34,380 matches
-
1204, Stade), membră a familiei Hohenstaufen, a fost contesă palatină a Rinului de la 1195 până la moarte. Agnes a fost fiică a lui Conrad, conte palatin al Rinului, cu soția sa, Irmengarda de Henneberg. Tatăl ei, Conrad, era frate vitreg al împăratului Frederic I Barbarossa. Chiar înainte de 1180, a promis-o pe Agnes ca logodnică pentru Henric al V-lea de Braunschweig, fiul mai mare al Welfului Henric Leul, în scopul de a dezamorsa conflictul dintre casele de Hohenstaufen și Welf. În
Agnes de Hohenstaufen () [Corola-website/Science/328652_a_329981]
-
d. 1197) continua să sprijine o căsătorie a fiicei ei cu un membrul din dinastia Welfilor. Puțin după aceea, ele au profitat de absența lui Conrad, care se afla la curtea lui Henric al VI-lea, pentru a dejuca planul împăratului. Irmengarda l-a invitat pe tânărul Welf la castelul Stahleck, unde el s-a căsătorit cu Agnes în ianuarie sau februarie 1194. Împăratul Henric al VI-lea s-a simțit trădat și i-a cerut lui Conrad să anuleze imediat
Agnes de Hohenstaufen () [Corola-website/Science/328652_a_329981]
-
absența lui Conrad, care se afla la curtea lui Henric al VI-lea, pentru a dejuca planul împăratului. Irmengarda l-a invitat pe tânărul Welf la castelul Stahleck, unde el s-a căsătorit cu Agnes în ianuarie sau februarie 1194. Împăratul Henric al VI-lea s-a simțit trădat și i-a cerut lui Conrad să anuleze imediat căsătoria. Cu toate acestea, Conrad a renunțat la rezistența sa inițială față de căsătoria dintre Agnes și Henric și, constatând că aceasta fusese deja
Agnes de Hohenstaufen () [Corola-website/Science/328652_a_329981]
-
cerut lui Conrad să anuleze imediat căsătoria. Cu toate acestea, Conrad a renunțat la rezistența sa inițială față de căsătoria dintre Agnes și Henric și, constatând că aceasta fusese deja binecuvântată de Biserică, a decis să încerce să îl convingă pe împărat de avantajele acestei căsătorii. Fiii lui Conrad muriseră de tineri, iar Henric al VI-lea ar fi putut să își asigure succesiunea asupra Palatinatului renan prin înfeudarea lui Henric Welf. În plus, Conrad și Agnes l-au convins pe împărat
Agnes de Hohenstaufen () [Corola-website/Science/328652_a_329981]
-
împărat de avantajele acestei căsătorii. Fiii lui Conrad muriseră de tineri, iar Henric al VI-lea ar fi putut să își asigure succesiunea asupra Palatinatului renan prin înfeudarea lui Henric Welf. În plus, Conrad și Agnes l-au convins pe împărat să acorde iertarea lui Henric Leul, care fusese proscris de către Barbarossa. Reconcilierea dintre Henric al VI-lea și Henric Leul a avut loc în martie 1194 la castelul Tilleda. De altfel, Henric al VI-lea își dorea reglementarea conflictului cu
Agnes de Hohenstaufen () [Corola-website/Science/328652_a_329981]
-
(în ) este o aripă nouă a Palatului Hofburg din Viena și parte a monumentalului Kaiserforum, proiectat în 1869 de Gottfried Semper și Karl Freiherr von Hasenauer pentru împăratul Franz Joseph. După construirea începând din 1871 a celor două muzee imperiale, împăratul a aprobat construirea în 1881 a "Hofburgflügels gegen den Kaisergarten", așa cum era denumit oficial noul palat. După moartea lui Hasenauer, lucrările au fost continuate mai mult sau
Noul Hofburg () [Corola-website/Science/328662_a_329991]
-
în ) este o aripă nouă a Palatului Hofburg din Viena și parte a monumentalului Kaiserforum, proiectat în 1869 de Gottfried Semper și Karl Freiherr von Hasenauer pentru împăratul Franz Joseph. După construirea începând din 1871 a celor două muzee imperiale, împăratul a aprobat construirea în 1881 a "Hofburgflügels gegen den Kaisergarten", așa cum era denumit oficial noul palat. După moartea lui Hasenauer, lucrările au fost continuate mai mult sau mai puțin reușit de discipolii săi Bruno Gruber și Otto Hofer (1894-1897) și
