33,912 matches
-
a fost în serviciul lui Fouquet. În același an, el devine responsabilul general de paza tablourilor regale, o colecție de picturi începută de regele Francisc I și dezvoltată până la Ludovic al XIV-lea. În 1666, Colbert și Le Brun fondează Academia Franceză din Roma. În 1670 Colbert devine superintendent și achiziționează domeniul Sceaux. La începutul anilor 1670 Le Brun lucrează la decorarea pavilionului Aurora. După moartea lui Colbert în 1683, François-Michel Le Tellier, marchiz de Louvois, inamicul său, îi succede și
Charles Le Brun () [Corola-website/Science/334829_a_336158]
-
noaptea următoare. În a patra duminică, pe 27 septembrie, Igor Dodon și Renato Usatîi au organizat un marș comun de amploare. Două coloane de protestatari din partea lui Dodon, una pornind de la Complexul Memorial „Eternitate” din Chișinău, iar a doua de la Academia de Științe a Moldovei, s-au întâlnit la intersecția Bulevardului Ștefan cel Mare și Sfînt cu strada Ismail. Concomitent, o altă coloană de oameni organizată de Renato Usatîi, a pornit de lângă Circul de Stat, și apoi, cele două grupuri s-
Protestele din Republica Moldova din 2015–2016 () [Corola-website/Science/334799_a_336128]
-
(n. 28 mai 1588, Paris - d. 28 ianuarie 1672, Saint-Germain-en-Laye) a fost un politician francez, înalt funcționar și cancelar al Franței, precum și membru al Academiei Franceze (deținător al Fotoliului 1 între 1635 și 1643). Séguier se trăgea dintr-o familie renumită de juriști, originară din Quercy. Bunicul său fusese magistrat în Parlamentul din Paris. După moartea timpurie a tatălui său, a devenit elev la Collège
Pierre Séguier () [Corola-website/Science/334826_a_336155]
-
al lui Ludovic al XIV-lea. În 1639 a fost însărcinat cu oprimarea revoltei desculților din Normandia. A organizat un veritabil sistem opresiv și a ordonat execuția mai multor revoluționari. În 1642, după moartea lui Richelieu, Séguier a devenit patronul Academiei Franceze, în care deținuse din 1635 Fotoliul 1. Academia s-a reunit temporar în palatul său din strada Grenelle-Saint-Honoré. Pierre Séguier a murit la 28 ianuarie 1672 în Saint-Germain-en-Laye, la vârsta de 82 de ani. Charles Le Brun, care îi
Pierre Séguier () [Corola-website/Science/334826_a_336155]
-
fost însărcinat cu oprimarea revoltei desculților din Normandia. A organizat un veritabil sistem opresiv și a ordonat execuția mai multor revoluționari. În 1642, după moartea lui Richelieu, Séguier a devenit patronul Academiei Franceze, în care deținuse din 1635 Fotoliul 1. Academia s-a reunit temporar în palatul său din strada Grenelle-Saint-Honoré. Pierre Séguier a murit la 28 ianuarie 1672 în Saint-Germain-en-Laye, la vârsta de 82 de ani. Charles Le Brun, care îi crease un memorial impresionant prin pictura "Portrait équestre du
Pierre Séguier () [Corola-website/Science/334826_a_336155]
-
a academicianului Constantin Gh.Marinescu’’, Editura POMPIDU, 2014, ‘’Un gălățean pentru gălățeni. Academicianul Constantin Gh. Marinescu’’, Editura POMPIDU, 2015, plus a 12 plachete de caricaturi; prezent în volumul ’’Europenizarea: fațetele succesului’’, scos de Institutul Integrare Europeană și Științe Politice al Academiei de Științe a Moldovei, volum coordonat de prof. univ. dr. habl. Victor Moraru cu studiul ’’Drepturile omului în viziunea Uniunii Europene’’, Chișinău, 2013; culegerea colectivă de memorialistică ’’Cuvinte pentru urmași’’ (volumul II)- Carpathia Press, ’’O antologie cronologică a aforismului românesc
Pompiliu Comșa () [Corola-website/Science/334838_a_336167]
-
