34,311 matches
-
din 1280, care fusese costul pentru sprijinul Bisericii care l-a susținut pe tatăl său. Frații regelui, Eric Magnusso, Duce de Södermanland și Valdemar Magnusson, Duce de Finalnda, au profitat de acest conflict. Ducele Eric a încercat să stabilească un regat independent în jurul regiunii Bohuslän, domeniu primit ca parte a căsătoriei sale cu prințesa norvegiană Ingeborg și Halland, la granița dintre Suedia, Norvegia și Danemarca. A izbucnit un război civil însă până în 1306 ducii l-au recunoscut pe fiul lui Birger
Casa de Bjalbo () [Corola-website/Science/331297_a_332626]
-
talente. Dar el a fost, de asemenea, un soț bun, un tată grijuliu și un stăpân blând cu slujitorii lui. Distracția lui favorită era de a priza tutun. Gustav preia tronul unei Suedii corupte în februarie 1771. La acel moment, regatul său era al doilea ca întindere pe continent, după Rusia - nu vorbim doar de teritoriul Suediei de azi, ci și de Finlanda și un teritoriu în Germania (nordul Pomeraniei). În Finlanda, proprietarii de pământuri și negustorii erau de origine suedeză
Casa Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/331304_a_332633]
-
de Finlanda și un teritoriu în Germania (nordul Pomeraniei). În Finlanda, proprietarii de pământuri și negustorii erau de origine suedeză, iar în Pomerania populația era vorbitoare de germană și tindea să se identifice cu germanii din sud. În plus, populația regatului lui Gustav era dispersată pe un teritoriu foarte vast, ocupând de fapt mai mult părțile sudice. Gustav se face remarcat printr-o anumită calitate pe care nu o prea întâlnim la alți monarhi: talentul literar: el a fost cel mai
Casa Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/331304_a_332633]
-
cuvintelor cu h aspirat inițial, dovadă că acesta se pronunța când cuvintele respective au intrat în limbă, sunt de origine germanică veche. Exemple: "hache" „topor”, "haine" „ură”, "haïr" „a urî”, "halle" „hală”, "hameau" „cătun”, "hangar" „șopron, hangar”, "hâte" „grabă”. Limba regatului francez era una dintre limbile "oïl" din grupul limbilor galoromanice, cea vorbită la Paris și în împrejurimi. Aceasta a devenit nucleul limbii franceze, răspândit treptat pe tot teritoriul actual al Franței odată cu autoritatea regilor. În acest proces, limba franceză a
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
Germania. Svend a petrecut trei ani în căutarea unui sprijin pentru a recuceri tronul și s-a întors în Danemarca în 1157, cu sprijitul ducelui german, Henric Leul. Acest lucru i-a determinat pe magnații danezi să împartă în trei regatul, în Iutlanda, Zeelanda și Scania. Svend a primit Iutlanda și a fost făcut conducătorul Scaniei. La banchetul de pace de la Roskilde din 9 august 1157, Svend a planificat asasinarea celor doi co-guvernatori, însă a reușit să-l ucidă doar pe
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
alt proprietar de terenuri, însă episcopul Iacov a refuzat și a mers mai departe încât le-a interzis țăranilor care trăiau și lucrau pe proprietățile bisericești să ofere serviciu militar regelui Christopher. Erlandsen a fost cel mai bogat om din regat și a insistat ca guvernul secular să nu aibă nici un control peste biserică, proprietatea sa, sau asupra persoanlului ecleziastic. El l-a excomunicat pe rege pentru a arăta că el nu dorea să se predea în fața voinței regelui. Christopher a
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
ani petrecuți în captivitate, episcopul Jens a reușit să scape cu ajutorul unui servitor. Episcopul a fugit direct la Roma pentru a prezenta cauza sa Papei. Papa l-a excomunicat imediat pe rege și a pus toată țara în interdicție până când Regatul avea să-i plătească Episcopului anii petrecuți în captivitate. Promițând că va face tot ce a zis Papa, regele Eric s-a umilit în public. Christopher a încercat să-și consolideze poziția prin revigorarea politicii de război a lui Eric
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
Conți Maresali au rămas vacante. Danehof a căzut în ruină iar marea regină, un despot ideal, a guvernat, prin oficialii de judecată, ca superior funcționar. Legea și ordinea au fost bine întreținute și licența nobilimii a fost reprimată cu asprime. Regatele din Suedia și Norvegia au fost tratate ca părți integrate ale statului danez, și aspirațiile naționale erau dezaprobate sau verificate, deși Norvegia care era mai loială, a fost tratată cu indulgență mai mult decât Suedia. Margareta a recuperat pentru Coroana
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