Noul Hofburg () [Corola-website/Science/328662_a_329991]
-
terenul era slăbit de fostele șanțuri de apărare și de fortificațiile subterane. Aceste fundații au fost construite cu calcar poros de Leitha adus de la Winden am See. Lucrările de lăcătușerie și fierărie au fost executate de Alexander Nehr. După 1906 împăratul Franz Joseph l-a numit pe nepotul său și succesor desemnat la tron, arhiducele Franz Ferdinand al Austriei, ca protector al clădirii palatului, l-a înlocuit pe Ohmann cu Ludwig Baumann, care a continuat lucrările de construcție până în 1923, dar
Noul Hofburg () [Corola-website/Science/328662_a_329991]
-
Țările de Jos între secolele al X-lea și al XVI-lea. Primul conte de Olanda, Dirk I, a fost fiul natural sau vitreg al contelui Gerolf de Frizia. El a primit în 922 un teritoriu în zona Egmond din partea împăratului Carol cel Gras, într-un loc numit Bladella (astăzi, Bladel, în apropiere de Eindhoven). Acest eveniment este considerat ca actul de naștere al comitatului de Olanda. Cu toate acestea, până către 1100, numele acordate de obicei comitatului erau cele de
Lista conților de Olanda () [Corola-website/Science/328659_a_329988]
-
("Cu privire la administrarea Imperiului ") este titlul traducerii în latină al unei lucrări scrise de către împăratul bizantin Constantin al VII-ea în limba greacă. Titlul original manuscrisului este Πρὸς τὸν ἴδιον υἱὸν Ρωμανόν ("Pentru propriul său fiu, Romanos") și reprezintă un manual de politică internă și externă destinat instruirii fiului lui Constantin, viitorul împărat Romanos al II
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
lucrări scrise de către împăratul bizantin Constantin al VII-ea în limba greacă. Titlul original manuscrisului este Πρὸς τὸν ἴδιον υἱὸν Ρωμανόν ("Pentru propriul său fiu, Romanos") și reprezintă un manual de politică internă și externă destinat instruirii fiului lui Constantin, viitorul împărat Romanos al II-lea. Constantin a fost un împărat erudit, care a căutat să încurajeze învățământul și instruirea în Imperiul Bizantin. El este autorul a numeroase alte lucrări,printre ele aflându-se "De Ceremoniis", un tratat al etichetei și procedurilor
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
limba greacă. Titlul original manuscrisului este Πρὸς τὸν ἴδιον υἱὸν Ρωμανόν ("Pentru propriul său fiu, Romanos") și reprezintă un manual de politică internă și externă destinat instruirii fiului lui Constantin, viitorul împărat Romanos al II-lea. Constantin a fost un împărat erudit, care a căutat să încurajeze învățământul și instruirea în Imperiul Bizantin. El este autorul a numeroase alte lucrări,printre ele aflându-se "De Ceremoniis", un tratat al etichetei și procedurilor curții imperiale și biografia tatălui său, Vasile I. "" a
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
etichetei și procedurilor curții imperiale și biografia tatălui său, Vasile I. "" a fost scris între 948 - 952. Lucrarea conține sfaturi cu privire la conducerea imperiului multietnic și abordarea luptelor cu inamicii externi. Lucrarea este o sinteză a două tratate mai vechi ale împăratului „Despre Guvernarea Statului și a Diferitelor Națiuni” (Περί Διοικήσεως τοῦ Κράτους βιβλίον καί τῶν διαφόρων Έθνῶν), în care erau abordate istoria și caracteristicile națiunilor învecinate - popoarele turcice, pecenegii, rusii, arabii, longobarzii, armenii și georgienii - și „Despre Themele Estului și Vestului
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
