34,796 matches
-
etnic și conservatorismul național. Această fuziune a fost găsită de analistul politic Ioan Stanomir ca o mutație a ideologiei "Junimii", contrară conservatorismului liberal al lui Titu Maiorescu, dar asemănătoare cu ideologia lui Mihai Eminescu. Un "Junimist" neconformist, Eminescu a adăugat viziunii conservatoriste a contemporanilor un naționalism puternic, cu tentă reacționară, rasistă și xenophobică, pentru care a primit atenție post-mortem în timpul vieții lui Iorga. Descris de cercetătoare Ioana Both ca „mitul Eminescian”, Iorga l-a considerat un poet cu idei sănătoase despre
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
de continuitate între "junimism" și Iorga a fost noțiunea celor două clase „pozitive”, ambele opunându-se burgheziei: clasa inferioară reprezentată de țărănime și cea aristocrată, a boierilor. La fel ca Maiorescu, Iorga a criticat Constituția României din 1866. O altă viziune care corespundea cu cea "junimistă" era cea despre Revoluția Franceză — conform autorului René Girault românul era un excelent cunoscător al acestei perioade. Experiența revoluționară a fost, din punctul de vedere a lui Iorga, traumatizantă, în timp ce liberalii sau moștenitorii iacobini erau
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
a exprimat dezamăgirea față de regimul italian care era aliat al Ungariei, dar a aplaudat invazia Etiopiei din 1935, și considera că o alianță cu Italia era una mai sigură decât cea cu Mica Antantă. O componentă importantă și controversată a viziunii politice a lui Iorga, prezentă în aproape întreaga carieră, a fost antisemitismul. Istoricul cultural William O. Oldson apreciază că „lista impresionantă de realizări” a lui Iorga în alte domenii i-a permis să „dea antisemitismului o eleganță irezistibilă în România
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Notes et extraits pour servir à l'histoire des Croisades au XV-e siècle", 6 vol., "Studii și documente cu privire la istoria românilor", 31 vol. ș.a.). Deși structural refractar subordonării faptului istoric unui sistem filosofic, a îmbogățit gândirea istorică cu o nouă viziune, dominată de factorul spiritual și întemeiată pe unele "permanențe", coordonate ale dezvoltării istorice. În domeniul istoriei naționale, a elaborat monografii și sinteze de mare valoare ("Istoria lui Mihai Viteazul, Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor, Istoria armatei
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
al singurului Dumnezeu", acel Dumnezeu care le-a revelat cartea sfântă - Biblia. În creștinism, unicitatea lui Dumnezeu include divinitatea Fiului său și divinitatea Duhului Sfânt, aspect exprimat în doctrina trinitară, definită ca atare în secolul IV, în urma controverselor cu arianismul. Viziunea trinitară nu o întâlnim la mormoni și la Martorii lui Iehova, care au doctrine diferite: în cazul mormonilor triteismul, în timp ce Martorii lui Iehova susțin că Isus Cristos este inferior Dumnezeului Tată Iehova. Cu toate aceste diferențe, toate aceste culte susțin
Monoteism () [Corola-website/Science/296673_a_298002]
-
Unit, Rowling a anunțat că a donat un milion de lire sterline Partidului și l-a susținut în mod public pe prim-ministrul laburist Gordon Brown al cărui concurent a fost președintele Partidului Conservator, David Cameron. Rowling a comentat în viziunea ei politică când a discutat alegerile prezidențiale SUA din 2008 cu ziarul în limba spaniolă "El País". Ea a spus că este obsedată de alegerile prezidențiale din SUA deoarece o să aibă un efect asupra întregii lumi. În februarie 2008 a
J. K. Rowling () [Corola-website/Science/296819_a_298148]
-
