3,653 matches
-
un tête-àtête cu mine. Am auzit că celor din consiliu le-a plăcut mult piesa, i-am zis eu. Felicitări. — Da, a mers foarte bine, zise MM. Băuse câteva pahare și se vedea; toată lumea era în priza în seara aia, îmbătați de succes, iar regizorul nu făcea excepție. Ca de obicei, arăta ca o bibliotecară, dar de data asta era o bibliotecară venită la petrecerea anuală Seara cititorilor, cu lănțișorul ei de aur la gât, cercei micuți asortați și mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Și de cele mai multe ori n-ai ce face. Nu poți schimba oamenii. Vorbea din ce în ce mai încet, ca și cum s-ar fi gândit la ceva foarte important. Dar așa-s unii bărbați, adăugă ea mai degajat. Mai ales cei care beau. Când se îmbată, devin altă persoană. Jekyll și Hyde. —Aseară a exagerat nițel. Dar nu era decât iubăreț. Umbla pe trei cărări și încerca să le îmbrățișeze pe toate fetele frumoase din cameră. Pe mine n-a încercat să mă îmbrățișeze, zise Hazel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
bob, dulcețuri și cofeturi, neștiindu-se prea bine dacă acestea toate se aflau acolo pentru a potoli foamea sau pentru a ațâța setea. Am aflat mai târziu, cu prilejul îndelungatei mele șederi la Roma, că obiceiul ăsta de a ronțăi îmbătându-te era deja practicat de vechii romani, care numeau fiecare din aceste feluri de mâncare „nucleus“ - oare de asta li se dădea la Granada acelorași mâncăruri numele de „nukl“? Doar bunul Dumnezeu cunoaște originea lucrurilor! Preocupat doar de plăcerile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
albă. I-am dat numele de Hayat, Viață, neavând pentru ea, ca de altfel pentru toată familia mea, dorință mai scumpă decât de a o vedea ieșind nevătămată din dezmățul ucigaș din Cairo, în care se înfruntau două imperii, unul îmbătat de triumf, celălalt încăpățânându-se să nu moară. Pe străzi, bătălia continua. Otomanii, redeveniți stăpâni peste majoritatea cartierelor de la periferie, încercau să ajungă în centrul orașului, dar înaintau încet și cu foarte multe pierderi. Cu toate astea, soarta luptei nemailăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
observa el. Cunoștea o foarte plăcută cârciumă pentru marinari. — Se servesc aici cei mai mari pești prinși în zona coastei și cele mai bune vinuri. N-aveam nicidecum de gând să mă îndop, și încă și mai puțin să mă îmbăt la întoarcerea dintr-un pelerinaj. Dar, după niște săptămâni petrecute pe mare, un mic chef era binevenit. Abia intraserăm - încă mai căutam din ochi un colț de masă unde să ne așezăm - când un crâmpei de frază m-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
le spun că te simți bine aici? Am fost nevoit să recunosc că, deși nu strânsesem avere, nu suferisem nicicum de chinurile captivității. Și că Roma mă făcuse să gust două fericiri adevărate: aceea a unei cetăți antice care renaște, îmbătată de frumusețe; și cea a unui fiu care dormea pe genunchii femeii pe care o iubeam. Prietenul meu se arătă mulțumit. El adăugă totuși: — Dacă, într-o zi, orașul ăsta nu ți-ar mai dărui fericire, ține minte: casa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-i replicile mai vechi.): „Hârtie și cerneală!” „Hârtie și cerneală!” „Nu se poate muri așa”. „Du-te și spune superiorilor tăi că eu refuz să mor!” Ei? CĂLĂUL (Către ARTUR.): Ha-ha! Să râdem domnule, să râdem! Vorbește aiurea, s-a îmbătat! Toată ziua bea... ARTUR (Se retrage, către ambii.): M-ați obosit de tot! Mai lăsați-mă în pace! CĂLĂUL: Sigur! Să-l lăsăm să doarmă! Are dreptul să doarmă o oră înainte de execuție. GARDIANUL (Paroxism, către ARTUR.): Domnule, criminalul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Dar ai avut! PARASCHIV: Am avut. MACABEUS: Câtă? PARASCHIV: Multă. MACABEUS: De unde? PARASCHIV: De aici. MACABEUS: Unde era? PARASCHIV: Sub podea. MACABEUS: Care? PARASCHIV: Acolo. MACABEUS: Și n-ai spus nimic. PARASCHIV: Nu. MACABEUS: De ce? PARASCHIV: Nu voiam să te-mbeți. MACABEUS (Îl duce prin aer la unul din culcușuri.): Trage! PARASCHIV (Ridică salteaua și scândura.): Nu mai sunt. MACABEUS: Scoate-le! PARASCHIV: Sunt goale... Sunt goale toate... MACABEUS: Scoate-le pe toate... PARASCHIV (Scoate sticlele goale din ascunzătoare.) MACABEUS: Pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
