34,387 matches
-
monument istoric care aparținea principilor. În 1918 a fost fondat sovhozul «Vîbiti». În 1924, după moartea lui V.I. Lenin, lucrătorii colhozului au decis să fabrice o cunună care să fie trimisă la înmormântarea conducătorului. Într-un răstimp scurt, cununa de frunze de palm și de lauri a fost făcută de grădinarul Vasili Ivanovici Iurkuns. Nu se știe precis cine a dus-o la Moscova, dar fotografia ei s-a păstrat și a fost publicată în anii 1968 și 1977 într-un
Vîbiti () [Corola-website/Science/309616_a_310945]
-
din genul "Vitis", familia "Vitaceae", originară din regiunea mediteraneană, Europa Centrală și sud-vestul Asiei, din Maroc și Spania până în sudul Germaniei în nord și în est până în nordul Iranului. este o liană care poate atinge o lungime de 35 m. Frunzele alternează, sunt lobate palmat și au o lungime și lărgime de 5-20 cm. Fructul este o bacă, boabele respective dezvoltându-se într-un ciorchine cunoscut sub numele de "strugure". Boabele, la specia sălbatică, au un diametru de circa 6 mm
Viță de vie () [Corola-website/Science/309618_a_310947]
-
la munte ca "Vitis thunbergii", a fost folosită pentru producerea vinului înainte de secolul al II-lea î.Hr. Seva viței de vie a fost folosită de vindecătorii tradiționali europeni pentru tratarea bolilor de piele și de ochi. Alte utilizări includ folosirea frunzelor pentru oprirea sângerării, dureri și inflamații ale hemoroizilor. De asemenea, pentru tratarea durerilor de gât au fost folosiți strugurii necopți, iar stafidele au fost folosite pentru tratarea tuberculozei, constipației și setei. În tratamentul cancerului, holerei, variolei, amețelilor, infecțiilor de piele
Viță de vie () [Corola-website/Science/309618_a_310947]
-
ochi, bolilor de rinichi și ficat au fost folosiți struguri necopți. Au fost dezvoltate și varietăți de struguri fără sâmburi, pentru a atrage consumatorii, însă cercetări recente au arătat că multe dintre propietățile vindecătoare ale strugurilor provin chiar de la sâmburi. Frunzele viței de vie sunt folosite umplute cu carne tocată, orez și ceapă la prepararea mâncării tradițional-balcanice dolma, precum și a sarmalelor românești. În prezent, soiurile de viță de vie se împart în două mari categorii: Vițele roditoare se împart în 3
Viță de vie () [Corola-website/Science/309618_a_310947]
-
arbust din familia Moraceae, una din numeroasele specii ale genului "Ficus". Originar din Asia sud-occidentală, crește sub formă sălbatică și în zona Mării Mediterane. De mărime mică (4 m înălțime) și puțin pretențios la calitățile terenului, creșterea lui este lentă. Frunzele sunt căzătoare, de 12-25 cm lungime și 10-18 cm lățime, foarte lobulate, formate din 3-5 lobi, scoarța este netedă și de culoare gri. Produce fructe de formă conică. ii cresc sălbatic pe terenuri stâncoase și ziduri ,unde alte plante dificil
Smochin () [Corola-website/Science/309653_a_310982]
-
În Roma antică, smochinul era considerat un arbore sfânt pentru că, în mitul fundației, Romulus și Remus au fost alăptați de lupoaică sub un smochin. În cartea genezei (3:7), după căderea în păcat Adam și Eva își acoperă goliciunea cu frunze de smochin. Smochinul este amintit în Biblie și în Noul Testament, în evanghelii, cât și în Vechiul Testament, mai ales în Cântarea Cântărilor („Se pârguiesc florile în rodieri și roadele în smochini”). Unul din capitolele Coranului este numit după smochin iar fructele
Smochin () [Corola-website/Science/309653_a_310982]
-