-lea, celebra pe atunci nașterea, botezul și primul miracol al lui Iisus, în timp ce gnosticii (sectă creștină considerată eretică de către creștinismul canonic) serbau aceeași „Epifanie” în Egipt, încă din secolul al II-lea, tot la data de 6 ianuarie, când, în viziunea lor, „Iisus s-a arătat ca "Fiul lui Dumnezeu" la botez” ). Sextus Julius Africanus, un creștin din secolul al III-lea, este primul care alege în 221 d. Chr. această dată pentru nașterea lui Iisus, care însă nu va fi
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
o puternică opoziție la celebrarea zilelor de naștere a martirilor și a lui Iisus. Numeroși "Părinți ai Bisericii" au emis comentarii sarcastice privitoare la obiceiul păgân de a celebra zile de naștere, când, de fapt, sfinții și martirii trebuiau, în viziunea lor, să fie celebrați la data matiriului lor, adică la data „adevăratei lor nașteri” din perspectiva bisericii. Mulți creștini ai primelor secole erau scandalizați și de veselia și festivismul celebrării, pe care îl vedeau ca fiind o reminiscență a păgânismului
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
a născut... Hristos și el se naște!" Creștinii secolului al III-lea credeau că creația lumii a avut loc la echinocțiul de primăvară, pe atunci plasat pe 25 martie; prin urmare, noua creație prin „întruparea lui Hristos” (concepția), trebuia, în viziunea lor, să aibă loc tot pe 25 martie, moment de la care numărându-se 9 luni (sarcina, gestația) se obținea data de 25 decembrie. Sărbătorile din jurul solstițiului de iarnă au, după cum se vede, o origine precreștină. Ele sunt legate în mod
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
ca. 1625-27, Musée du Louvre, dar și în diverse reprezentări ale Bacchanalelor cu accentul pus pe exercitarea cultică a dansului și a muzicii. Arta rococoului nu a mai fost atât de interesată de temă, ea tinzând spre aplanarea pasiunilor în viziunile ei grațioase. Artiștii l-au citat pe Dionis doar ca personificare a toamnei sau a lunii octombrie. Ca o concluzie a atitudinii secolului XVIII față de zeu pare interpretarea cu un iz ușor sentimental dată salvării Ariadnei de către clasicistul german Johann
Dionis () [Corola-website/Science/296863_a_298192]
-
pe liderul partidului Labourist Michael Foot câștigând notorietate în interiorul partidului. În contrast cu atitudinea centristă de mai târziu, Blair se descrie în acea perioada ca fiind Socialist. O scrisoare adresată lui Foot în iulie 1982, publicată în iunie 2006, oferă indicii despre viziunea lui din acea perioadă. În 1983 Blair a realizat că noua constituență de Sedgefield, lângă locul unde crescuse în Durham, nu avea un candidat labourist. Mai mulți candidați despărțiți de noua delimitare erau interesați de asigurarea posturii de candidat pentru
Tony Blair () [Corola-website/Science/296822_a_298151]
-
alte scripturi Mahayana, notabilă fiind Mahaparinirvana Sutra, care îl prezintă pe Buddha ca cel mai real, eternul ("nitya"/ "sasvata"), neschimbătorul, preafericitul, purul Eu (Atman) care, ca și Dharmakaya, nu cunoaște început sau sfârșit. "Regele Tantra Atoate-Creator" conține în plus o viziune panteistică a lui Samantabhadra Buddha ca eternul, primordialul Buddha, Mintea Trezită a bodhi, care spune: "Din vremurile antice, eu sunt Buddha celor trei timpuri [trecut, prezent și viitor]." Noțiunea unui Buddha etern găsește poate rezonanță în ideea mai timpurie a
Buddha () [Corola-website/Science/296878_a_298207]
-
fost un scriitor de limbă germană, evreu originar din Praga. Reprezentant remarcabil al prozei moderne, a exercitat o influență covârșitoare asupra literaturii postbelice. Cu mesaje adesea codificate în parabole ce pot genera multiple interpretări, operele sale se caracterizează printr-o viziune halucinantă, grotescă, tragicomică asupra realității, caracteristică expresionismului și suprarealismului. Narațiunea evoluează de multe ori labirintic și fragmentar, iar temele abordate sunt alienarea, brutalitatea fizică și psihologică, conflictul oedipal dintre tată și fiu, complexitatea absurdă a birocrației și imposibilitatea omului de