națiunilor învecinate - popoarele turcice, pecenegii, rusii, arabii, longobarzii, armenii și georgienii - și „Despre Themele Estului și Vestului” (Περί θεμάτων Άνατολῆς καί Δύσεως, cunoscută și în traducerea latină "De Thematibus"), care privea evenimentele recente din provinciile imperiale (theme). La acestea două, împăratul Constantin a adăugat intrucțiuni politice pentru fiul său. Cartea este împărțită, așa cum se declară în prefață, în patru secțiuni: i) o cheie pentru politica externă în regiunile cele mai primejdioase și complicate ale scenei politice externe contemporane, regiunea nordicilor și
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
geografice, care sunt în general confuze și abundente în legende în alte surse, ele sunt considerat demne de încredere în cea mai mare parte în cazul lucrării lui Constantin al VII-lea. Tratatele istorice și cele de arhivă, pe care împăratul le-a inventariat în deceniul al cincilea al secolului al X-lea, sunt cuprinse în capitolele 12-40. Aceste tratate conțin sursele tradiționale și legendele cu privire la ocuparea în trecut a teritoriilor din jurul imperiului de către popoarele care le locuiau în timpul editării manuscrisului
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
de către popoarele care le locuiau în timpul editării manuscrisului (sarazini, longobarzi, veneti, sârbi, croați, maghiari, pecenegi). Capitolele 1-8 și 10-12 explică politica imperială față de pecenegi și popoarele turcice. Capitolul 13 este privire generală a politicii externe din punctul de vedere al împăratului. Capitolele 43-46 tratează politica externă față de regiunile din nord-estul imperiului (Georgia și Armenia). Capitolele 49-52 tratează modul de asimilare și de taxare a noilor provincii imperiale, dar și probleme legate de administrația civilă și navală. Aceste ultime capitole împreună cu cel
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
ultime capitole împreună cu cel de-al 53-lea sunt gândite de Constantin ca un ghid practic pentru fiul său și cel mai probabil au fost adăugate în cursul anilor 951-952, pentru marcarea celei de-a 14-a aniversări a viitorului împărat Romanus al II-lea (952). Cea mai timpurie copie care a ajuns până în zilele noastre, (P=codex Parisinus gr. 2009") a fost făcută de secretarul lui Ioan Ducas, Mihail, la sfârșitul secolului al XI-lea. Acest manuscris a fost copiat
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
Constantin nu a dat manuscrisului niciun titlu, preferând în schimb să folosească pentru început textul adresării standard: „" ΚΩΝΣΤΑΝΤΙΝΟΥ ΕΝ ΧΡΙΣΤΩΙ ΒΑΣΙΛΕΙ ΑΙΩΝΙΩΙ ΒΑΣΙΛΕΩΣ ΡΩΜΑΙΩΝ ΠΡΟΣ ΤΟΝ Ι∆ΙΟΝ ΥΙΟΝ ΡΩΜΑΝΟΝ ΤΟΝ ΘΕΟΣΤΕΦΗ ΚΑΙ ΠΟΡΦΥΡΟΓΕΝΝΗΤΟΝ ΒΑΣΙΛΕΑ (Constantin, întru Cristos Domnul Veșnic, împărat al romanilor, către propriul [său] fiu, împăratul Romanos, de Dumnezeu încoronat și născut în purpură)"”. Constantin a folosit un limbaj îngrijit dar accesibil, ceva mai elaborat decât cel al Evangheliilor, ușor de înțeles pentru grecii educați ai zilelor noastre. Singurele
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
preferând în schimb să folosească pentru început textul adresării standard: „" ΚΩΝΣΤΑΝΤΙΝΟΥ ΕΝ ΧΡΙΣΤΩΙ ΒΑΣΙΛΕΙ ΑΙΩΝΙΩΙ ΒΑΣΙΛΕΩΣ ΡΩΜΑΙΩΝ ΠΡΟΣ ΤΟΝ Ι∆ΙΟΝ ΥΙΟΝ ΡΩΜΑΝΟΝ ΤΟΝ ΘΕΟΣΤΕΦΗ ΚΑΙ ΠΟΡΦΥΡΟΓΕΝΝΗΤΟΝ ΒΑΣΙΛΕΑ (Constantin, întru Cristos Domnul Veșnic, împărat al romanilor, către propriul [său] fiu, împăratul Romanos, de Dumnezeu încoronat și născut în purpură)"”. Constantin a folosit un limbaj îngrijit dar accesibil, ceva mai elaborat decât cel al Evangheliilor, ușor de înțeles pentru grecii educați ai zilelor noastre. Singurele probleme care le-ar ridica textul este