viziunea Uniunii Europene’’, Chișinău, 2013; culegerea colectivă de memorialistică ’’Cuvinte pentru urmași’’ (volumul II)- Carpathia Press, ’’O antologie cronologică a aforismului românesc de pretutindeni’’ de Efim Tarlapan, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2005 și ’’Dialoguri nonconformiste’’ de Constantin Marinescu apărută sub egida Academiei Oamenilor De Știință, Filiala Iași și Academia De Științe Medicale, Filiala Iași la Editura Samia-Iași în 2009; prezent și în ’’Galațiul în spațiul cultural național’’ scrisă de Zanfir ILIE, Convorbiri literare, Iași, 2013, pag.122-123, dar și în ’’Istoria jurnalismului
Pompiliu Comșa () [Corola-website/Science/334838_a_336167]
-
de memorialistică ’’Cuvinte pentru urmași’’ (volumul II)- Carpathia Press, ’’O antologie cronologică a aforismului românesc de pretutindeni’’ de Efim Tarlapan, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2005 și ’’Dialoguri nonconformiste’’ de Constantin Marinescu apărută sub egida Academiei Oamenilor De Știință, Filiala Iași și Academia De Științe Medicale, Filiala Iași la Editura Samia-Iași în 2009; prezent și în ’’Galațiul în spațiul cultural național’’ scrisă de Zanfir ILIE, Convorbiri literare, Iași, 2013, pag.122-123, dar și în ’’Istoria jurnalismului din România în date.Enciclopedie cronologică’’, volum
Pompiliu Comșa () [Corola-website/Science/334838_a_336167]
-
a fost o instituție de învățământ superior, activă în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Fondată la Iași (capitala Principatului Moldova) de către prințul Antioh Cantemir în 1707, Academia a continuat simbolic Academia Vasiliană, deși nu există o legătură directă între cele două instituții similare. Principalul reformator al Academiei a fost Grigore al III-lea Ghica (1776), care a modernizat-o pentru a concura cu universitățile europene. Studiile erau
Academia Domnească din Iași () [Corola-website/Science/334861_a_336190]
-
a fost o instituție de învățământ superior, activă în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Fondată la Iași (capitala Principatului Moldova) de către prințul Antioh Cantemir în 1707, Academia a continuat simbolic Academia Vasiliană, deși nu există o legătură directă între cele două instituții similare. Principalul reformator al Academiei a fost Grigore al III-lea Ghica (1776), care a modernizat-o pentru a concura cu universitățile europene. Studiile erau realizate în limba greacă
Academia Domnească din Iași () [Corola-website/Science/334861_a_336190]
-
secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Fondată la Iași (capitala Principatului Moldova) de către prințul Antioh Cantemir în 1707, Academia a continuat simbolic Academia Vasiliană, deși nu există o legătură directă între cele două instituții similare. Principalul reformator al Academiei a fost Grigore al III-lea Ghica (1776), care a modernizat-o pentru a concura cu universitățile europene. Studiile erau realizate în limba greacă și pentru cea mai mare parte a secolului al XVIII-lea au fost practic aristotelice. Începând
Academia Domnească din Iași () [Corola-website/Science/334861_a_336190]
-
-o pentru a concura cu universitățile europene. Studiile erau realizate în limba greacă și pentru cea mai mare parte a secolului al XVIII-lea au fost practic aristotelice. Începând din anii 1760 o serie de directori luminați au introdus în Academie studiul matematicii, al științelor naturale și al filozofiei moderne, traducând și adaptând manuale europene. În 1814 Gheorghe Asachi a predat pentru prima dată în limba română un curs de inginerie și hotărnicie la Academie, formând o clasă de ingineri, până în
Academia Domnească din Iași () [Corola-website/Science/334861_a_336190]
-
de directori luminați au introdus în Academie studiul matematicii, al științelor naturale și al filozofiei moderne, traducând și adaptând manuale europene. În 1814 Gheorghe Asachi a predat pentru prima dată în limba română un curs de inginerie și hotărnicie la Academie, formând o clasă de ingineri, până în 1819. În 1821 Academia a fost desființată printr-un ordin al sultanului, ca urmare a activității organizației patriotice elene, Filiki Eteria. Împrejurările politice potrivnice au făcut ca o altă academie să nu mai existe
