34,136 matches
-
existente imediat dupa 1945, comunizarea Europei de Est poate apărea ca inevitabilă. Realitatea a fost însă mult mai nuanțată. Sigur, Stalin urmărea securizarea granițelor sovietice, în special a celor estice. Nefasta experiență pe care o avusese cu Germania nazistă îl convinseseră de această necesitate. Nu trebuie pierdut din vedere nici resortul ideologic al politicii externe sovietice, revoluția mondială, o sarcină din care Uniunea Sovietică a făcut, în ciuda unor aparențe și a replierilor strategice operate mai ales după intrarea în scenă a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
masiv fraudate de sovietici) în care comuniștii cehoslovaci au câștigat 38% din voturi și au intrat la guvernare împreună cu social-democrații. Însă receptivitatea multor membri ai elitei politice față de planul Marshall (situație care s-a repetat în cazul Poloniei) l-a convins pe Stalin de necesitatea renunțării la guvernările de coaliție și la consolidarea fidelității partidelor comuniste est-europene față de Uniunea Sovietică. Comuniștii, care dețineau postul de prim-ministru prin persoana devotatului stalinist Klemet Gottwald, au demarat penetrarea ministerului de Interne prin concedierea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
lege electorală "care prevedea o legislativă unicamerală și garantarea dreptului de vot femeilor, votul fiind însă refuzat fasciștilor, celor din Garda de Fier și celor care luptaseră împotriva "aliaților"". Se pare că experiența alegerilor libere din Cehoslovacia și Ungaria îl convinsese pe Stalin cât de intense erau sentimentele anticomuniste și anti-ruse manifestate de populațiile est-europene, acesta nemaidorind "să-și asume un risc similar în România" (Ionescu: 1994, 152-155; Stanomir: 2006, 19; vezi și Țârău: 2005, 427-493). Ambasadorul sovietic la București, Serghei
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
României "a întrunit", în acea perioadă, "toate trăsăturile unei ocupații militare". Însă responsabilitatea pentru acest statu-quo era difuză și ținea de raporturile de forță încă nedefinitivate de la sfârșitul războiului și deci nu putea fi atribuită preponderent, așa cum încearcă să ne convingă Ion Șuța, dezinteresului vinovat al puterilor occidentale (Șuța: 1991, 286-297). Tonul encomiastic al istoriografiei române din perioada conducerii lui Gheorghiu-Dej la adresa rolului Armatei Roșii în reorganizarea postbelică a țării avea să fie atenuat treptat în timpul epocii Ceaușescu, pe măsură ce veleitățile independentiste
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
implica desigur o reciprocitate asumată, fiind în principal unul strategic: repunerea în mișcare a unui important partener comercial și prevenirea unei eventuale extinderi sovietice înspre vestul continentului, fie direct, fie prin intermediul comuniștilor locali, care, se temeau americanii, ar fi putut convinge un segment considerabil al unui electorat disperat să le acorde încredere (Gaddis: 1989, 56; detalii interesante despre geneza planului Marshall sunt de găsit în memoriile fostului secretar de stat american, Dean Acheson: 1987, 226-237). Planul a fost conceput pentru orice
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ocupație, alcătuind Bizonia. Franța, nereceptivă în primă fază la acest proiect, consimte să adauge în anul următor Bizoniei teritoriile germane pe care le ocupa. Rezultatul, Trizonia, va reprezenta faza politică embrionară a viitoarei Republici Federale Germane. Washingtonul și Londra se conving, imediat după crearea noii entități, de necesitatea unei reforme monetare. Marca germana se devalorizase profund ca o consecință a războiului, iar reconstrucția economică a Germaniei postbelice nu putea avea loc în absența unei monede puternice care să o susțină. Stalin
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
naziștilor, dar și una împotriva celeilalte, aceste grupări vor antrena Iugoslavia într-un îndelungat și costisitor război civil. În final, victoria va aparține partizanilor. Atât Tito cât și Mihailović au fost finanțați de către britanici; liderul partizanilor a reușit să îi convingă pe aceștia din urmă de superioritatea contribuției sale la efortul de război și să redirecționeze astfel ajutorul britanic dinspre cetnici înspre gruparea pe care o conducea. De menționat faptul că Tito a recurs la ajutorul britanic datorită refuzului Moscovei de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Iugoslaviei din Cominform, lui Tito i se va imputa cu insistență colaborarea partizanilor cu forțele militare și serviciile de spionaj britanice în timpul războiului. În ciuda faptului că partizanii nu fuseseră sprijiniți de Uniunea Sovietică, Tito rămăsese un stalinist convins. Atât de convins încât intransigența sa începuse să îl irite pe liderul de la Kremlin cu mult înainte de îndepărtarea trupelor germane de pe teritoriul Iugoslaviei. În 1942, după o lungă perioadă în care contactul între sovietici și Tito fusese întrerupt, Stalin îl averizase pe liderul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de la Kremlin. Își argumenta cu tenacitate și realism punctele de vedere, chiar dacă acestea contrastau cu cele ale Moscovei, punând întotdeauna pe primul plan revoluția iugoslavă, nu pe cea mondială. Astfel, când Stalin și Dimitrov, prin intermediul Cominternului, au încercat să îl convingă pe liderul partizanilor să se alieze cu cetnicii conduși de Mihailović, s-au lovit de refuzul implacabil al acestuia. Mai apoi, tot pentru a demonstra puterilor occidentale că nu are intenția de a comuniza Iugoslavia, Stalin l-a convins pe