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
folosit un limbaj îngrijit dar accesibil, ceva mai elaborat decât cel al Evangheliilor, ușor de înțeles pentru grecii educați ai zilelor noastre. Singurele probleme care le-ar ridica textul este legat de folosirea unor termeni tehnici de actualitate în vremurile împăratului, dar mai greu de înțeles de cititorul neavizat. De exemplu, Constantin descrie practica obișnuită de trimitere a "basilikoí" ( „imperiali”) în țările îndepărtate pentru negocieri - înțelesul modern ar fi „împuterniciți speciali ai împăratului”, ambasadori cu misiuni specifice. În prefața la lucrarea
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
folosirea unor termeni tehnici de actualitate în vremurile împăratului, dar mai greu de înțeles de cititorul neavizat. De exemplu, Constantin descrie practica obișnuită de trimitere a "basilikoí" ( „imperiali”) în țările îndepărtate pentru negocieri - înțelesul modern ar fi „împuterniciți speciali ai împăratului”, ambasadori cu misiuni specifice. În prefața la lucrarea sa, Constantin a subliniat de altfel că a evitat cu bună știința expresiiile complicate sau „atticismele elevate” pentru ca textul sa fie „simplu precum cărarea bătută a vorbirii obișnuită de zi cu zi
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
Floris I, fiind pus sub protecția mamei sale, Gertrude de Saxonia. Episcopul de Utrecht, Willem I, a profitat de minoratul lui Dirk, ocupând teritoriul din Olanda asupra căruia emitea pretenții. Pretenția lui Willem a fost confirmată printr-o chartă a împăratului Henric al IV-lea datată în 30 aprilie și 2 mai 1064. Dirk și-a menținut posesiunea doar asupra teritoriului de la vest de Vlie și din jurul gurilor Rinului. Gertruda și fiul ei s-au retras în insulele din Frizia (Zeelanda
Dirk al V-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328668_a_329997]
-
Cassel a lui Robert, din februarie 1071, în care Arnulf a fost ucis, iar Richilda luată prizonieră. Războiul din Olanda și Frizia a devenit parte a unui conflict extins începând din 1075. Contextul era acela că Papa îl excomunicase pe împăratul Henric al IV-lea; episcopul de Utrecht îl sprijinea pe împărat, în vreme ce contele de Olanda susținea tabăra papei Grigore al VII-lea și pe anti-regele Rudolf. Pe când Robert era ocupat cu situația din Flanders, s-a încercat un efort de
Dirk al V-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328668_a_329997]
-
fost ucis, iar Richilda luată prizonieră. Războiul din Olanda și Frizia a devenit parte a unui conflict extins începând din 1075. Contextul era acela că Papa îl excomunicase pe împăratul Henric al IV-lea; episcopul de Utrecht îl sprijinea pe împărat, în vreme ce contele de Olanda susținea tabăra papei Grigore al VII-lea și pe anti-regele Rudolf. Pe când Robert era ocupat cu situația din Flanders, s-a încercat un efort de recuperare a Comitatului de Olanda și a altor teritorii aflate în
Dirk al V-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328668_a_329997]
-
lui Willem de Utrecht. Poporul s-a răsculat, însă acțiunea a fost respinsă, iar teritoriul a revenit sub dominația episcopală, ca urmare a acțiunii unei armate de sub comanda ducelui Godefroi al IV-lea cel Ghebos de Lotharingia, trimisă la ordinul împăratului Henric al IV-lea. În 1076, la solicitarea episcopului Willem, ducele lotharingian a vizitat domeniile acestuia de la granița cu Frizia. La Delft, ducele a fost asasinat de către răsculați, în 26 februarie 1076). La rândul său, Willem de Utrecht a murit
Dirk al V-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328668_a_329997]