34,380 matches
-
încercare de a obține Namur de la markgraful Filip al II-lea. În urma eșecului, el a semnat la Dinant un tratat de pace în 13 februarie. În continuare, Waleran a luat parte la diferite diete imperiale și l-a însoțit pe împăratul Frederic al II-lea de Hohenstaufen în Italia. Revenind de acolo, a murit la Rolduc. Din prima căsătorie, cea cu Cunigunda de Lorena, Waleran a avut patru copii: El a avut alți trei copii din căsătoria cu Ermesinda I de
Waleran al III-lea de Limburg () [Corola-website/Science/328613_a_329942]
-
acel moment, a constituit parte atât a coroanei Franței (pentru regiunea de la vest de Meuse) cât și a Imperiului (pentru restul ducatului). În 1354, Robert I de Bar, căsătorit cu o prințesă franceză, a fost numit marchiz de Pont-à-Mousson de către împăratul Carol al IV-lea de Luxemburg și a luat titlul de duce de Bar. Din acel moment, titulatura de "marchiz de Pont-à-Mousson" a fost utilizată de către ducii de Bar și de prezumtivii lor moștenitori. Succesorul lui Robert, Eduard al III
Ducatul de Bar () [Corola-website/Science/328603_a_329932]
-
comitatul de Mark din Westfalia. Teritoriul ducatului acoperea aproximativ districtele Kleve (partea nordică) și Wesel și orașul Duisburg din Germania, ca și părți adiacente din provinciile Limburg, Brabantul de Nord și Gelderland din Olanda. La începutul secolului al XI-lea, împăratul Henric al II-lea a încredințat administrarea pădurii imperiale din Cleves, care acoperea un larg teritoriu din jur de "Kaiserpfalz" din zona Nijmegen care era direct subordonată Imperiului, nobililor locali din Lotharingia Inferioară din Gelderland și Kleve. Un conte de
Ducatul de Cleves () [Corola-website/Science/328623_a_329952]
-
Ducatul de Jülich-Cleves-Berg. Fiica sa, Ana de Cleves (1515-1557) a devenit chiar regină-consortă a Angliei vreme de câteva luni în 1540, în condițiile în care fratele ei Wilhelm al V-lea, duce din 1539, s-a aflat în contradicție cu împăratul Carol Quintul asupra posesiunii asupra Geldern și, prin căsătoria surorii sale, a căutat sprijin din partea regelui Henric al VIII-lea al Angliei. Când ultimul duce de Jülich-Cleves-Berge a murit fără urmași în 1609, a izbucnit Războiul de succesiune pentru Jülich
Ducatul de Cleves () [Corola-website/Science/328623_a_329952]
-
de Peter Nobile după planurile lui Luigi Cagnola cu ajutorul soldaților armatei imperiale austriece. Poarta cu cele cinci treceri arcuite a fost construită din piatră. Ceremonia de punere a piatrei de temelie a avut loc la 22 septembrie 1821, în prezența împăratului Francisc I. Ea a fost inaugurată la 16 octombrie 1824 - a XI-a aniversare a Bătăliei de la Leipzig. Potrivit unei proclamații, din 18 octombrie 1824 a devenit posibilă libera trecere prin noua poartă. Pe frontispiciul porții dinspre Ringstraße se află
Äußeres Burgtor (Viena) () [Corola-website/Science/328619_a_329948]
-
-a aniversare a Bătăliei de la Leipzig. Potrivit unei proclamații, din 18 octombrie 1824 a devenit posibilă libera trecere prin noua poartă. Pe frontispiciul porții dinspre Ringstraße se află o inscripție cu litere aurite: „FRANCISCUS I. IMPERATOR AUSTRIAE MDCCCXXIV“ (Francisc I, Împărat al Austriei, 1824), iar pe cel dinspre Heldenplatz inscripția „IUSTITIA REGNORUM FUNDAMENTUM“ (Dreptatea este temelia statului.), motto-ul împăratului Francisc I al Austriei. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Otto Wagner a plănuit să demoleze poarta și să o reconstruiască
Äußeres Burgtor (Viena) () [Corola-website/Science/328619_a_329948]
-