Academia Domnească din Iași () [Corola-website/Science/334861_a_336190]
-
științelor naturale și al filozofiei moderne, traducând și adaptând manuale europene. În 1814 Gheorghe Asachi a predat pentru prima dată în limba română un curs de inginerie și hotărnicie la Academie, formând o clasă de ingineri, până în 1819. În 1821 Academia a fost desființată printr-un ordin al sultanului, ca urmare a activității organizației patriotice elene, Filiki Eteria. Împrejurările politice potrivnice au făcut ca o altă academie să nu mai existe până în 1835, când a fost înființată Academia Mihăileană. Noua instituție
Academia Domnească din Iași () [Corola-website/Science/334861_a_336190]
-
inginerie și hotărnicie la Academie, formând o clasă de ingineri, până în 1819. În 1821 Academia a fost desființată printr-un ordin al sultanului, ca urmare a activității organizației patriotice elene, Filiki Eteria. Împrejurările politice potrivnice au făcut ca o altă academie să nu mai existe până în 1835, când a fost înființată Academia Mihăileană. Noua instituție i-a preluat pe unii profesori de la cea veche, astfel încât există o filiație directă între cele două academii. Academia Domnească nu a oferit diplome academice standard
Academia Domnească din Iași () [Corola-website/Science/334861_a_336190]
-
1819. În 1821 Academia a fost desființată printr-un ordin al sultanului, ca urmare a activității organizației patriotice elene, Filiki Eteria. Împrejurările politice potrivnice au făcut ca o altă academie să nu mai existe până în 1835, când a fost înființată Academia Mihăileană. Noua instituție i-a preluat pe unii profesori de la cea veche, astfel încât există o filiație directă între cele două academii. Academia Domnească nu a oferit diplome academice standard, ci doar diplome care certificau faptul că posesorul lor era demn
Academia Domnească din Iași () [Corola-website/Science/334861_a_336190]
-
Împrejurările politice potrivnice au făcut ca o altă academie să nu mai existe până în 1835, când a fost înființată Academia Mihăileană. Noua instituție i-a preluat pe unii profesori de la cea veche, astfel încât există o filiație directă între cele două academii. Academia Domnească nu a oferit diplome academice standard, ci doar diplome care certificau faptul că posesorul lor era demn de a purta „numele de om învățat”. Acest nume îi oferea purtătorului posibilitatea de a îndeplini diverse funcții administrative în cadrul Imperiului
Academia Domnească din Iași () [Corola-website/Science/334861_a_336190]
-
politice potrivnice au făcut ca o altă academie să nu mai existe până în 1835, când a fost înființată Academia Mihăileană. Noua instituție i-a preluat pe unii profesori de la cea veche, astfel încât există o filiație directă între cele două academii. Academia Domnească nu a oferit diplome academice standard, ci doar diplome care certificau faptul că posesorul lor era demn de a purta „numele de om învățat”. Acest nume îi oferea purtătorului posibilitatea de a îndeplini diverse funcții administrative în cadrul Imperiului Otoman
Academia Domnească din Iași () [Corola-website/Science/334861_a_336190]
-
mai mare descoperire matematică” a sa). Împreună cu Banach și cu celălalt participant la discuția din parc, Otto Nikodym, Steinhaus a inițiat "Societatea Matematică din Cracovia", din care mai târziu a evoluat Societatea Matematică Poloneză. El a fost membru al "PAU" (Academia Poloneză de Educație) și "PAN" (Academia Poloneză de Științe), "PTM" (Societatea Matematică Poloneză), "Wrocławskie Towarzystwo Naukowe" (Societatea Științifică din Wrocław) precum și al multor societăți științifice internaționale și academii de știință. Steinhaus a publicat și unul din primele articole din "Fundamenta
