34,380 matches
-
excludă pe nepotul său, ca și pe mama acestuia, Elisabeta de Ungaria, din linia de succesiune, iar din cca. 1231 a devenit landgraf în mod formal. În 1242 Henric Rașpe, împreună cu regele Venceslau I al Boemiei, a fost ales de către împăratul Frederic al II-lea de Hohenstaufen pentru a administra Germania în numele fiului minor al împăratului, Conrad de Hohenstaufen. După interdictul lansat de papă Inocențiu al IV-lea împotriva lui Frederic al II-lea în 1245, Rașpe și-a schimbat opțiunea
Henric Raspe () [Corola-website/Science/328641_a_329970]
-
succesiune, iar din cca. 1231 a devenit landgraf în mod formal. În 1242 Henric Rașpe, împreună cu regele Venceslau I al Boemiei, a fost ales de către împăratul Frederic al II-lea de Hohenstaufen pentru a administra Germania în numele fiului minor al împăratului, Conrad de Hohenstaufen. După interdictul lansat de papă Inocențiu al IV-lea împotriva lui Frederic al II-lea în 1245, Rașpe și-a schimbat opțiunea, iar în 22 mai 1246 a fost ales ca anti-rege, în opoziție față de Conrad al
Henric Raspe () [Corola-website/Science/328641_a_329970]
-
După decesul acesteia, el s-a căsătorit pentru a treia oară, cu Beatrice (n. 1225-d. 1288), fiica ducelui Henric al II-lea de Brabant. Toate cele trei căsătorii au fost lipsite de urmași. După moartea lui Henric Rașpe fără moștenitori, împăratul a acordat Thuringia că feud lui Henric al III-lea cel Ilustru de Meissen, fiul surorii lui Henric, Jutta.
Henric Raspe () [Corola-website/Science/328641_a_329970]
-
Frederic de Boemia. Ludovic a extins teritoriul ducatului de Bavaria și a întemeiat mai multe orașe. Printre orașele fondate de el se numără Landshut în 1204, Straubing în 1218 și Landau an der Isar în 1224. El a acordat sprijin împăratului Otto al IV-lea din dinastia Welfilor, care în schimb i-a confirmat stăpânirea veșnică a familiei Wittelsbach asupra Bavariei. Însă în 1211 Ludovic s-a alăturat taberei familiei de Hohenstaufen; împăratul Frederic al II-lea l-a recompensat cu
Ludovic I de Bavaria () [Corola-website/Science/328642_a_329971]
-
der Isar în 1224. El a acordat sprijin împăratului Otto al IV-lea din dinastia Welfilor, care în schimb i-a confirmat stăpânirea veșnică a familiei Wittelsbach asupra Bavariei. Însă în 1211 Ludovic s-a alăturat taberei familiei de Hohenstaufen; împăratul Frederic al II-lea l-a recompensat cu stăpânirea asupra Palatinatului renan în 1214. Fiul său, Otto a fost căsătorit cu Agnes de Palatinat, o nepoată a ducelui Henric Leul și a lui Conrad de Palatinat. Prin această căsătorie, familia
Ludovic I de Bavaria () [Corola-website/Science/328642_a_329971]
-
moarte. Otto era fiul contelui Henric I de Geldern cu Agnes de Arnstein. În 1184, el s-a căsătorit cu Richarda, una dintre fiicele ducelui Otto al III-lea cel Mare de Bavaria cu Agnes de Loon. s-a raliat împăratului Frederic I Barbarossa în Cruciada a treia (1189-1192), în timpul căreia el a participat la cucerirea Iconiumului de către cruciații germani. După moartea lui Frederic Barbarossa, unii dintre cruciați au părăsit expediția și au revenit în Europa, însă Otto s-a alăturat
Otto I de Geldern () [Corola-website/Science/328639_a_329968]
-
12 februarie? 1242), membru al dinastiei Hohenstaufen, a fost rege al Siciliei între 1212 și 1217, duce de Suabia din 1216 până în 1235 și rege al Romanilor (formal "Rex Romanorum") între 1220 și 1235. Henric a fost singurul fiu al împăratului Frederic al II-lea (față de care a fost și co-rege) cu prima soție a acestuia, Constanța de Aragon. De asemenea, el era frate mai mare al lui Conrad al IV-lea al Germaniei. El a fost cel de al șaptelea
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
prima soție a acestuia, Constanța de Aragon. De asemenea, el era frate mai mare al lui Conrad al IV-lea al Germaniei. El a fost cel de al șaptelea Henric care a condus Germania, însă pentru nu fi confundat cu împăratul Henric al VII-lea din 1312-1313, Henric este numărat ca Henric (al VII-lea). Pe când Frederic al II-lea lupta pentru a obține coroana Germaniei, el l-a încoronat pe fiul său ca rege al Siciliei în februarie 1212, prin
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
de "rector de Burgundia", deși acest titlu a dispărut din nou după ce Henric va fi ales ca rege. În 20/26 aprilie 1220, principii germani adunași la Frankfurt pe Main l-au ales pe Henric ca rege, ocazie cu care împăratul a emis "Confoederatio cum principibus ecclesiasticis", favorizând pe seniorii spirituali. Alegerea fusese o condiție pentru Frederic al II-lea pentru respectarea promisiunilor sale de participare la cruciadă din 1215, pentru că problema succesiunii, în cazul morții împăratului în cruciadă, era clarificată
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
