33,891 matches
-
10 iulie, 1983. A fost înmormântată la dorința sa cu un melc pe frunte, a fost marca sa altfel, la fel ca mantilla spaniolă a fost haina sa favorită. Moartea sa a marcat prima pierdere majoră a unuia dintre artiștii cântecului andaluz. Jurnalistul și scriitorul Tico Medina păstrează "vocea" de Estrellita, după interviuri lungi în casa artistului, pentru a face amintirile Estrellita Castro. Această biografie nu a fost încă publicată.
Estrellita Castro () [Corola-website/Science/334528_a_335857]
-
lui Kopernik (1974), Kazimierz Michałowski, Cum și-au creat grecii artă (1975), Wisława Szymborska, Bucuria scrierii (1977), Adam Mickiewicz, Versuri alese (1978), Aleksander Omiljanowicz, Stafiile din codrii Bialowieza (1978), x x x - Zece poeți polonezi Antologie (1978), x x x - Cântece vorbite, lirica primitivă. Antologie (1979), Tadeusz Różewicz, Poezii (1980), Stanisław Jerzy Lec, Aforisme, versuri, epigrame (1980), Jerzy Edigey, Valiză cu milioane (1991), Boy Zielinski, Marysienka și Sobieski (1983 ), x x x - Gânduri nemuritoare, proverbe și cugetări (1986), Poezia poloneză contemporană
Nicolae Mareș () [Corola-website/Science/334612_a_335941]
-
a făcut accident vascular cerebral, în urma căruia s-a retras din viața politică. A murit în 1521 și a fost înmormântat în Capela Bakócz de la Strigonium (capelă construită la comanda lui). Graduala Bakócz (în maghiară "Bakócz-graduále") este o antologie de cântece bisericești, păstrată în bibliotecha Arhidiecezei de Esztergom-Budapesta. Este una dintre cele mai mari și cele mai grele codexe din întreaga lume, cântărește 110 de kilograme și este compusă din 460 de foi de pergament. Pentru fiecare foaie a fost nevoie
Tamás Bakócz () [Corola-website/Science/334621_a_335950]
-
cele mai mari și cele mai grele codexe din întreaga lume, cântărește 110 de kilograme și este compusă din 460 de foi de pergament. Pentru fiecare foaie a fost nevoie de toată pielea a unei oi întregi. Codexul conține toate cântecele bisericești catolice legate de toate sărbătorile din anul calendaristic bisericesc. Pe coperta codexului apare blazonul Bakócz-Erdődy cu însemnele de episcop, dar fără însemnele de cardinal, fapt din cauza căreia nu se știe cu siguranță dacă codexul a fost făcut la comanda
Tamás Bakócz () [Corola-website/Science/334621_a_335950]
-
în limbă română produsă de: DISNEY CHARACTER VOICES INTERNATIONAL, INC. Inițial, filmul nu a fost conceput pentru a deveni un musical. Nu a fost până ce regizorul/ coregraful Kenny Ortega a venit la cârma producției și a specificat că își dorește cântece în film. Filmul conține 7 piese, și în plus un cântec lansat de Shwan Mendes care rulează la finalul filmului, care a fost de asemenea lansat ca single. De altfel, albumul cu coloana sonoră a filmului conține patru bonusuri și
Descendenții (film din 2015) () [Corola-website/Science/334625_a_335954]
-
filmul nu a fost conceput pentru a deveni un musical. Nu a fost până ce regizorul/ coregraful Kenny Ortega a venit la cârma producției și a specificat că își dorește cântece în film. Filmul conține 7 piese, și în plus un cântec lansat de Shwan Mendes care rulează la finalul filmului, care a fost de asemenea lansat ca single. De altfel, albumul cu coloana sonoră a filmului conține patru bonusuri și o suită orchestrală realizată cu sprijinul lui David Lawrence. Nu este
Descendenții (film din 2015) () [Corola-website/Science/334625_a_335954]
-
un chitarist și cantautor american, reprezentant însemnat al muzicii blues, mai ales în stilul country blues și „blues din Delta fluviului Mississipi”. S-a acompaniat mai ales de chitară bass-boogie, Johnson a înregistrat foarte puțin, dar discurile sale conținând 29 cântece din anii 1936-1937, caracterizate de o îmbinare inspirată a talentului de instrumentist, de cântăreț și textier, tehnici că „slide guitar” și falsete vocale, au influențat mai apoi multe generații de muzicieni, inclusiv cântăreți rock că Eric Clapton și alții. Creația
Robert Johnson () [Corola-website/Science/334635_a_335964]
-