Al patrulea film marchează prima apariție a lui Naruto în filme cu înfățișarea din Shippuuden. De asemenea, el apare în toate cele trei "animații" scurte produse pentru serie, în prima ajutându-l pe Konohamaru să găseasca un trifoi cu patru frunze, în al doilea, echipa lui escortează un nija pe nume Shibuki spre satul său și îl ajută să se lupte cu missing-ninul care a furat ""Apa eroului"" din sat, iar în al treilea participă la un turneu. Naruto este un
Naruto Uzumaki () [Corola-website/Science/309647_a_310976]
-
cresc numeroase specii de palmieri, arborele de cauciuc ("Hevea brasiliensis"), specii ale genului "Coffea", arborele de cacao ("Theobroma cacao"), mahonul, acaju, liane, orhidee, plante parazite ("Rafflesia"). Are o stratificare complexă (stratul erbaceu, arbustiv, arborescent inferior mediu și superior). Arborii au frunze lațe, sempervirente și o etajare maximă. Trunchiurile se ramifică în treimea sau pătrimea superioară. Etajele inferioare sunt situate în umbră, cu un număr redus de specii, dominând lianele și plantele epifite. Fauna este foarte diferită: mamifere carnivore (tigru, jaguar, pantera
Pădure tropicală umedă () [Corola-website/Science/309699_a_311028]
-
cuprinde doar girafa și ruda ei cea mai apropiată okapi În anul 2012, numărul de girafe era estimat la 80.000, la jumătate față de anul 1988. Girafele sunt faimoase datorită gâtului lor extrem de lung (care le permite să ajungă la frunzele cele mai înalte și mai fragede din arbori) și picioarelor anterioare care sunt mai lungi și mai mari decât cele posterioare. Structura osoasă a gâtului nu este diferită de cea a altor mamifere, neavând vertebre în plus, dar fiecare din
Girafă () [Corola-website/Science/309702_a_311031]
-
carnivorilor : lei, leoparzi, hiene și câini sălbatici. Puiul devine independent după 18 luni. Doar 21-49% dintre ei vor ajunge adulți, având o medie de viață de 20 și 25 ani. Regimul alimentar al girafei este în acord cu fizicul; mănâncă frunzele arborilor folosind limba. Cele care trăiesc în sudul Africii preferă ramurile și frunzele care au spini. Când mănâncă alimente proaspete și suculente pot sta mult timp fără apă, dar în epoca de secetă parcurg mai mulți kilometri pentru a bea
Girafă () [Corola-website/Science/309702_a_311031]
-
Doar 21-49% dintre ei vor ajunge adulți, având o medie de viață de 20 și 25 ani. Regimul alimentar al girafei este în acord cu fizicul; mănâncă frunzele arborilor folosind limba. Cele care trăiesc în sudul Africii preferă ramurile și frunzele care au spini. Când mănâncă alimente proaspete și suculente pot sta mult timp fără apă, dar în epoca de secetă parcurg mai mulți kilometri pentru a bea apă din lacuri sau bălți. Alimentul favorit al girafei este Acacia, o specie
Girafă () [Corola-website/Science/309702_a_311031]
-
Pyrus comunis sau părul, numit în unele regiuni și prăsad (Moldova), este un arbore cu frunze căzătoare din familia Rosaceae, care crește până la 10-20 m înălțime și al cărui fruct este "para". Trăiește în medie 65 ani, în cazuri excepționale poate ajunge la 400. Are rădăcină lemnoasă și profundă, trunchiul drept, culoare gri cu coaja crăpată
Păr (pom fructifer) () [Corola-website/Science/309715_a_311044]
-
căzătoare din familia Rosaceae, care crește până la 10-20 m înălțime și al cărui fruct este "para". Trăiește în medie 65 ani, în cazuri excepționale poate ajunge la 400. Are rădăcină lemnoasă și profundă, trunchiul drept, culoare gri cu coaja crăpată, frunze ovale până la 10 cm lungime, cu contur verde închis. Florile sale sunt albe sau roz cu petale de 1,5 cm, iar fructul este comestibil. Crește în regiuni cu climat temperat și umed, rezistă bine la frig dar verile calde
Păr (pom fructifer) () [Corola-website/Science/309715_a_311044]