noua poartă. Pe frontispiciul porții dinspre Ringstraße se află o inscripție cu litere aurite: „FRANCISCUS I. IMPERATOR AUSTRIAE MDCCCXXIV“ (Francisc I, Împărat al Austriei, 1824), iar pe cel dinspre Heldenplatz inscripția „IUSTITIA REGNORUM FUNDAMENTUM“ (Dreptatea este temelia statului.), motto-ul împăratului Francisc I al Austriei. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Otto Wagner a plănuit să demoleze poarta și să o reconstruiască în Grinzing. În locul său, el a vrut să construiască un monument al împăratului Franz Joseph I. Constructorul Ludwig Baumann
Äußeres Burgtor (Viena) () [Corola-website/Science/328619_a_329948]
-
Dreptatea este temelia statului.), motto-ul împăratului Francisc I al Austriei. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Otto Wagner a plănuit să demoleze poarta și să o reconstruiască în Grinzing. În locul său, el a vrut să construiască un monument al împăratului Franz Joseph I. Constructorul Ludwig Baumann a fost pentru demolarea clădirii, în scopul de a deschide Heldenplatz (până în 1878 „Äußerer Burgplatz“) înspre Ringstraße. În perioada ocupației Austriei de către naziști, a existat o încercare de a lărgi Heldenplatz. În acest scop
Äußeres Burgtor (Viena) () [Corola-website/Science/328619_a_329948]
-
a ajuns la final atunci când fiul mai mic al lui Gerard al V-lea, Waleram a devenit arhiepiscop de Köln în 1332. Fratele mai mare al acestuia, contele Wilhelm al V-lea a obținut în 1336 titlul de markgraf din partea împăratului Ludovic al IV-lea, iar în 1356 împăratul Carol al IV-lea de Luxemburg l-a promovat pe același Wilhelm al V-lea la rangul de duce. Fiul său, ducele Wilhelm al II-lea, s-a implicat însă într-o
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]
-
al lui Gerard al V-lea, Waleram a devenit arhiepiscop de Köln în 1332. Fratele mai mare al acestuia, contele Wilhelm al V-lea a obținut în 1336 titlul de markgraf din partea împăratului Ludovic al IV-lea, iar în 1356 împăratul Carol al IV-lea de Luxemburg l-a promovat pe același Wilhelm al V-lea la rangul de duce. Fiul său, ducele Wilhelm al II-lea, s-a implicat însă într-o îndârjită dispută cu fratele vitreg al împăratului, Venceslau
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]
-
1356 împăratul Carol al IV-lea de Luxemburg l-a promovat pe același Wilhelm al V-lea la rangul de duce. Fiul său, ducele Wilhelm al II-lea, s-a implicat însă într-o îndârjită dispută cu fratele vitreg al împăratului, Venceslau I de Luxemburg, duce de Brabant, pe care l-a înfrânt în bătălia de la Baesweiler din 1371. În continuare, istoria ducatului de Jülich s-a intersectat îndeaproape de cea a vecinilor săi: ducatele de Cleves și de Berg, precum și
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]
-
învingătoare în bătălia de la Worringen desfășurată în 1288 împotriva ducatului de Geldern. Puterea statului de Berg a continuat să crească în secolul al XIV-lea. Comitatul de Jülich s-a unit cu comitatul de Berg în 1348, iar în 1380 împăratul Venceslau i-a promovat pe conții de Berg la rangul de duci, dâdn astfel naștere ducatului de Jülich-Cleves-Berg. În 1509, ducele Ioan al III-lea de Cleves a încheiat o căsătorie strategică cu Maria de Geldern, fiică a contelui Wilhelm
Comitatul de Berg () [Corola-website/Science/328620_a_329949]
-
cel care susține că atacurile conjugate ale pecenegilor și bulgarilor i-au forțat pe unguri să traverseze Carpații. Gyula Kristó, Sándor L. Tóth și alții își bazează teoria pe mențiunile din Annales Fuldenses, relatările lui Regino din Prüm și ale împăratului Constantin al VII-lea, care pun migrația târzie a ungurilor din stepele pontice pe seama conflictului cu alianța bulgaro-pecenegă. O a treia teorie consideră că ungurii au luat în considerație pentru o lungă perioadă de timp mutarea spre vest, în regiunile