Hugo Steinhaus () [Corola-website/Science/334858_a_336187]
-
Împreună cu Banach și cu celălalt participant la discuția din parc, Otto Nikodym, Steinhaus a inițiat "Societatea Matematică din Cracovia", din care mai târziu a evoluat Societatea Matematică Poloneză. El a fost membru al "PAU" (Academia Poloneză de Educație) și "PAN" (Academia Poloneză de Științe), "PTM" (Societatea Matematică Poloneză), "Wrocławskie Towarzystwo Naukowe" (Societatea Științifică din Wrocław) precum și al multor societăți științifice internaționale și academii de știință. Steinhaus a publicat și unul din primele articole din "Fundamenta Mathematicae", în 1921. El a cofondat
Hugo Steinhaus () [Corola-website/Science/334858_a_336187]
-
târziu a evoluat Societatea Matematică Poloneză. El a fost membru al "PAU" (Academia Poloneză de Educație) și "PAN" (Academia Poloneză de Științe), "PTM" (Societatea Matematică Poloneză), "Wrocławskie Towarzystwo Naukowe" (Societatea Științifică din Wrocław) precum și al multor societăți științifice internaționale și academii de știință. Steinhaus a publicat și unul din primele articole din "Fundamenta Mathematicae", în 1921. El a cofondat "Studia Mathematica "împreună cu Stefan Banach (1929), și "Zastosowania matematyki" („Aplicații ale matematicii”, 1953), "Colloquium Mathematicum și" "Monografie Matematyczne" („Monografii matematice”). El a
Hugo Steinhaus () [Corola-website/Science/334858_a_336187]
-
primele articole din "Fundamenta Mathematicae", în 1921. El a cofondat "Studia Mathematica "împreună cu Stefan Banach (1929), și "Zastosowania matematyki" („Aplicații ale matematicii”, 1953), "Colloquium Mathematicum și" "Monografie Matematyczne" („Monografii matematice”). El a primit doctorate onorifice de la Universitatea din Varșovia (1958), Academia Medicală din Wrocław (1961), Universitatea din Poznań (1963) și de la Universitatea din Wrocław (1965). Steinhaus stăpânea pe deplin mai multe limbi străine și era cunoscut și pentru aforismele sale, postum fiindu-i publicată o mică culegere cu cele mai celebre
Hugo Steinhaus () [Corola-website/Science/334858_a_336187]
-
1963) și de la Universitatea din Wrocław (1965). Steinhaus stăpânea pe deplin mai multe limbi străine și era cunoscut și pentru aforismele sale, postum fiindu-i publicată o mică culegere cu cele mai celebre, în poloneză, franceză și latină. În 2002, Academia Poloneză de Știință și Universitatea din Wrocław au sponsorizat „2002, Anul ”, pentru a sărbători contribuțiile aduse de el la știința poloneză și mondială. Cunoscutul matematician Mark Kac, studentul lui Steinhaus, scria:
Hugo Steinhaus () [Corola-website/Science/334858_a_336187]
-
și a preotesei Irina. Piotr era al unsprezecelea din cei doisprezece copii ai familiei. Bunicul său era poetul Ivan Velicikovski. Tatăl său murind de tânăr, mama sa l-a trimis pe micul Piotr să urmeze studii teologice. A studiat la Academia duhovnicească din Kiev (1735-1739), întemeiată de mitropolitul moldovean Petru Movilă, apoi a rătăcit mai mulți ani pe la mai multe schituri și mănăstiri în căutarea unui duhovnic bun. A intrat în 1740 ca frate la Mănăstirea Liubiețchi, apoi în 1741 a
Paisie Velicicovschi () [Corola-website/Science/334869_a_336198]
-
Rugăciunea inimii este "Calea pelerinului". Această carte conține povestea experiențelor spirituale ale unui pelerin neidentificat care rătăcește din loc în loc în Ucraina și Rusia în secolul al XIX-lea, rostind de mai multe ori rugăciunea inimii. Profesorul Aleksei Pentkovski de la Academia Teologică din Moscova l-a identificat pe acest pelerin necunoscut ca fiind Arsenie Troiepolski, un ieromonah ucrainean, care a trecut prin mai multe mănăstiri din Ucraina și apoi din Rusia. În această carte, precum și în altele care au fost publicate
Paisie Velicicovschi () [Corola-website/Science/334869_a_336198]