicitatea arborelui este determinată de un alcaloid numit "taxină" și de un glicozid - taxacatina și este dovedit că gradul de toxicitate a frunzelor variază în funcție de anotimp, iarna acestea fiind mai toxice decât în timpul verii. Taxina se utiliza în vechime atât la prepararea otrăvurilor sau a muniției (săgețile galilor erau tratate cu o fiertură din semințe sau frunze de tisa), cât și la prepararea
Taxus baccata () [Corola-website/Science/311958_a_313287]
-
dovedit că gradul de toxicitate a frunzelor variază în funcție de anotimp, iarna acestea fiind mai toxice decât în timpul verii. Taxina se utiliza în vechime atât la prepararea otrăvurilor sau a muniției (săgețile galilor erau tratate cu o fiertură din semințe sau frunze de tisa), cât și la prepararea unor leacuri. Deși în doze infime poate avea o valoare terapeutică, această substanță nu este utilizată în fitoterapia uzuală. Tratamentele empirice cu preparate din tisă pot fi deosebit de periculoase, înregistrându-se de-a lungul
Taxus baccata () [Corola-website/Science/311958_a_313287]
-
și prim-secretar al Comitetului raional Comsomol, locțiitor de șef de secție și apoi secretar 2 al Comsomolului din Moldova. În anul 1960 devine instructor șef de partid în aparatul Sovietului de Miniștri al RSSM. A absolvit Institutul Agronomic "M.V. Frunze" din Chișinău (1965) și apoi Școala Superioară de Partid de pe lângă CC al PCUS (1974). Este candidat în filosofie. Este numit apoi prim-secretar al Comitetului raional Kotovsk al Partidului Comunist al Moldovei (1966-1970). La Congresele IX și XII ale PCM
Grigore Eremei () [Corola-website/Science/311968_a_313297]
-
este unul din stilurile clasice ale arhitecturii grecești și romane, alături de cel doric și cel ionic. Coloana este mai zveltă și are capitelul ornat cu frunze de acant. Soclul (fundația) este alcătuit din: "stereobat" (baza) și "krepis" (treptele). Solul pe care se întinde fundația are o parte vizibilă, numită "euthynerie". Treapta superioară se numește "stylobat" și reprezintă fundamentul pe care stau coloanele. Fusul coloanei este asemănător
Ordinul corintic () [Corola-website/Science/311963_a_313292]
-
Catapeteasma datează de la mijlocul secolului al XVIII-lea, mai exact de prin 1760 , având unele icoane vechi. Iconostasul este format din cinci mari registre, proporționate în mod armonios. Structura iconostasului conține segmente sculptate cu elemente ornamentale sobre, cu struguri și frunze stilizate. Pe icoanele împărătești se află inscripții cu numele pictorilor: ""Anton Zugrav 1760"" și ""Ioan Zugrav, 1760"". Specialiștii Stelian Onica și Georgeta Merișor Dominte, care au cercetat iconostasul bisericii în primul deceniu al secolului al XXI-lea, au constatat că
Biserica de lemn din Putna () [Corola-website/Science/311970_a_313299]
-
ul reprezintă un țesut al fasciculului fibrovascular al vaselor liberiene din plante prin care se conduce hrana produsă în frunze, la tulpină, rădăcină și organele reproducătoare. Termenul provine din limba greacă φλοῦς φλό-ος phlóos care înseamnă scoarță. Principalele substanțe care sunt transportate prin acest sistem este zaharoza și aminocizii. Transportul acestor substanțe se face de la locul de sintetizare a lor
Floem () [Corola-website/Science/311405_a_312734]
-
și organele reproducătoare. Termenul provine din limba greacă φλοῦς φλό-ος phlóos care înseamnă scoarță. Principalele substanțe care sunt transportate prin acest sistem este zaharoza și aminocizii. Transportul acestor substanțe se face de la locul de sintetizare a lor ca de exemplu frunză (fotosinteză), la locul de depozitare sau la zonele de creștere a plantei.