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
fondat un regat și au adoptat creștinismul în jurul anului 1000. Autorii bizantini au fost primii care au înregistrat evenimente legate de prezența ungurilor în Europa, care a culminat cu „descălecatul” . Cea mai veche însemnare legată de unguri apare în „Tactica” împăratului Leon al VI-lea (904), care, în relatarea războiului bizantino-bulgar din 894-896, amintește de prezența călăreților maghiari în rândurile armatei bulgare. O cronică din aceeași perioadă a lui Gheorghios Amartolos amintește de asemenea de participarea ungurilor la luptele cu bizantinii
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
perioadă a lui Gheorghios Amartolos amintește de asemenea de participarea ungurilor la luptele cu bizantinii. Relatarea cea mai detaliată a campaniilor de cucerire a Bazinului Panoniei de către unguri apare în "De Administrando Imperio". Aceasta este o lucrare apărută sub îngrijirea împăratului Constantin al VII-lea în 951 ori 952. Unele lucrări scrise de clerici din statele succesoare ale Imperiului Carolingian prezintă fapte legate de cuceririle maghiarilor. Annales Fuldenses care relatează evenimentele de până la anul 901 este cea mai timpurie astfel de
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
forme specifice. O caracteristică a acestei ultime culturi este lipsa obiectelor care să facă vreo legătură cu caii în mormintele descoperite. Cele mai timpurii situri ale curturii Bijelo Brdo au fost datate cu ajutorul monedelor descoperite ca fiind din timpul domniei împăratului Constantin al VII-lea Porfirogenet, adică pe la mijlocul secolului al X-lea. Cimitire timpurii ale acestei culturi au fost descoperite la Beremend și Csongrád în Ungaria, la Dévény și Bešeňov în Slovacia și la Vărșand și Moldovenești în România, la Vukovar
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
că regele Rastislav al Moraviei, care era în coflict cu Ludovic, i-a angajat pe unguri să atace Francia Răsăriteană. Arhiepiscopul Theotmar al Salzburgului afirmă într-ol scrisoare de pe la anul 900 că moravii se aliau des cu ungurii împotriva germanilor. Împăratul Constantin Porfirogenet a notat că ungurii, mai înainte să plece în acțiunea de cucerire a Câmpiei Panonice, au locuit într-un teritoriu pe care îl numeau " „Atelkouzou”". El localizează acest teritoriu pe cursurile râurilor "Barouch", "Koubou", "Troullos", "Broutos" și "Seretos
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
unui cal) sunt atribuite ungurilor și sunt datate mai înainte de invazia Bazinului Panonic However, these tombs may as well be dated to the 900s.. Ungurii au fost organizați în șapte triburi unite într-o confederație. Acest număr este menționat de împăratul Constantin Porfirogenet. Autorul Cronicii pictate de la Viena a păstrat denumirea confederației tribală "„Hetumoger”" („Șapte Unguri”) pe care nu pentru a numi confederația tribală ci pentru a-i numi colectiv pe cei „șapte conducători”, care ar fi purtat împreună acest nume
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
tribală "„Hetumoger”" („Șapte Unguri”) pe care nu pentru a numi confederația tribală ci pentru a-i numi colectiv pe cei „șapte conducători”, care ar fi purtat împreună acest nume. Confederația "Hetumoger" s-a întărit odată cu sosirea kavarilor care, după cum spune împăratul Constantin al VII-lea, s-au alăturat ungurilor după eșecul rebeliunii lor împotriva hazarilor. Ungurii și kavarii sunt menționați într-un dintre versiunile Analelor de la Salzburg, care amintește că, în 881, ungurii au atacat regiunea din vecinătatea Vienei, în timp ce kavarii
