36,294 matches
-
elementelor care are simbolul Mg și numărul atomic 12. l este al optulea element și al treilea metal după aluminiu și fier ca abundență în scoarța solidă terestră, formând aproximativ 2% din masa acesteia. Magneziul este al treilea ca și componență în sărurile dizolvate în apa mării. Denumirea este de origine greacă, Magnesia fiind numele unei regiuni din Tessalia. Englezul Joseph Black a identificat pentru prima oară magneziul ca element în anul 1755, Sir Humphry Davy a obținut pentru prima dată
Magneziu () [Corola-website/Science/299194_a_300523]
-
primii membri ai Asociației “21 Decembrie”, alături de Lucian Mihai, Dragoș Pâslaru s.a., participanți activi în prima zi a Revoluției din Decembrie 1989 în București. Nu este implicat în nici un fel în actuala activitate a asociației cu acest nume, a cărei componență (și, mai ales, reprezentare publică) diferă radical de asociația constituită în Decembrie 1989. Nu a acceptat și nu deține “certificat de revoluționar”, declarându-și public dezacordul față de practica autorităților post-decembriste de a acorda privilegii unui număr mare de persoane ca
Marian Munteanu () [Corola-website/Science/299192_a_300521]
-
de eleve. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Vărsătura, în aceeași plasă. Ea era formată din satele Pădureni și Vărsătura, cu 1182 de locuitori, două biserici și o școală mixtă. Aceeași componență și apartenență este consemnată și de Anuarul Socec din 1925, comuna Jariștea având 2409 locuitori, iar comuna Vărsătura 1760. În 1931, comuna Vărsătura a devenit comună suburbană a comunei urbane Odobești. În 1950, comuna Jariștea a fost arondată raionului Focșani
Comuna Jariștea, Vrancea () [Corola-website/Science/299234_a_300563]
-
reședința) și Vidrasău. Orașul se află în partea central-vestică a județului Mureș, la distanța de de municipiul Târgu Mureș pe DN15, la confluența râurilor Niraj și Mureș. Aeroportul Internațional „Transilvania” Târgu Mureș se găsește în intravilanul localității Vidrasău, aflată în componența orașului Ungheni. Localitatea este atestată documentar din anul 1264 sub denumirea de "Naradtew". Între anii 1858-1864 comunitatea română unită (greco-catolică) din localitate a construit biserica din piatră cu hramul Sfânta Treime. În anul 1948 monumentul istoric respectiv a fost trecut
Ungheni, Mureș () [Corola-website/Science/299240_a_300569]
-
cazaci. Pe veremea Movileștilor satul s-a reconstruit cu oameni aduși din părțile Bacăului. În timpul domniei lui Vasile Lupu satul este înzestrat cu heleștee și cu mori în apa Jijiei. Comuna Trușești datează din anul 1835 și și-a păstrat componența actuală: Trușești, Ionășeni, Drislea, Buhăceni, Păsăteni și Ciritei. Din declarațiile localnicilor mai în vârstă, în anul 1890 a început construcția căii ferate, ce trece pe aici, de către o societate austriacă. Tot în acest timp a fost începută și construcția părții
Comuna Trușești, Botoșani () [Corola-website/Science/299261_a_300590]
-
Mircea Baniciu debutează în "Phoenix" în anul 1971 când susține câteva spectacole în care sunt prezentate piese precum "Nunta, Negru Vodă, Iarna". Aceste piese au fost ulterior înregistrate pe albumul "Cei ce ne-au dat nume", apărut în 1972, în componența: Nicu Covaci, Mircea Baniciu, Josef Kappl, Costin Petrescu și Valeriu Sepi. Continuarea vine în 1973 cu EP-ul Meșterul Manole, apoi, în 1974, cu "Mugur de fluier", unde apar câteva dintre hiturile absolute ale grupului "Phoenix": "Mica țiganiadă", "Ochii negri
Mircea Baniciu () [Corola-website/Science/299260_a_300589]
-