Floem () [Corola-website/Science/311405_a_312734]
-
în locurile defrișate, pe povârnișuri, în șanțurile cu apă. Florile plantei se pot culege începând din luna iulie și până în octombrie. O recunoaștem după tulpina stufoasă, ornată cu ramificații, cu flori galbene-aurii. Are tulpină păroasă, crește până la 100 cm înălțime, frunzele sunt ovale, îngustate la vârf, dispuse altern, dintate pe margini. Florile se formează în ciorchini, sunt de culoare galben-albicioase din cauza periilor caliciului. Nu au miros, iar gustul este slab astringent. Planta conține uleiuri, taninuri, substanțe amare, saponozide, azulene, acizi, flavonozide
Solidago () [Corola-website/Science/311437_a_312766]
-
este de 184 x 55 x 13,5 cm, pe teșitură au încrustați zimțișori mărunți. Montantul din dreapta, în partea inferioară, are motivul pomului vieții ce răsare dintr-o cană, floarea de lalea, floare în formă de inimă, alte ramuri cu frunze, însă ceea ce este surprinzător este vârful ce se termină cu două animale fantastice, poate șerpi, asemănători cu reprezentările întâlnite la biserica din Reghin. În schimb, montantul din stânga, în partea inferioară are două mici rozete petalate, din care pornesc ramuri cu
Biserica de lemn din Săcalu de Pădure () [Corola-website/Science/311432_a_312761]
-
însă ceea ce este surprinzător este vârful ce se termină cu două animale fantastice, poate șerpi, asemănători cu reprezentările întâlnite la biserica din Reghin. În schimb, montantul din stânga, în partea inferioară are două mici rozete petalate, din care pornesc ramuri cu frunze în formă de liră, ce conțin ghinda stilizată. Față de aceștia, ancadramentul ușii de acces în biserică, format din montanți de 214 x 35 x 16 cm, are cu mult mai puține decorații: o rozetă cu 12 petale, o cruce, o
Biserica de lemn din Săcalu de Pădure () [Corola-website/Science/311432_a_312761]
-
ul (denumire științifică "aria veșca"), numit popular "agrange", "buruiana de fragi", "căpșuni de pădure", "fragi de pădure", "frăguța sălbatică", "frunză", "vărăguțe" și "fragi-de-câmp", este o plantă perena din genul "Fragaria", familia Rosaceae, care are fructe comestibile. Specie cu un areal mare de răspândire, cuprinzând Europa, Nordul Africii, America de Nord și de Sud. Plantă mezotermofită, helio-sciadofită eutrofa care crește îndeosebi în zona
Frag () [Corola-website/Science/311461_a_312790]
-
renumit pentru gustul deosebit de parfumat al fructelor mici, asemănătoare cu căpșunul. Fructele conțin mucilagii, pectine, glucide, vitaminele A, B1, B2, PP și C, acid salicilic, antocianidina, protide, lipide, taninuri, acizi organici, săruri minerale de potasiu, sodiu, calciu, magneziu, fier, fosfor. Frunzele conțin taninuri elagice, fragarol, cvercetol, cvercitrină, citrol, săruri minerale, ulei volatil, zaharuri, vitamina C, acizi organici (citric, malic).
Frag () [Corola-website/Science/311461_a_312790]
-
veriegata"), broască verde ("Bufo viridis"), salamandra ("Ambystoma maculatum"). Insecte cu specii de: fluturi, gărgărițe sau cărăbuși, dar și un coleopter cunoscut sub denumirea populară de rădașca ("Lucanus cervus"), ce-și are habitatul în zonele împădurite (pe scoarță copacilor sau printre frunzele uscate de pe sol) și se hrănește cu larve și furnici. Rădașca este o specie (protejată prin lege) ce aparține familiei "Lucanidae". Principala caracteristică a rețelei hidrografice este repartiția uniformă a numărului de izvoare (care alimenteză numeroasele pâraie cu debit mic
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
trântorii și depunde sute de ouă în fagure. După ce ies larvele, acestea sunt hrănite cu miere de către lucrătoare, până ajung adulte. La lepidoptere, puii se nasc din ouă; mai întâi sunt larve (popular "omide") și se hrănesc de obicei cu frunze, mărindu-și într-un mod spectaculos dimensiunile. Omizile se acoperă apoi cu un strat protector, devin "pupe" și se metamorfozează, devenind fluturi adulți. La cea mai mare parte din pești, fecundația este externă și deci peștii nu nasc pui vii
Naștere () [Corola-website/Science/312338_a_313667]
-