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
mai tensionat relația sa cu Felice Bauer. Perspectiva mariajului, față de care nutrește un amestec straniu de dorință și repulsie, este resimțită ca o amenințare a carierei sale de scriitor. Kafka vorbește tot mai des despre nevoia de singurătate și intimitate. Viziunea sa despre "turnul de fildeș" este următoarea: Creșterea copiilor îi repugnă, dar tot el este cel care amintește cuvintele lui Napoleon: « Este teribil să mori fără copii ». Disputa sa interioră se coagulează în jurul a două viziuni despre viață complet antagonice
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
de singurătate și intimitate. Viziunea sa despre "turnul de fildeș" este următoarea: Creșterea copiilor îi repugnă, dar tot el este cel care amintește cuvintele lui Napoleon: « Este teribil să mori fără copii ». Disputa sa interioră se coagulează în jurul a două viziuni despre viață complet antagonice. Pe de o parte, scriitorul nu poate uita imperativul tradiției. Privită ca obiectiv suprem în iudaism, întemeierea familiei este, conform lui Kafka, « lucrul cel mai de seamă pe care poate să-l reușească un om ». Pe
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
reprezintă cele două forme de manifestare a lui Dumnezeu: judecata ("Gericht") și harul ("Gnade"). Gershom Scholem descifrează în opera lui Kafka trăsăturile cabalei. Anevoiosul demers mistic, care riscă adesea să străpungă « bariera subțire » dintre credință și nihilism, se aseamănă, în viziunea lui Scholem, cu traseul parcurs de personajele kafkiene. David I. Grossvogel observă că în proza lui Kafka, numele lui Dumnezeu este absent, înlocuit fiind de Cuvântul Lui: Legea. Parabolele kafkiene, susține Grossvogel, sunt niște mediatori mistici, care, deși nu reușesc
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
registrul sentimental. În opere kafkiene ca "Verdictul", "Metamorfoza" și cele trei mari romane, naratorul este unul impersonal, subiectiv și neomniscient, relatând întâmplările la persoana a treia, strict din perspectiva protagonistului ("perspectiva unidirecțională" sau "einsinnige Perspektive"). Astfel, naratorul are doar o viziune limitată asupra lumii și nu una de ansamblu. El nu are acces decât la gândurile personajului principal, iar intențiile celorlalte personaje rămân un mister sau nu pot fi decât intuite. Optica naratorului se confundă în permanență cu cea a lui
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
în cercul deiștilor. La rugămintea tatălui său, în 1711 a început Dreptul, pe care nu avea să-l termine, interesat fiind mai mult de discuțiile intelectualilor, scriitorilor și aristocraților, ce se desfășurau în palatele sau în cafenelele din Paris. Din pricina viziunilor sale critice, pe care le reda în batjocură, a fost întemnițat în 1717 pentru unsprezece luni la Bastilia. Fiind amenințat de o nouă arestare în Franța, a petrecut un timp (din 1726 până în 1729) în Anglia. Acolo, el a fost
Voltaire () [Corola-website/Science/296879_a_298208]
-
fiind în egală măsură valabilă. Raționamentul țărilor fondatoare ale Uniunii Europene s-a bazat pe logică faptului că integrarea economiilor din Europa Occidentală ar preveni războiul și ar crea pace, stabilitate și prosperitate pentru toți cetățenii, pretutindeni în Europa. Această viziune este în continuare importantă, după cum a demonstrat-o și dezintegrarea violență a Iugoslaviei. În prezent, Uniunea are 28 membri, dintre care șase membri fondatori din 1951: Alte trei state au aderat succesiv: Prima extindere a CE (1973) La o primă