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
autori notează că "gyula" comanda o armată de aproximativ 20.000 de călăreți, dar veridicitatea acestui număr este pusă la îndoială. Regino din Prüm și alți autori contemporani i-au descris pe unguri ca fiind un popor de războinici nomazi. Împăratul Leon Filozoful a remarcat importanța pe care o aveau acțiunile cavaleriei în tactica militară a ungurilor. Analizele făcute craniilor de cai găsite în mormintele războinicilor unguri nu au descoperit diferențe semnificative între acești cai și cei din rasele vest-europene. Regino
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
său în toate direcțiile. Inima teritoriului Moraviei este regiunea de la nord de cursul Moravei, pe teritoriul Cehiei și Slovaciei contemporane. Constantin al VII-lea plasează însă „Moravia Mare nebotezată” cam prin regiunea dintre Belgrad și Sirmium (Sremska Mitrovica, Serbia). Afirmația împăratului Constantin a dus mai târziu la dispute cu privire la adevărata locație a Moraviei. Astefel, Péter Püspöki Nagy și Toru Senga lansează teoria existenței a două Moravii, una la nord și alta la sud, în vreme ce Imre Boba, Charles R. Bowlus și Martin
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
cel care susține că atacurile conjugate ale pecenegilor și bulgarilor i-au forțat pe unguri să traverseze Carpații. Gyula Kristó, Sándor L. Tóth și alții își bazează teoria pe mențiunile din Annales Fuldenses, relatările lui Regino din Prüm și ale împăratului Constantin al VII-lea, care pun migrația târzie a ungurilor din stepele pontice pe seama conflictului cu alianța bulgaro-pecenegă. O a treia teorie consideră că ungurii au luat în considerație pentru o lungă perioadă de timp mutarea spre vest, în regiunile
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
turcilor oguzi care i-ar fi obligat pe pecenegi să se mute la vest de fluviul Volga în perioada 893 - 902 (cel mai probabil în 894). Relațiile dintre Primul Țarat Bulgar și Imperiul Bizantin s-au acutizat în 894, când împăratul Leon al V-lea i-a obligat pe negustorii bulgari să părăsească Contantinopolul și să-și continue activitatea în Salonic. Ca urmare, țarul Simeon I a invadat teritoriile bizantine și a învins trupele reduse numeric care au încercat să facă
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
războinicii maghiari în mai multe poziții de-a lungul cursului inferior al Dunării. Ungurii au atacat Bulgaria și l-au forat pe Simeon să se refugieze în Silistra, după care au jefuit Preslavul. O notă din De Administrando Imperio a împăratului Constantin al VII-lea amintește de fiul lui Arpad, Liountikas (Liüntika ori Lvente) , care ar fi fost comandantul armatelor maghiare. Odată cu atacul maghiarilor din nord, bizantinii au invadat Bulgaria din sud. Țarul Simeon a decis în această situație să ceară
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Raffelstetten” (cel mai vechi document vamal medieval) menționează „piețile moravilor” pe la anul 905. De asemenea „Viața lui Sfântul Naum” relatează despre ocuparea Moraviei de căre unguri, adăugând că moravii „care nu au fost capturați de unguri au fugit la bulgari” . Împăratul Constantin al VII-lea consideră de asemenea că Moravia Mare a pierit datorită lobiturilor date de unguri. După cum scrie Anonymous, care nu scrie despre Moravia, ungurii un invadat regiunea Nitra (Slovacia) și l-au înfrânt și ucis pe domnitorul local
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]