rege, ocazie cu care împăratul a emis "Confoederatio cum principibus ecclesiasticis", favorizând pe seniorii spirituali. Alegerea fusese o condiție pentru Frederic al II-lea pentru respectarea promisiunilor sale de participare la cruciadă din 1215, pentru că problema succesiunii, în cazul morții împăratului în cruciadă, era clarificată. Cu toate acestea, papa Honoriu al III-lea nu a recunoscut alegerea și în plus l-a deposedat de drepturile sale asupra Regatului Siciliei, dat fiind că suveranul pontif (ca și predecesorul său) dorea să prevină
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
Minnesänger" la curtea sa. Este posibil ca el însuși să fi scris câteva "Minnelieder" (poeme de dragoste). În 1228, el a avut o neînțelegere cu tutorele său, ducele Ludovic I de Bavaria, care era suspectat de complot alături de papă împotriva împăratului Frederic al II-lea. În jurul zilei de Crăciun a acelui an, Henric a preluat domnia pentru sine, l-a constrâns pe Ludovic să se supună, iar apoi s-a întors împotriva episcopului de Strasbourg. Nobilimea, nesatisfăcută de politicile sale de
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
a orășenimii, l-au silit însă să emită în Worms la 1 mai 1231 "Statutum in favorem principum", în favoarea principilor și îndreptată împotriva orașelor, și ca urmare a plângerilor acestora Frederic al II-lea s-a întors împotriva fiului său — împăratul era dependent de sprijinul principilor pentru politica sa din Italia. Printre alte lucruri care au condus la creșterea discordiei dintre tată și fiu se numără și faptul că Frederic a stabilit unele regulamente referitoare la Henric în timpul minoratului acestuia, care
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
1254, Lavello, Basilicata), membru al dinastiei Hohenstaufen, a fost rege al Ierusalimului (sub numele de Conrad al II-lea; din 1228), al Germaniei (din 1237) și al Siciliei (sub numele de Conrad I; din 1250). Conrad era unul dintre fiii împăratului Frederic al II-lea de Hohenstaufen cu regina regenta a Ierusalimului, Isabela a II-a (Iolanda), ca al doilea fiu al acestora. Mama sa a murit în timpul nașterii sale. Prin tatăl său, Conrad era nepotul lui Henric al VI-lea
Conrad al IV-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/328649_a_329978]
-
l-a deposedat pe fiul său mai mare, fratele rebel al lui Conrad, pe nume Henric, în 1237 Conrad a fost ales în locul acestuia că rege al românilor prin dietă de la Viena. Acest titlu presupunea promovarea să în viitor că împărat româno-german. Arhiepiscopul Siegfried al III-lea de Mainz a activat că regent pentru Germania până în 1242, atunci când Frederic al II-lea i-a ales pe Henric Rașpe, landgraf de Thuringia, si pe Venceslau I de Boemia, pentru a asuma această
Conrad al IV-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/328649_a_329978]
-
mitelor ambasadorului său la Istanbul, Franz Maria Thugut, de la Imperiul Otoman. La 13 februarie 1848, înaintând un memorandum conducerii imperiale vieneze, o delegație a bucovinenilor cere mai multă autonomie în cadrul unirii sub coroana Austriei și crearea unui ducat românesc, iar "„împăratul austriac să poată purta și titlul de mare duce al românilor”", ca o recunoaștere a românității Bucovinei. Astfel, la 4 martie 1849, ei obțin un statut de autonomie a Bucovinei în Imperiul Austriac, iar la titlurile imperiale ale împăratului Franz
Unirea Bucovinei cu România () [Corola-website/Science/328650_a_329979]
-
iar "„împăratul austriac să poată purta și titlul de mare duce al românilor”", ca o recunoaștere a românității Bucovinei. Astfel, la 4 martie 1849, ei obțin un statut de autonomie a Bucovinei în Imperiul Austriac, iar la titlurile imperiale ale împăratului Franz Josef se adăugă și acela de Mare Duce al Bucovinei. Este creată Dieta ducatului Bucovinei, care se întrunește pentru prima oară la 6 aprilie 1861. În cadrul acestei instituții erau reprezentate toate minoritățile, iar românii dețineau majoritatea. Președintele dietei, Eudoxiu
Unirea Bucovinei cu România () [Corola-website/Science/328650_a_329979]
-
a strămoșilor ungurilor. Poporul menționat de Strabon cu numele de "oΰγρου" /Ugroi/ ar putea fi de asemenea vechii unguri, deși este mai probabil să fie vorba de unul dintre triburile de sarmați . Alți cercetători, luând în considerație numele pe care împăratul Constantin Porfiregenet l-a dat ungurilor - "σάβαρτοι άσφαλοι" /sawartoi asfaloi/ - apreciază că sursele bizantine, musulmane și armenești, care pomenesc de poporul numit "σάβιροι" /sawiroi/, "σεβορτιοι" /sewortioi/, "siyăwardiya" și "sevordi" nu fac decât să certifice prezența strămoșilor ungurilor la nord de
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