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
îl convingă pe liderul partizanilor să se alieze cu cetnicii conduși de Mihailović, s-au lovit de refuzul implacabil al acestuia. Mai apoi, tot pentru a demonstra puterilor occidentale că nu are intenția de a comuniza Iugoslavia, Stalin l-a convins pe Tito să accepte o reîntoarcere temporară a regelui Petru al II-lea în Iugoslavia, precum și formarea unui guvern din partizani și membri ai guvernului iugoslav aflat în exil la Londra, "până la organizarea de alegeri care să decidă asupra formei
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Fostul general de securitate Neagu Cosma poate fi considerat unul din exponenții "extremi" ai acestei teorii. În accepțiunea sa, este clar că "elementul alogen" din interiorul PCR este responsabil de ororile post-revoluționar leniniste petrecute în România. După ce încearcă să ne convingă că, pe lângă Ana Pauker (evreică) și Vasile Luca (maghiar cu nume românizat), Teohari Georgescu era de asemenea "alogen" (ceea ce este fals), Cosma afirmă că ponderea decizională a lui Gheorghiu-Dej era minoritară în raport cu hotărârile concertate ale acestora, orientate înspre subordonarea României
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Moscova era cu siguranță conștientă de rivalitate, dar nici în momentul emergenței comunismului din ilegalitate nu s-a alăturat grupării Pauker. Situația română nu a cuprins o relație duală "patron-client", ci mai degrabă una triunghiulară "patron-clienți", chiar dacă grupul "moscovit" fusese convins de contrariu. Mai mult, [...] nici una dintre cele două facțiuni aflate în competiție nu era realmente coezivă, și distincția între "comuniști nativi" și "moscoviți" este mai degrabă o reflectare a necesității de categorizare analitică (sau chiar scolastică) decât luarea în considerare
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
muncitoare deasupra tuturor. Trebuie să ne smulgem orice sentimente care vin în contradicție cu interesele partidului, sunt sentimente nesănătoase (Moraru C. et. al.: 2007, 36-37). Gheorghiu-Dej nu ar fi acționat cu atâta aplomb și determinare dacă nu ar fi fost convins de sprijinul lipsit de echivoc al lui Stalin, pe care îl obținuse un an mai devreme (Levy: 1995, 164), după ce "generalissimul" se convinsese că Ana Pauker, în ciuda meritelor ei incontestabile ca activistă de prim rang a Cominternului, constituia o frână
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
2007, 36-37). Gheorghiu-Dej nu ar fi acționat cu atâta aplomb și determinare dacă nu ar fi fost convins de sprijinul lipsit de echivoc al lui Stalin, pe care îl obținuse un an mai devreme (Levy: 1995, 164), după ce "generalissimul" se convinsese că Ana Pauker, în ciuda meritelor ei incontestabile ca activistă de prim rang a Cominternului, constituia o frână în procesul de stalinizare a agriculturii și economiei românești. În plus, Molotov, principalul susținător al acesteia, începuse să iasă din grațiile liderului de la
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
contracareze sau să o "simuleze" așa cum au putut. Consider că cel mai adecvat termen pentru a descrie acest tranzitoriu și efemer interval este acela de leninism pre-europenizat (în Uniunea Sovietică) sau post-stalinism. Destalinizarea nu începuse încă, așa cum încearcă să ne convingă celebrul sovietolog Adam Ulam (1968, 541) și nu va demara cu adevărat decât la începutul lui 1956, după ce în anul precedent Nikita Hrușciov, noul lider al PCUS, câștigase confruntarea cu rivalul său politic Gheorghi Malenkov, pe care îl destituise din
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a fost făcut Stalin, ci Beria și Abakumov (un subaltern al acestuia, n.m.). "Încă tremuram în fața fostei sale autorități și, de aceea, nu puteam judeca ferocitatea sa cu toată forța..., doream, oarecum, să-l absolvim (de culpă n. trad.); ne convingeam că dracu-l ademenise (sic!), iar acest drac fusese când Iagoda, când Ejov, când Beria" avea să afirme, mai târziu, Hrușciov despre Stalin, dictându-și memoriile, la sfârșitul anilor '60. Într-o altă zi de dictare, el va spune: "Am
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
fratelui cel mare". Totuși, motivul care a stat la baza deciziei lui Hrușciov nu a fost în nici un caz intimidarea, iar ceea ce s-a întâmplat la Budapesta câteva zile mai târziu o dovedește din plin. Mai degrabă, Hrușciov a fost convins de sinceritatea noului lider polonez în ceea ce privește necesitatea menținerii unor relații strânse cu Uniunea Sovietică. "Nu vreau să rup prietenia polono-sovietică", afirma Gomułka cu ocazia dezbaterilor din 19 octombrie. Cred că ceea ce propunem va întări prietenia [aceasta]. Orice altă formă de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