în Basarabia, a avut statut de comună în plasa Secureni, județul Hotin. După ocuparea Basarabiei de către trupele sovietice (iunie 1940) mulți locuitori ai comunei s-au refugiat în România. În perioada 2 august - 4 noiembrie 1940 s-a aflat în componența regiunii Cernăuți din RSS Ucraineană, apoi, din noiembrie 1940, în componența raionului Ocnița din RSS Moldovenească. În iunie 1941 - martie 1944 revine temporar sub administrație românească, fiind încorporat în Guvernământul Bucovinei. La 25 martie 1944, în cadrul operației Uman-Botoșani a Armatei
Hădărăuți, Ocnița () [Corola-website/Science/299274_a_300603]
-
Hotin. După ocuparea Basarabiei de către trupele sovietice (iunie 1940) mulți locuitori ai comunei s-au refugiat în România. În perioada 2 august - 4 noiembrie 1940 s-a aflat în componența regiunii Cernăuți din RSS Ucraineană, apoi, din noiembrie 1940, în componența raionului Ocnița din RSS Moldovenească. În iunie 1941 - martie 1944 revine temporar sub administrație românească, fiind încorporat în Guvernământul Bucovinei. La 25 martie 1944, în cadrul operației Uman-Botoșani a Armatei Sovietice, localitatea este preluată sub controlul trupelor sovietice, redevenind parte componentă
Hădărăuți, Ocnița () [Corola-website/Science/299274_a_300603]
-
august 1945 orașul și partea de nord a Prusiei Orientale au fost atribuite URSS. Inițial, s-a preconizat transferul acestui teritoriu Lituaniei, la acel moment o republică unională în URSS, dar în 1946 s-a decis crearea unei regiuni în componența Federației Ruse. Populația germană din oraș a fost în Germania, între 1945 și 1947, orașul fiind populat cu etnici ruși. Tot în 1946 orașul a fost denumit "Kaliningrad", în amintirea lui Mihail Kalinin, un apropiat al lui Stalin. În perioada
Kaliningrad () [Corola-website/Science/299245_a_300574]
-
ha de pămînt arabil. În 1965 localității i s-a acordat statutul de orășel. În 1969 avea 6.500 de locuitori. Această creștere a populației se datorește apariției mai multor întreprinderi industriale și instituții social-culturale, dar și faptului că în componența orășelului intrau și satele Albinița, Ruseni, Beriozchi, care la 1 iulie 1998 erau localități separate (Albinița se afla în subordinea primăriei Ruseni). Un factor important în această privință l-au jucat fabricile de conserve, de panificație, asociațiile intercolhoznice de construcții
Anenii Noi () [Corola-website/Science/299774_a_301103]
-
economici de bază, 4 societăți cu răspundere limitată și 3 gospodării țărănești. În decembrie 2010, a deschis primul magazin alimentar în zona de self-service supermarket rețea națională Fidesco. Primarul orașului Anenii Noi este Veaceslav Bondari (PCRM), ales în iunie 2015. Componența Consiliului Local Anenii Noi (23 de consilieri) ales în 14 iunie 2015 este următoarea: Aprovizionarea cu apă a localității este asigurată prin intermediul apeductelor în proporție de 60% și fântâni. Lungimea apeductului, la care sunt conectate 1.200 gospodării, este de
Anenii Noi () [Corola-website/Science/299774_a_301103]
-
având un rezervor de acumulare de 500 m³, pe teritoriul orașului funcționează 43 fântâni. În prezent se preconizează finalizarea lucrărilor privind construcția a 2 rezervoare cu capacitatea totală de 1.000 m³. Orașul este complet gazificat, inclusiv și satele din componența lui. Lungimea totală a conductei de gaze este de peste 110 km. Aprovizionarea cu energie termică se efectuează autonom. Pe teritoriul orașului sunt 6 cazangerii, care asigură cu căldură instituțiile sociale, bugetare și într-o măsură foarte redusă sectorul locativ. Peste
Anenii Noi () [Corola-website/Science/299774_a_301103]
-
sunt ortodocși (90,19%), dar există și minorități de musulmani (2,46%) și penticostali (2,32%). Pentru 4,58% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. După Războiul Ruso-Turc din 1877-1878, comuna Caraomer avea în anul 1880 următoarele cătune în componență: Caraomer (53 de familii de tătari), Alibeichoi (8 familii de cerchezi, desființat), Canlicicur (95 de familii de tătari coloniști, desființat înainte de 1989), Dauluchioi (19 familii de turci), Ghiuvenlia (45 de familii de turci), Cherchezchioi (18 familii de turci), Derechioi (11