de muzicieni, inclusiv cântăreți rock că Eric Clapton și alții. Creația să a devenit larg cunoscută după reeditarea înregistrărilor sale în anul 1961 pe un LP intitulat "King of the Delta Blues Singers" (Regele cântareților de blues din Delta). Între cântecele sale cel mai des difuzate se numără „Crossroad Blues” (Blues de la răscrucea de drumuri), „Sweet Home Chicago”, „Stop Breaking Down Blues” și „Love în Vain” (Dragoste zadarnica). Ele au fost interpretate și de Led Zeppelin, Rolling Stones, Bob Dylan, Eric
Robert Johnson () [Corola-website/Science/334635_a_335964]
-
fost un maestru al chitarei slide, tehnica ce consista în a apasă corzile nu cu degetele mâinii ștăngi, ci în apropierea lor, cu ajutorul unui tub de metal, ceea ce obține sunete ascuțite și sinuoase tipice muzicii tradiționale afro americane. Unele din cântece Johnson nu și le-a atribuit sieși, ci le-a desemnat că „tradiționale”. În afara acordajului uzual sau standard (mi, si, sol, re, la, mi) Johnson a folosit în înregistrările sale cel putin alte trei acordaje: Contribuția deosebită a lui Johnson
Robert Johnson () [Corola-website/Science/334635_a_335964]
-
muzicale de blues rural (country blues) anterioare contribuțiilor lui Charlie Patton, Son House, Willie Brown, Blind Lemon Jefferson ș.a. și pe forță literară a unor versuri, care îl consacrează drept unul din cei mai însemnați autori de poezie populară americană. Cântecele sale tratează mereu despre efemeritatea relațiilor dintre oameni, pribegia neîncetata și angoasele iraționale. Johnson a depășit fază folclorica simplă, folosind imagini personale în care se amestecă motive religioase, sexuale și festive, având impact asupra ascultătorului prin precizia poetica. În cântecele
Robert Johnson () [Corola-website/Science/334635_a_335964]
-
Cântecele sale tratează mereu despre efemeritatea relațiilor dintre oameni, pribegia neîncetata și angoasele iraționale. Johnson a depășit fază folclorica simplă, folosind imagini personale în care se amestecă motive religioase, sexuale și festive, având impact asupra ascultătorului prin precizia poetica. În cântecele sale își găsește expresia un univers creativ personal, fără repetarea de clișee tradiționale. Stilul său vocal inimitabil, cu un simț generos al libertății de interpretare, (după cum se vede în cele câteva versiuni ale cântecului „Come on în my kitchen”) îi
Robert Johnson () [Corola-website/Science/334635_a_335964]
-
asupra ascultătorului prin precizia poetica. În cântecele sale își găsește expresia un univers creativ personal, fără repetarea de clișee tradiționale. Stilul său vocal inimitabil, cu un simț generos al libertății de interpretare, (după cum se vede în cele câteva versiuni ale cântecului „Come on în my kitchen”) îi aloca un loc parte în istoria muzicii blues. Acest stil propriu că solist vocal și chitarist a devenit un obiect de admirație pentru artiști că Muddy Waters, elevul sau, Elmore Jones, Ry Cooder, Keith
Robert Johnson () [Corola-website/Science/334635_a_335964]
-
explicit strofelor din „Me and the devil blues”. Eric Clapton a dedicat un album întreg - „Me and Mr. Johnson” repertoriului lui Robert Johnson. De asemenea, chitaristul britanic Peter Green a creat un disc intitulat „The Robert Johnson Songbook” Versiuni ale cântecelor sale au fost înregistrate și de Rolling Stones, Creăm, Jimi Hendrix și mai ales Eric Clapton. 1936 1937
Robert Johnson () [Corola-website/Science/334635_a_335964]
-
Thom imens (Bobby) și Lorenzo Muzică (Bertie)): numele lor sunt Billy, Bobby și Bertie (în "Garfield Opera", ei s-au prezentat pe nume William formale, Robert și Bertram). Acestea sunt trei urși vorbesc care scuipa propagandă conformist în formă de cântec și dans ("Oh, suntem Bears Buddy Ne mereu de-a lungul ... dacă nu sunteți de acord vreodată, înseamnă că sunt greșite", etc.) lor show de televiziune înlocuit o dată lui Binky, si Roy Rooster a SUA a fost de două ori
Garfield și prietenii () [Corola-website/Science/334659_a_335988]
-
facă auzit mai bine în săli mari, a trecut la saxofon sopran. În 1930 Pixinguinha a suspendat activitatea orchestrei și s-a concentrat mai ales asupra carierei de compozitor, aranjor și de dirijor al orchestrei de studiou "Orquestra Victor Brasileira". Cântecele sale au fost făcute cunoscute publicului de către interpreți ca Francisco Alves și Mario Reis. Pixiguinho a încetat din viață în anul 1973 la biserica Nossa Senhora da Paz la Ipanema, unde venise pentru a fi naș la un botez.