prietenia polono-sovietică", afirma Gomułka cu ocazia dezbaterilor din 19 octombrie. Cred că ceea ce propunem va întări prietenia [aceasta]. Orice altă formă de soluționare a acestor afaceri va conduce doar la întărirea campaniei antisovietice" (Gluchowski: 1995, 40). Într-adevăr, Gomułka era convins de necesitatea menținerii Armatei Roșii pe teritoriul polonez, fapt care reprezenta, în optica sa, o garanție a menținerii graniței vestice a Poloniei în eventualitatea unei resurgențe a imperialismului german (Granville: 2002, 540-541; Nagee; Donaldson: 1988, 227). Nu în ultimul rând
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Nu trebuie uitat însă faptul că, cel puțin în prima fază a revoluției maghiare, liderul PMUP s-a dovedit simpatetic la cererile insurgenților budapestani, fiind de acord cu retragerea Armatei Roșii din Ungaria (Lostun: 2006, 31). Numai după ce s-a convins că PMM nu este capabil să facă față situației și că, pe teritoriul maghiar, "cuceririle socialismului" erau puse în pericol și-a schimbat conducătorul polonez opinia, aprobând intervenția sovietică. Sarcinile pe care Gomułka le va trasa partidului, de un reformism
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
aspect sugestiv pentru facilitatea cu care a trecut de partea insurgenților în timpul revoluției. "Treptat, ofițerii și cadeții militari se identificau cu intelectualii neliniștiți, mergând până la a lua parte la discuțiile din cluburi", scrie Zbigniew Brzezinski (1971, 225-227). Chiar și intelectuali convinși de justețea marxismului, ca György Lukács, recunoșteau că acesta era mai impopular ca oricând. Salutând Congresul XX al PCUS, înaintea căruia "nici o dezbatere nu fusese posibilă", filozoful maghiar milita pentru democratizarea vieții politice și intelectuale cu ajutorul polemicilor constructive. Reîntoarcerea la
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
din Budapesta și, în sfârșit, "Solidaritatea totală a maghiarilor" (Méray: 2000, 43-44). Guvernul va afla despre planul studenților de a ieși în stradă. Dezorientați, membrii Biroului Politic al PMM, care de abia se întorseseră din Iugoslavia, unde încercaseră să îl convingă pe Tito de buna credință a noii conduceri maghiare, Rákosi fiind considerat de către acesta din urmă unul dintre cei mai mari inamici personali și totodată unul din liderii est-europeni cei mai ostili variantei iugoslave de socialism vor interzice manifestația (Fejtö
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
îndemna la calm și la întoarcerea pașnică a demonstranților la propriile domicilii. Fără succes însă. Prestația sa modestă, contrastând enorm cu energicele discursuri, prezența de spirit și stăpânirea de sine de care Gomułka dăduse dovadă în împrejurări similare nu a convins mulțimea. Ciocnirile cu forțele de ordine au continuat până dimineața. A doua zi, Nagy va fi reinstaurat în funcția de prim-ministru. Concomitent, ca urmare a apelului pe care Gerő îl făcuse încă din ziua precedentă, trupele sovietice staționate în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
iniția negocieri în legătură cu relațiile dintre Republica Populară Ungară și Uniunea Sovietică, printre altele despre retragerea forțelor sovietice staționate în Ungaria, pe baza prieteniei ungaro-sovietice, a internaționalismului proletar, a egalității dintre Partidele Comuniste și statele socialiste, și a independenței naționale. Sunt convins că relațiile ungaro-sovietice construite pe aceste fundații vor asigura o bază solidă pentru o prietenie sinceră și adevărată între popoarele noastre, pentru progresul nostru național și viitorul nostru socialist. Rechemarea trupelor sovietice a căror intervenție în luptă a devenit necesară
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Securitate sovietice (Nagy: 2004, 104-105). La puțin timp după sechestrarea comisă sub patronajul direct al Moscovei, Valter Roman, membru al PMR pe care Nagy îl întâlnise de mai multe ori la Moscova la începutul anilor '40, a încercat să îl convingă pe acesta să accepte domicilierea temporară în România, "până la normalizarea relațiilor politice cu Ungaria". Fostul prim-ministru a refuzat tranșant, temându-se cu siguranță de o anchetă sovietică prelungită și cu final anticipabil. "Am declarat că pe mine din Ungaria
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
fost corect din partea lor să-mi ceară să semnez acel act, deoarece pe atunci nu eu, ci Hegedüs era președintele Consiliului de Miniștri", responsabilitatea de jure pentru respectiva cerere revenindu-i astfel acestuia (Nagy: 2004, 145). În sfârșit, Nagy era convins că dacă, odată ajunsă în fața clădirii Radiodifuziunii, mulțimii i s-ar fi satisfăcut cererea de a se difuza cele paisprezece puncte care vor deveni în scurt timp programul revoluției, sau dacă, imediat după ce a ținut discursul din piața Parlamentului, s-
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]