de Oldenburg a fost ales rege al Danemarcei în 1448 și al Norvegiei în 1450. Casa a ocupat tronul danez încă de atunci. Căsătoriile conților medievali de Oldenburg au pavat calea pentru moștenitorii lor, pentru a deveni regi în diferite regate scandinave. Prin căsătoriile cu un descendent al Regelui Valdemar I al Suediei și regelui Eric al IV-lea al Danemarcei, a fost creată o cerere la tronul Suediei și Danemarcei în 1350. La acel moment, concurenții săi au fost succesorii
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
Eufemiei din Suedia și Norvegia, și de asemenea, un descendent al lui Eric al V-lea al Danemarcei. Din moment ce descendenții care s-au situat mai bine în topurile genealogice au murit, fiul lor Cristian Oldenburg, a devenit regele celor trei regate din întreaga Uniune Kalmar. Casa de Mecklenburg a fost concurentul principal la tronurile din nord, precum și a altor rânduri cum ar fi Ducatul de Lauenburg. Diferite ramuri Oldenburgine au domnit în mai multe țări. ine a pretins pentru scurt timp
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
obișnuiți, care a crescut odată cu pasiunea lui pentru o fată norvegiană numită Dyveke Sigbritsdatter, care a devenit amanta lui, în 1507 sau 1509. Succesiunea lui Christian pe tron a fost confirmată de "Herredag" sau ansamblul de notabili din cele trei regate de nord, care s-a reunit la Copenhaga în 1513. Nobilii și clerul din toate cele trei regate au privit cu îndoieli grave un conducător care a demonstrat deja în Norvegia, că nu se teme să-și aplice autoritatea la
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
lui, în 1507 sau 1509. Succesiunea lui Christian pe tron a fost confirmată de "Herredag" sau ansamblul de notabili din cele trei regate de nord, care s-a reunit la Copenhaga în 1513. Nobilii și clerul din toate cele trei regate au privit cu îndoieli grave un conducător care a demonstrat deja în Norvegia, că nu se teme să-și aplice autoritatea la marginile ei extreme. În 1523 "Kristianssen I", fiul său, numit Rege peste regatul Danemarca, Norvegia și cel suedez
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
clerul din toate cele trei regate au privit cu îndoieli grave un conducător care a demonstrat deja în Norvegia, că nu se teme să-și aplice autoritatea la marginile ei extreme. În 1523 "Kristianssen I", fiul său, numit Rege peste regatul Danemarca, Norvegia și cel suedez sub împrejurarea unei curți neloiale a fost silit să abdice, motiv pentru regele 'Frederic I' ca să ia pentru sine tronul. După numirea sa ca rege, tronul s-a mutat în cetatea Gottorf, actualul oraș Schleswig
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
a lui Cristian a fost alianța sa cu prinții protestanți germani, fiind o contragreutate la ostilitatea persistentă a lui Carol al V-lea, care era determinat să susțină pretențiile ereditare ale nepoatei sale, fiica lui Cristian al II-lea, la regatele scandinave. Războiul a fost declarat împotriva lui Carol al V-lea în 1542 și cu toate că prinții protestanți germani s-au dovedit a fi aliați necredincioși, închiderea transportului olandez s-a dovedit a fi o armă eficace în mâna regelui Cristian
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
York este un titlu nobiliar britanic. Începând cu secolul al XV-lea, de obicei a fost acordat celui de-al doilea fiu al unui monarh britanic. Actualul este Prințul Andrew, al doilea fiu al reginei Elisabeta a II-a a Regatului Unit. Până acum, Prințul Andrew nu are moștenitori pe linie masculină, în 1996 a divorțat și nu este recăsătorit. Soția Ducelui de York este cunoscută sub titlul de Ducesă de York. Notă: Titlul "Duce de Albany" a fost garantat pentru
Duce de York () [Corola-website/Science/331389_a_332718]
-
Gallaecia", înainte de 409. Se compune din provinciile A Coruña, Lugo, Ourense and Pontevedra. Aceasta este delimitată la nord de Marea Cantabrică, la sud de Portugalia, la vest de Oceanul Atlantic și la est de principatul Austriei și comunitatea Castilia și Leon. Regatul medieval și modern derivă de la Împărăția Suebilor, fondat de regele Hermeric în 409. Până în secolul al VI-lea, regatul Suebi era deja cunoscut sub numele de Regatul Galiciei, iar Grigore de Tours a fost primul cronicar care a utilizat această
Lista de monarhi ai Regatului Galiciei () [Corola-website/Science/331400_a_332729]
-
Marea Cantabrică, la sud de Portugalia, la vest de Oceanul Atlantic și la est de principatul Austriei și comunitatea Castilia și Leon. Regatul medieval și modern derivă de la Împărăția Suebilor, fondat de regele Hermeric în 409. Până în secolul al VI-lea, regatul Suebi era deja cunoscut sub numele de Regatul Galiciei, iar Grigore de Tours a fost primul cronicar care a utilizat această denumire. Războiul Civil a divizat Regatul și au domnit mulți regi în regiunea Galiciei Regii vizigoți au preluat controlul
Lista de monarhi ai Regatului Galiciei () [Corola-website/Science/331400_a_332729]
-