Negru Vodă (oraș) () [Corola-website/Science/299775_a_301104]
-
a fost înființat în anul 1876, când structura administrativă a Regatului Ungariei a fost schimbată. În 1920, prin Tratatul de la Trianon, teritoriul comitatului Maramureș a fost împărțit între România și Cehoslovacia. Partea de nord a teritoriului său a intrat în componența noului stat Cehoslovacia, iar partea de sud (incluzând Sighetul) a revenit României. În timpul celui de-al doilea război mondial, partea cehoslovacă a fost ocupată de Ungaria prin Primul arbitraj de la Viena (1938). Comitatul Maramureș a fost reînființat cu capitala la
Comitatul Maramureș () [Corola-website/Science/299789_a_301118]
-
în ediția 2010-2011 a ocupat locul 2. De asemenea, în anul 2011, Zorile Moisei s-a calificat în Finala Cupei României în județul Maramureș. jucând ultimul act cu echipa Spicul Ardusat. Echipa care a jucat în finală a avut următoarea componență: Gheorghe Gavrilcea - Răzvan Horj (52, Alexandru Mazilu), Mihai Simoniak, Ștefan Cut, Alexandru Augustin, Ionuț Pop, Daniel Tomoiagă, Andrei Vlășan, Attila Piroska, Gheorghe Mihali, Ionuț Smical (82, Traian Mâț). Antrenor: Ioan Tomoiagă. Nu au evoluat: Ioan Timiș, Toader Horj, Florin Tomoiagă
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
arătat că defectul putea fi remediat făcând ipoteza că, pe lângă aromă, quarkurile au o proprietate suplimentară, numită simbolic "color" ("culoare"), cu trei valori diferite, respectiv "red" ("roșu"), "green" ("verde") și "blue" ("albastru"), și că hadronii sunt „incolori” (adică quarkurile din componența unui hadron au culori diferite). Experimentele efectuate în anii următori pentru detectarea quarkurilor au avut rezultat negativ. Totuși, experimentele de împrăștiere inelastică la energii mari, efectuate la SLAC și CERN, au arătat că distribuția de sarcină în interiorul hadronilor era neomogenă
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
cunoscută sub numele de Depresiunea Apold-Miercurea de la poalele Munților Cibinului și străbătută de pârâul Secaș. Această zonă deluroasă situată în vestul județului este drenată de râul Secaș, fiind cunoscută prin viile și livezile sale. Comuna Apoldu de Jos are în componență localitățile: Apoldu de Jos - reședința comunei Sîngătin - situată la 7 km de Apoldu de Jos Suprafața comunei: 4883 ha Poziția în teren a localității: Localitatea Apoldu de Jos este încadrată în rețeaua așezărilor de pe Valea Secașului, care sunt situate la
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
așezării față de munte, spre câmpie; situația este destul de veridică, având în vedere amplasamentul celor două sate (Apoldu de Jos și Apoldu de Sus) la poalele munților Cibin, care coboară aici brusc într-o zonă de dealuri netede. Denumirea satelor din componența comunei Apoldu de Jos (Apoldul Mic), ung. Kisapold, germ. Kleinapold Sîngătin, ung, Kisenyed, germ. Kleinenyed
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
1940 să formeze un guvern național."” Consiliile de Coroană au fost până în 1938 niște instituții consultative constituite ad-hoc, convocate de către suverani la solicitarea guvernului, atunci când evoluția unei anumite situații politice atinsese un punct critic. Consiliile de Coroană nu aveau o componență fixă, reunind, de regulă, liderii clasei politice, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, prim-președinți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție, fruntași ai armatei, etc. Constantin Prezan, în virtutea rolului său din Primul Război Mondial, a participat la un număr de trei