Pixinguinha () [Corola-website/Science/334705_a_336034]
-
scurtă vreme după aceea a fost angajat că pianist la recepțiile organizate de producătorul Șam Spiegel. Cunoștință cu Spiegel i-a prilejuit prima contribuție la bandă sonoră a filmului Înotătorul. Deși albumul de debut al lui Liza Minnelli conținea un cântec compus de Hamlisch cu mulți ani înainte, primul său șlagăr a devenit cunoscut abia când compozitorul avea 21 ani. Este vorba de „Sunshine, Lollipops and Rainbows”, scris împreună cu Howard Liebling și înregistrat de cântăreață Leslie Gore, si care a ajuns
Marvin Hamlisch () [Corola-website/Science/334685_a_336014]
-
locul 13 din cele 100 șlagăre ale verii anului 1965. După „Înotătorul”, Halmisch a scris muzică pentru filme de început ale lui Woody Allen, între care „Take the Money and Run” și „Banane” (1971). În 1967 împreună cu Liebling a compus cântecul „Nopți californiene” pe care l-a înregistrat tot Leslie Gore. Mai tarziu s-a mutat la Los Angeles unde a început să colaboreze cu studiourile de filme din Hollywood. S-a făcut curând cunoscut prin adaptările după muzică Ragtime a
Marvin Hamlisch () [Corola-website/Science/334685_a_336014]
-
That Mân Flintstone", cu posterul filmului avându-l pe Fred în aceeași manieră că posterul lui Bob Peak pentru "Our Mân Flint". Filmul este o parodie a filmelor cu James Bond. În timp ce filmul conține numeroase interludii muzicale, printre care un cântec efectuat de Louis Prima, tema muzicală a serialului însăși nu a fost folosită. Deși, comploturi din diversele episoade ale serialului sunt folosite, printre care un episod în care Fred este implicat într-o capera de spionaj, imitând filmul "Goldfinger", și
Omul numit Flintstone () [Corola-website/Science/334704_a_336033]
-
este un album de remixuri care compilează mai multe variante ale cântecului „Still Alive” al cântăreței suedeze de muzică pop rock Lisa Miskovsky. A fost lansat de Artwerk pe 11 noiembrie 2008 pentru a coincide cu lansarea jocului "Mirror's Edge" în Statele Unite, pentru care „Still Alive” servește că tema principală. La
Still Alive: The Remixes () [Corola-website/Science/334714_a_336043]
-
oficială a fost lansată în data de 25 septembrie 2012, pe iTunes și Amazon, cu aproape o lună înainte de lansarea jocului. Coloana conține 21 de melodii, 2 dintre care au fost compuse de Mike Shinoda, membru al trupei Linkin Park. Cântecul lui Linkin Park, "Castle of Glass", de pe albumul "Living Things" servește ca melodie principală a jocului, iar variații ale acestei melodii apar pe tot parcursul jocului. Videoclipul oficial al piesei a fost lansat în data de 10 octombrie 2012. Cântece
Medal of Honor: Warfighter () [Corola-website/Science/334716_a_336045]
-
Cântecul lui Linkin Park, "Castle of Glass", de pe albumul "Living Things" servește ca melodie principală a jocului, iar variații ale acestei melodii apar pe tot parcursul jocului. Videoclipul oficial al piesei a fost lansat în data de 10 octombrie 2012. Cântece ale jocurilor anterioare apar și ele, cu toate că într-o formă diferită. Pe 23 februarie 2012, "Warfighter" a fost anunțat oficial. Pe 6 martie 2012, primul trailer a fost publicat pe YouTube. Pe 11 septembrie 2012, Danger Close a dezvăluit primul
Medal of Honor: Warfighter () [Corola-website/Science/334716_a_336045]
-
School în Atena, Marină s-a mutat doi ani mai tarziu înapoi în Ross-on-Wye, Herefordshire, unde a lucrat timp de două luni la o benzinărie ca să câștige suficienți bani încât să se mute în Londra. Diamandis a început să scrie cântece la vârsta de 18 ani; s-a mutat la Londra ca să intre într-o școală de dans, dar a abandonat școală respectivă peste 2 luni. A studiat la University of East London iar anul următor s-a transferat la un
Marina and the Diamonds () [Corola-website/Science/334735_a_336064]
-
Au fost elogiate descrierile pitorești de natură și evocarea vieții simple și arhaice a oamenilor ce locuiesc în pustietățile de codru sau de munte, imortalizate prin expresii de un lirism remarcabil. Criticul considera că "Țara de dincolo de negură" e „un cântec de la început și până la sfârșit, un cântec când triumfal, când melancolic”. El compară scrierea sadoveniană cu creațiile lui Eminescu și Hogaș. Scriitorul spiritualizează materia, prezentând cu duioșie legătura dintre om și natură și condiționarea lor reciprocă care ajunge la o
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
și evocarea vieții simple și arhaice a oamenilor ce locuiesc în pustietățile de codru sau de munte, imortalizate prin expresii de un lirism remarcabil. Criticul considera că "Țara de dincolo de negură" e „un cântec de la început și până la sfârșit, un cântec când triumfal, când melancolic”. El compară scrierea sadoveniană cu creațiile lui Eminescu și Hogaș. Scriitorul spiritualizează materia, prezentând cu duioșie legătura dintre om și natură și condiționarea lor reciprocă care ajunge la o fuziune intimă. Natura dobândește astfel dimensiuni eroice
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
"" este un cântec al artistei galeze Marină and the Diamonds din albumul ei de studio de debut, The Family Jewels (2010). A fost lansat pe 11 octombrie 2010, ca al cincea single și ultimul numai în Regatul Unit și Irlanda. Videoclipul pentru "" a
Shampain () [Corola-website/Science/334755_a_336084]