de Oceanul Atlantic și la est de principatul Austriei și comunitatea Castilia și Leon. Regatul medieval și modern derivă de la Împărăția Suebilor, fondat de regele Hermeric în 409. Până în secolul al VI-lea, regatul Suebi era deja cunoscut sub numele de Regatul Galiciei, iar Grigore de Tours a fost primul cronicar care a utilizat această denumire. Războiul Civil a divizat Regatul și au domnit mulți regi în regiunea Galiciei Regii vizigoți au preluat controlul Galiciei în 585, ducând la a șasea provincie
Lista de monarhi ai Regatului Galiciei () [Corola-website/Science/331400_a_332729]
-
Împărăția Suebilor, fondat de regele Hermeric în 409. Până în secolul al VI-lea, regatul Suebi era deja cunoscut sub numele de Regatul Galiciei, iar Grigore de Tours a fost primul cronicar care a utilizat această denumire. Războiul Civil a divizat Regatul și au domnit mulți regi în regiunea Galiciei Regii vizigoți au preluat controlul Galiciei în 585, ducând la a șasea provincie în Regatul Toledo. Galicia a menținut identitatea administrativă și legală distinsă până la prăbușirea monarhiei vizigoților. De la căderea regatului vizigoților
Lista de monarhi ai Regatului Galiciei () [Corola-website/Science/331400_a_332729]
-
iar Grigore de Tours a fost primul cronicar care a utilizat această denumire. Războiul Civil a divizat Regatul și au domnit mulți regi în regiunea Galiciei Regii vizigoți au preluat controlul Galiciei în 585, ducând la a șasea provincie în Regatul Toledo. Galicia a menținut identitatea administrativă și legală distinsă până la prăbușirea monarhiei vizigoților. De la căderea regatului vizigoților și până la începutul secolului al X-lea, Galicia a fost integrată cu alte regate creștine din Peninsula Iberică (Regatul Austriei și Regatul Leonului
Lista de monarhi ai Regatului Galiciei () [Corola-website/Science/331400_a_332729]
-
divizat Regatul și au domnit mulți regi în regiunea Galiciei Regii vizigoți au preluat controlul Galiciei în 585, ducând la a șasea provincie în Regatul Toledo. Galicia a menținut identitatea administrativă și legală distinsă până la prăbușirea monarhiei vizigoților. De la căderea regatului vizigoților și până la începutul secolului al X-lea, Galicia a fost integrată cu alte regate creștine din Peninsula Iberică (Regatul Austriei și Regatul Leonului) În 1386, Ioan de Gaut a pretins coroana pentru soția sa, la tronul Castiliei. El a
Lista de monarhi ai Regatului Galiciei () [Corola-website/Science/331400_a_332729]
-
Galiciei în 585, ducând la a șasea provincie în Regatul Toledo. Galicia a menținut identitatea administrativă și legală distinsă până la prăbușirea monarhiei vizigoților. De la căderea regatului vizigoților și până la începutul secolului al X-lea, Galicia a fost integrată cu alte regate creștine din Peninsula Iberică (Regatul Austriei și Regatul Leonului) În 1386, Ioan de Gaut a pretins coroana pentru soția sa, la tronul Castiliei. El a invadat cu succes Galicia și a deținut marea majoritate a tării până când a fost învins
Lista de monarhi ai Regatului Galiciei () [Corola-website/Science/331400_a_332729]
-
a șasea provincie în Regatul Toledo. Galicia a menținut identitatea administrativă și legală distinsă până la prăbușirea monarhiei vizigoților. De la căderea regatului vizigoților și până la începutul secolului al X-lea, Galicia a fost integrată cu alte regate creștine din Peninsula Iberică (Regatul Austriei și Regatul Leonului) În 1386, Ioan de Gaut a pretins coroana pentru soția sa, la tronul Castiliei. El a invadat cu succes Galicia și a deținut marea majoritate a tării până când a fost învins în 1387.
Lista de monarhi ai Regatului Galiciei () [Corola-website/Science/331400_a_332729]
-
în Regatul Toledo. Galicia a menținut identitatea administrativă și legală distinsă până la prăbușirea monarhiei vizigoților. De la căderea regatului vizigoților și până la începutul secolului al X-lea, Galicia a fost integrată cu alte regate creștine din Peninsula Iberică (Regatul Austriei și Regatul Leonului) În 1386, Ioan de Gaut a pretins coroana pentru soția sa, la tronul Castiliei. El a invadat cu succes Galicia și a deținut marea majoritate a tării până când a fost învins în 1387.
Lista de monarhi ai Regatului Galiciei () [Corola-website/Science/331400_a_332729]
-
" Doamna de Fier " (conform originalului, " The Iron Lady ") este un film biografic britanic, bazat pe viață fostului premier al Regatului Unit, Margaret Thatcher (1925 - 2013), singura femeie-premier a acestei monarhii constituționale și prim-ministrul britanic cu cea mai lungă durată în funcție în decursul secolului al XX-lea. Filmul a fost regizat de Phyllida Lloyd. Margaret Thatcher este interpretată (în
Doamna de Fier (film) () [Corola-website/Science/331402_a_332731]