-
un arbore de mărime medie, originar din regiunea Caucazului, în sud-vestul cald al Asiei. Este un arbore fructifer înrudit cu mărul și părul. Este cunoscut din antichitate, fructele sale fiind folosite în gastronomie sau în medicina populară, alături de semințe și frunze. În stare naturală, gutuiul atinge înălțimi medii de 3-4,5 m (cu extreme între 1,5-6 m) și are un aspect robust și rustic de tufă cu mai multe tulpini, ce pornesc de la baza coletului. Coaja tulpinilor este sensibilă și
Gutui () [Corola-website/Science/309707_a_311036]
-
tulpini, ce pornesc de la baza coletului. Coaja tulpinilor este sensibilă și poate fi afectată chiar și de lovituri superficiale. Rădăcinile nu se dezvoltă mult în adâncime, fiind dispuse în stratul superficial al solului. Coroana este deasă și are formă neregulată. Frunzele sunt simple, cu marginea netedă, lat-ovalate, cu o lungime de 6-11 cm și suprafață tomentoasă (acoperită de peri moi, catifelați, de culoare albă). Mugurii sunt de asemenea tomentoși. Înflorirea se produce târziu, după apariția frunzelor, în perioada aprilie-mai, florile nefiind
Gutui () [Corola-website/Science/309707_a_311036]
-
deasă și are formă neregulată. Frunzele sunt simple, cu marginea netedă, lat-ovalate, cu o lungime de 6-11 cm și suprafață tomentoasă (acoperită de peri moi, catifelați, de culoare albă). Mugurii sunt de asemenea tomentoși. Înflorirea se produce târziu, după apariția frunzelor, în perioada aprilie-mai, florile nefiind astfel expuse înghețurilor timpurii de primăvară. Sunt flori mari, solitare, albe sau roz, cu cinci petale. Fructul său, numit gutuie, este o bacă falsă, acoperită de un puf cafeniu. le coapte au culoare galbenă. Ating
Gutui () [Corola-website/Science/309707_a_311036]
-
aromă o face să fie un bun complement pentru unele prăjituri. Conținutul ei nutritiv este mic, având totuși vitamine și minerale: potasiu și vitamina C. Conține importante cantități de fibră, are proprietăți dezinfectante și favorizează eliminarea acidului uric. Ceaiul din frunze uscate este adjuvant în caz de insuficiență cardiacă și în bolile de ficat. Conținutul la 100 g: Vechii greci ofereau gutui la nunți, ritual care a venit din Orient împreună zeița Afrodita. Plutarh relatează ca miresele în Grecia mușcau dintr-
Gutui () [Corola-website/Science/309707_a_311036]
-
Mâna lui Buddha ("Citrus medica sarcodactylus") este una dintre cele mai vechi varietăți de citrice întâlnite și este mai mult cunoscută sub numele de "fructul cu degete". Crește în tufe sau arbori mici, cu crengi neregulate, acoperite cu țepi. frunzele prelungi au culoarea verde-pal. Florile sunt albe sau cu o nuanță de purpuriu și cresc în ciorchini cu miros puternic. Fructul are un parfum de lămâie și este folosit în general pentru a da gust și savoare lichiorului, vinului vermut
Mâna lui Budda () [Corola-website/Science/310065_a_311394]
-
Symphytum officinale), turița mare ("Agrimonia eupatoria"). Pe malul râului Mureș dar și pe lângă pârâuri întâlnim: urzica ("Urtica dioica"), potbalul ("Tussilago farfara"). Terenurile umede, talazurile și grohotișurile sunt acoperite cu covoare de flori de potbal care apar cu mult timp înaintea frunzelor. Întâlnim, de asemenea, lumânărica ("Verbascum phlomoides") sau coada-vacii și captalanul (Petasites officinales). Colinele uscate, terenurile stâncoase și marginile pădurilor adăpostesc cimbrișorul-de-câmp ("Taymus serpillum"), plantă ce înmiresmează natura pe tot timpul verii, turta ("Carlina acaulis"), numită și scaiete, poroinicul ("Orchis morio
Comuna Petriș, Arad () [Corola-website/Science/310111_a_311440]