păgâni. Poporul păgân menționat în sursa bizantină a fost identificat ca fiind vechii unguri, aceasta fiind prima mențiune scrisă credibilă despre maghiari care nu a fost pusă la îndoială de niciun cercetător contemporan. "Annales Bertiniani" consemnează faptul că în 839, împăratul bizantin Teofil l-a rugat pe regel franc Ludovic cel Pios să îi ajute pe ambasadorii rusi, care vizitaseră Constantinopolul, să se reîntoarcă în patrie, deoarece „popoarele barbare și sălbatice” le puneau în primejdie călătoria spre casă. Identificarea „popoarelor barbare
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
casă. Identificarea „popoarelor barbare și sălbatice” ca fiind aceleași cu triburile maghiare nu a fost acceptată de către toți istoricii. Constantin al VII-lea Porfirogenet a consemnat în „De Administrando Imperio” faptul că haganul și hagan bekul hazarilor i-a cerut împăratului Teofil să le cedeze cetatea Sarkel. Această cetate le era necesară datorită apariției la frontierele statului a unui nou inamic, iar singurul popor care le-ar fi amenințat securitatea nu putea fi decât cel maghiar. Ahmad ibn Rustah a menționat
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
de la alanii care trăiau în nordul Munților Caucaz. Caracteristicile portului maghiarilor ar fi putut de asemenea să se fi conturat în această perioadă de timp. Dovezile locuirii maghiarilor în regiunea fluviilor Don și Kuban sunt irelevante, după părerile altor cercetători. Împăratul bizantin Constantin al VII-lea Profirogent numește locul în care locuiseră maghiarii timpurii ca fiind "Levedia", după numele „voievodului” ungur Lebedias (Leved, Levedias sau Lebedi. Împăratul afirmă de asemenea că teritoriul locuit de maghiari era udat de râul "Chidmas" ori
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
locuirii maghiarilor în regiunea fluviilor Don și Kuban sunt irelevante, după părerile altor cercetători. Împăratul bizantin Constantin al VII-lea Profirogent numește locul în care locuiseră maghiarii timpurii ca fiind "Levedia", după numele „voievodului” ungur Lebedias (Leved, Levedias sau Lebedi. Împăratul afirmă de asemenea că teritoriul locuit de maghiari era udat de râul "Chidmas" ori "Chingilous". "Chidmas" este identificat de către majoritatea cercetătorilor ca fiind râul Kodima, iar "Chingilous" cu Inhul (amândouă afluenți ai Bugului de Sud). Istoricii consideră că existența „Levediei
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
consideră că existența „Levediei” poate fi discutabilă, deoarece numele sugerează că ar fost locuit doar de unul dintre triburile maghiare (cel condus de Levedi), și prin aceasta nu ar putea să numească teritoriul locuit de federația triburilor ungurilor. În conformitate cu scrierea împăratului, maghiarii au purtat lupte îndelungate cu hazarii, ceea ce ar sugera că au fost la un moment vasalii acestora din urmă. Cât de mare ar fi fost perioada de timp în care ungurii au fost supuși hazarilor este o chestiune asupra
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
ceea ce ar sugera că au fost la un moment vasalii acestora din urmă. Cât de mare ar fi fost perioada de timp în care ungurii au fost supuși hazarilor este o chestiune asupra căreia cercetătorii nu au căzut de acord. Împăratul Constantin al VII-lea afirmă că aceasta ar fi fost de doar trei ani, în vreme ce cercetătorii din zilele noastre consideră că ar fi fost vorba de trei secole. Alți cercetători sugerează că starea de vasalitate a ungurilor față de hazari ar
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
al VII-lea o numește "Etelküzü" (ori "Etel" și "Küzü"). Etelköz a fost primul stat (principat) maghiar cunoscut, fondat pe la jumătatea secolului al IX-lea. Acest teritoriu se întindea în jurul cursurilor râurilor Nipru, Bugul de Sud, Nistru, Prut și Siret Împăratul Constantin al VII-lea relatează că la scurtă vreme după aceea, haganul hazarilor a trimis soli la „voievodul” Levedi, căruia i-a propus să îl recunoască drept „mare principe”. Levedi ar fi refuzat titlul, propunând în schimb recunoșterea ca mare
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]
-
liderii tribuirilor maghiare l-ar fi preferat pe Árpád pentru noua demnitate, dar cercetătorii moderni consideră Álmos a fost primul mare principe al ungurilor ("megas Turkias arkhon" în De Administrando Imperio. Există și cercetători care pun la îndoială credibilitatea relatării împăratului bizantin și consideră că povestea este doar o justificare inventată de membrii familiei lui Arpad pentru modificarea regimului politic al federației de triburi maghiare. În cronica sa, Ahmad ibn Rustah afirmă că puterea în federația de triburi maghiare - "Hétmagyar" - era
Preistoria maghiarilor () [Corola-website/Science/328643_a_329972]