Extinderea Uniunii Europene () [Corola-website/Science/296895_a_298224]
-
sidefului artificial, Pavel, viitor ziarist și literat, Constantin-Hyacint, viitor actor și fiica Anna. Deși în discursul "Asupra mișcării literare din ultimii zece ani", din 1878, Macedonski îi aducea elogii lui Eminescu, relațiile dintre cei doi s-au schimbat o dată cu schimbarea viziunii politice a lui Macedonski, devenit din conservator, liberal. Astfel cei doi încep a-și servi reciproc "„grațiozități supărătoare de ordin aristocratic și chiar de ordin personalo-familiar”". Eminescu scria: Iar în articolul "Materialuri etnologice" publicat în "Timpul" la 8 aprilie 1882
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
Radu cel Mare, au urmat o serie de domnitori nesemnificativi, urmând o perioada tulbure. Neagoe Basarab, impus de turci, a încercat să stabilească relații diplomatice cu Veneția și Roma, și chiar să medieze conflictul dintre creștinii ortodocși și catolici. Continuă viziunea și obiectivele politice inițiate de Ștefan cel Mare și încearcă să realizeze o coaliție a statelor răsăritene împotriva expansiunii turcești. A încurajat dezvoltarea comerțului și meșteșugurilor, iar pe plan diplomatic a încercat să mențină relații de prietenie cu Ungaria.În timpul
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
atât noul mesaj trimis de Dumnezeu omenirii, precum și ceea ce revelase parțial, din aceeași matrice celestă, "Umm al-Kităb" (Maica Scripturii), profeților anteriori, cu precădere, lui Abraham ("Ibrăhīm"), Noe ("Nūh"), Iona ("Yūnus"), Moise ("Mūsă") și lui Iisus Hristos ("Isă al-Masīh") - care, în viziunea coranică, este doar un mare profet: Revelația coranică se întinde pe o perioadă de aproximativ douăzeci de ani, 612-632, împărțită de anul 622, anul când profetul Muhammad a părăsit Mecca pentru a se stabili la Yathrīb - Medina (ar.: "madīna", cuvânt
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
o perioadă de mai bine de un secol. Versiunea lui Uthman (cunoscută sub numele "Mushaf 'Uthmăn" "Vulgata lui Osman") organizează revelațiile în ordinea lungimii, cu cele mai lungi capitole (sura) la începutul Coranului și cele mai scurte la sfârșit. În viziunea conservatorilor ordinea capitolelor este stabilită de divinitate. Mai târziu specialiștii au încercat să așeze capitolele în ordine cronologică, și printre musulmani există un consens privind impărțirea capitolelor în cele revelate la Mecca și cele revelate la Medina. Unele sure (de
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
aceasta nu pentru că nu ar da atenție semnificației, ba dimpotrivă, ei vor ca semnificația să nu fie absolut deloc alterată. Și cum singura cale prin care se poate realiza acest deziderat constă în păstrarea intactă a compoziției, ca atare, în viziunea lor, ideea traducerii substitutive a Coranului nu este acceptabilă, iar cele câteva tentative făcute au fost anihilate. În ceea ce privește traducerea informativă, pozițiile sunt împărțite în funcție de școlile juridice. Reprezentanții celor patru mari școli juridice sunnite (hanefită, șafeită, malekită, hanbalită) au puncte de
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
Trianon, plasa întreaga responsabilitate asupra Germaniei și aliaților săi. Versiunea oficială a fost o ipoteză bazată pe ideea că războiul a început când Austro-Ungaria a invadat Șerbia, susținută de Germania care a invadat, fără provocare, Belgia și Luxemburg. În această viziune, ipoteza este că responsabilitatea pentru război s-a creat prin agresiunea Germaniei și a Austro-Ungariei, în timp ce Rusia, Franța și Marea Britanie au ripostat legitim acestei agresiuni. Această idee a fost, ulterior, apărată de istorici că Franz Fischer, Imanuel Geiss, Hans-Ulrich Wehler
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]