după ce fuge din oraș se alătura unei organizații criminale. După ce părăsește Akatsuki după un incident cu Itachi Uchiha, el își fondează propriul sat ninja (Satul Ascuns în Sunet) în speranța că va putea distruge fosta să casă (Satul Ascuns între Frunze). Tehnică să pentru nemurire implică transferul conștient între diferite corpuri gazdă și dorința să de a avea o nouă gazdă, în special Sasuke Uchiha, este una din motivațiile care îl conduc de-a lungul seriilor. Din cauza diferitelor corpuri gazdă și
Lista personajelor din Naruto () [Corola-website/Science/312363_a_313692]
-
mod folositor de a contracara iluziile Sharinganului, prin anticiparea mișcărilor oponentului uitându-se la picioarele acestuia. În animeul Japonez el este dublat de Masashi Ebara, iar interpretul englez al vocii este Skip Stellrecht. este liderul satului Konoha (""Satul ascuns în frunze""). Pe parcursul seriei sunt 5 hokage, care sunt onorați de sat prin sculptarea fetelor lor în muntele care mărginește satul. a fost , care a întemeiat satul, împreună cu Madara Uchiha. Cu jutsu-ul lui unic, tehnicile Mokuton ("elementul lemn"), el a creat copacii
Lista personajelor din Naruto () [Corola-website/Science/312363_a_313692]
-
celui de-al Treilea Hokage. Când era mică a primit un colier de la bunicul ei Primul Hokage, iar când cineva poartă acest colier în afară de ea moare în ziua în care îl poartă , si aceasta a făcut-o să părăsească Satul Frunză (Konoha). Este cunoscută în lumea Naruto că 'Legendară Jucătoare', pentru că îi plac cazinourile, iar atunci când nu câștigă fură banii și fuge . Ea este o profesionistă în vindecări și în tehnicii ale medicinei.In partea I ea este căutată de către Jiraiya
Lista personajelor din Naruto () [Corola-website/Science/312363_a_313692]
-
o graniță naturală. Uscăciunea periodica determina adaptări specifice, iar alternanta sezoanelor, ritmicitatea vegetației. În sezonul ploios, plantele înmuguresc și înfloresc; în perioada de secetă, vegetează. Plantele care alcătuiesc păduri și asociații de tufișuri mediteraneene au în cea mai mare parte frunze persistente, veșnic verzi (sempervirescente). Frunzele au însă dimensiuni mici sau sunt transformate în țepi; în alte cazuri, sunt îngroșate, aspre, pieloase, lucioase, ceroase, sau cu șolzi, adaptări prin care acestea atenuează transpirația. Frunzele și florile lor, viu colorate, conțin uleiuri
Vegetație mediteraneană () [Corola-website/Science/312406_a_313735]
-
determina adaptări specifice, iar alternanta sezoanelor, ritmicitatea vegetației. În sezonul ploios, plantele înmuguresc și înfloresc; în perioada de secetă, vegetează. Plantele care alcătuiesc păduri și asociații de tufișuri mediteraneene au în cea mai mare parte frunze persistente, veșnic verzi (sempervirescente). Frunzele au însă dimensiuni mici sau sunt transformate în țepi; în alte cazuri, sunt îngroșate, aspre, pieloase, lucioase, ceroase, sau cu șolzi, adaptări prin care acestea atenuează transpirația. Frunzele și florile lor, viu colorate, conțin uleiuri eterice și emană o aroma
Vegetație mediteraneană () [Corola-website/Science/312406_a_313735]
-
mediteraneene au în cea mai mare parte frunze persistente, veșnic verzi (sempervirescente). Frunzele au însă dimensiuni mici sau sunt transformate în țepi; în alte cazuri, sunt îngroșate, aspre, pieloase, lucioase, ceroase, sau cu șolzi, adaptări prin care acestea atenuează transpirația. Frunzele și florile lor, viu colorate, conțin uleiuri eterice și emană o aroma puternică, care contribuie de asemenea la reducerea transpirației. Se pot distinge două tipuri principale de vegetație: Ca si climă, vegetația reprezintă o trecere de la cea mediteraneană spre una
Vegetație mediteraneană () [Corola-website/Science/312406_a_313735]
-
pe verticală a condițiilor climaterice și edafice, se evidențiază o etajare a vegetației. Aspectul formațiunilor forestiere din regiunea Atlasului este foarte variat, arborii comuni pădurilor fiind: stejarul-de-plută ("Quercus suber") și stejarul-de-stâncă ("Quercus ilex") - ambii sempervirescenți, stejarul lusitan ("Quercus lusitanica"), cu frunze căzătoare, apoi cedrul ("Cedrus atlantică") - varietatea atlantică a cedrului libanez, pinul-de-Alep - întâlnit mai ales in [[Algeria] și [[Tunisia]] ("Pinus halepensis"), tuia, [[tisa|tisa]] și specii lemnoase de ienupăr (Callitris quadrivalvis). Pădurile apar în general sub formă de [[insula|insule]] sau
Vegetație mediteraneană () [Corola-website/Science/312406_a_313735]