-
de Stat (1972) și cel dedicat lui Marx și Engels - din fața clădirii Comitetului Central al Partidului Comunist din Moldova (1976, distrus în 1991). De asemenea, a sculptat Monumentul lui Grigore Kotovski din orașul Kotovsk (Ucraina), și cel al lui Mihail Frunze, din orașul Bișkek (Kârgâzstan). Operele lui Dubinovschi sunt păstrate în Muzeul Național de Artă al Republicii Moldova, în Galeria de stat Tretyakov (portretul academicianului K.I. Skryabin), în Muzeul de stat din Sankt Petersburg, și în alte muzee din fosta URSS. În
Lazăr Dubinovschi () [Corola-website/Science/310180_a_311509]
-
rar bienale, cu rădăcina pivotanta, alb-gălbuie, lungă de cca. 20-25 cm și groasă până la 1 cm. Tulpina este ierboasa, erecta, cu talia de 20-40 (uneori pînă la 80) cm, bogat ramificata, pubescenta glandular. Tulpina este erecta, foliata, cu 5-25 ramificații. Frunzele sunt alterne, sesile, întregi, de culoare verde-viu, glabre. Frunzele sunt sesile, alterne, cu marginea întreaga. Cele inferioare sunt invers lanceolate, rotunjite la vîrf, lungi până la 18-20 cm, iar spre partea superioară sunt din ce in ce mai înguste și mai mici. Tulpina și frunzele
Calendula () [Corola-website/Science/310184_a_311513]
-
20-25 cm și groasă până la 1 cm. Tulpina este ierboasa, erecta, cu talia de 20-40 (uneori pînă la 80) cm, bogat ramificata, pubescenta glandular. Tulpina este erecta, foliata, cu 5-25 ramificații. Frunzele sunt alterne, sesile, întregi, de culoare verde-viu, glabre. Frunzele sunt sesile, alterne, cu marginea întreaga. Cele inferioare sunt invers lanceolate, rotunjite la vîrf, lungi până la 18-20 cm, iar spre partea superioară sunt din ce in ce mai înguste și mai mici. Tulpina și frunzele sunt lipicioase. Florile sunt grupate în antodii terminale, cu
Calendula () [Corola-website/Science/310184_a_311513]
-
Frunzele sunt alterne, sesile, întregi, de culoare verde-viu, glabre. Frunzele sunt sesile, alterne, cu marginea întreaga. Cele inferioare sunt invers lanceolate, rotunjite la vîrf, lungi până la 18-20 cm, iar spre partea superioară sunt din ce in ce mai înguste și mai mici. Tulpina și frunzele sunt lipicioase. Florile sunt grupate în antodii terminale, cu diametrul de 3-5 cm, câte 20-50 la o plantă. Acestea au pe margine flori ligulate, hermafrodite, fertile, 15-40 la populațiile locale și 60-500 la soiurile cu inflorescențe învolte (,bătute"). Procentul de
Calendula () [Corola-website/Science/310184_a_311513]
-
7 sate: Stema comunei a fost aprobată prin Hotărârea Guvernului României nr. 273 din 23 aprilie 2014 și se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat. În câmpul superior, pe fond de argint, se află un stejar cu frunzele și ghindele de culoare verde, pe trunchiul căruia broșează o cruce treflată de aur. În câmpul inferior, pe fond albastru, se află un păun de aur, conturnat, cu coada desfăcută. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu
Comuna Curtești, Botoșani () [Corola-website/Science/310246_a_311575]
-
Botezătorul. În primul registru de sus sunt pictați prorocii, având în centru pe Maica Domnului, apoi registrul Apostolilor, având în mijloc icoana Deisis. Sunt executate din lemn de tei în „sculptură de traforaj”, reprezentând vița de vie cu struguri și frunze, având medalioane cu cei patru evangheliști, apostoli și prooroci. Pe bolta naosului este reprezentată Sfânta Treime în redactare occidentală, între capete de îngeri, stele și flori. Pe poalele bolții, în extreme, sunt pictați evangheliștii, iar între ei, primele capitole din
Biserica de lemn din Poienile Izei () [Corola-website/Science/310273_a_311602]