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
Țării, în care vor intra 120 de deputați. La 25 octombrie 1917, guvernul provizoriu al Rusiei cade sub lovitura de stat a bolșevicilor. La 2 decembrie 1917, Sfatul Țării ia hotărârea prin care Basarabia se proclamă Republica Democratică Moldovenească în componența Republicii Federative Democratice Rusești. Dar situația politică din nou se schimbă: la 2 ianuarie 1918, Ucraina se proclamă stat independent, logica lucrurilor ar fi urmat să atragă, de asemenea, independența Republicii Moldovenești. La 24 ianuarie 1917, după numeroase discuții, Sfatul
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
în județe, iar județele în comune. Comunele erau de două tipuri: rurale și urbane. Comuna rurală era alcătuită din unul sau câteva sate, având reședință în unul dintre ele. Județul și comuna aveau statut juridic. Plasa Florești se forma în componența a 6 comune: Florești, Gândești (Ghindești), Mărculești, Prajila, Răduleni și Sevirova. Cuprindea 32 localități. Astfel Vărvăreuca intră în componența comunei urbane Florești. În 1926, subprefecturile au fost înlocuite cu preturi, iar subprefecții - prin pretori. Anul 1938 este marcat de adoptarea
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
unul sau câteva sate, având reședință în unul dintre ele. Județul și comuna aveau statut juridic. Plasa Florești se forma în componența a 6 comune: Florești, Gândești (Ghindești), Mărculești, Prajila, Răduleni și Sevirova. Cuprindea 32 localități. Astfel Vărvăreuca intră în componența comunei urbane Florești. În 1926, subprefecturile au fost înlocuite cu preturi, iar subprefecții - prin pretori. Anul 1938 este marcat de adoptarea unei noi legi administrative, conform căreia este introdusă unitatea teritorial-administrativă ținutul. Județele Bălți și Soroca, deci și plasa Florești
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
a comunei din 1932, fiind desființate comunele cu locuitori prea puțini și venituri prea mici. La Florești a aderat s. Vărvăreni, iar în decembrie 1932 au avut loc alegeri locale pe liste de partid. Consiliul comunal a fost ales în componența a 17 consilieri: Ion Mărcăuțanu, Serghei Moldovanu, Vladimir Ciobanu, Pentelei Verejanu, Grigore Dolgoșei, Ghrigore Proșca, Iosif Frehtman, Simion Vizitiu, Ștefan Leșanu, Teofil Podgurschi, Năstase Margină, Ion Vranceanu, Dionisie T. Moldovanu (zis Mihail Moldovanu), Vasile T. Leșanu, Ștefan D. Ivanes și
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
sovietic de la Imperiul Rus. După primul război mondial, Polonia și-a recăpătat independența, iar secesiunea sa definitivă a fost recunoscută prin Tratatul de pace de la Riga din 1921, parafat la încheierea războiului polono - sovietic. În urma acestui tratat de pace, în componența Uniunii Sovietice au rămas teritorii cu o populație poloneză semnificativă. La început, acestor cetățeni li s-a permis organizarea a două raioane autonome, una în RSS Belarusă și cealaltă în RSS Ucrainiană. Prima dintre ele a primit numele de Dzierzynszczyzna
Minoritatea poloneză din Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/299922_a_301251]
-
strămutați britanii este cea a toponimelor. Multe nume de localități din Anglia și într-o măsură mai mică din Scoția sunt derivate din numele britanilor, printre acestea fiind Londra, Dumbarton, York, Dorchester, Dover și Colchester. Câteva elemente care intră în componența numelor de localități sunt considerate a fi în întregime sau parțial britanice la origini, în special „bre-”, „bal-”, și „-dun” pentru dealuri, „carr”” pentru regiuni înalte de munte, „coomb” pentru văi mici și adânci. Până de curând s-a crezut
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]