masă! PARASCHIV (Le duce pe masă.): Ce vrei să faci cu ele? Sunt goale. Astă-noapte am băut ultima sticlă. MACABEUS (Se așază la masă; privește sticlele cu încântare.): N-am să te uit... Vierme! Râmă! Scobitoare! PARASCHIV: Te-ai fi îmbătat și m-ai fi omorât. MACABEUS: Nici măcar nu te-aș fi bătut. Aș fi dormit tot timpul. PARASCHIV: M-ai fi omorât. Când ești beat omori oameni. MACABEUS: Cel puțin era bun? PARASCHIV: Nu era cine știe ce... MACABEUS: De ce nu recunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Pune cartofii la fiert.) S-a adunat ceva? MACABEUS: Puțin... (Ia altă sticlă.) N-am mai băut nimic de trei luni de zile... Cred c-am s-o fac lată. PARASCHIV: N-o să ai cu ce. MACABEUS: Sper să mă îmbăt cu ce am. PARASCHIV: E prea puțin. MACABEUS: Nici nu știi cât alcool rămâne pe sticlă... pe dinăuntru... Totul e să ai răbdare... Vezi? Asta e a treia picătură pe care reușesc să o scot... Și părea că e terminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
el... HAMALUL: Sigur, sigur.. Să-l înfruntăm... toți trei! ȘEFUL GĂRII (Turbat.): Cărați-vă odată! Cărați-vă! Ordinarilor! Na-vă cheile! Le aruncă o legătură de chei.). HAMALUL (Prinzându-le din zbor, cu ochii încălziți brusc.): Aha! Vrea să ne îmbete... (Arătându-i CĂLĂTORULUI cheile.) Știți de unde sunt cheile astea? Știți? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Brusc, atras de mulțimea cheilor, privindu-le cu o admirație de copil în fața unui lucru nespus de ciudat și frumos.): Ce de chei! HAMALUL (Aplecat spre CĂLĂTOR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
financiar - este, totodată, opera unui moralist, a unui filosof și a unui practicant creștin. "Prezentăm bugetul pentru exercițiul 1928-1929; nu e o lucrare perfectă, dar are dreptul de a fi considerată o lucrare serioasă". O lucrare serioasă, într-o țară îmbătată de demagogi, exploatată de afaceriști și ruinată de incompetenți, poate fi privită ca un început revoluționar. "Bugetul pe care-l prezentăm nu e rezultatul unor combinații artificioase; este ceea ce se așteaptă sincer să fie; este ceea ce, în fața faptelor și cifrelor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lua la plimbări instructive („Ceea ce auziți este zgomotul produs de ascuțirea unei coase“; „Câmpul de acolo va fi lăsat să se odihnească În sezonul următor“; „A, asta e o pasăre mică - n-are un nume special“; „Țăranul acela s-a Îmbătat din cauza sărăciei“). Toamna așternuse În parc un covor de frunze multicolore și Miss Robinson ne arătase frumosul procedeu - de care Băiatul Ambasadorului, un personaj familiar din mica ei lume, se bucurase teribil În toamna precedentă - de a culege de pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
alcool roz sau cu nuanțe liliachii, imitându-i pe americanii adevărați (deși epitetul avea noțiunea de „străin“) din cuștile de ascensor ale zgârie-norilor transparenți surprinși În momentul când luminile din birouri se topesc În cerul verzui. Agitația de pe străzi te Îmbăta de dorul pădurilor și al câmpiilor. Tamara și cu mine eram nerăbdători să ne Întoarcem În vechile noastre refugii, dar toată luna aprilie mama ei a oscilat Între alternativa de a Închiria aceeași vilă și aceea de a face economie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
hotărâse să se Împuște și consimțise s-o facă, trăgându-și un glonte În cerul gurii, cu fața spre colecționarul nostru, Într-o lumină bună, dar fiindcă era lipsit de ambiție și de simțul onoarei, În loc să se Împuște, s-a Îmbătat criță. Deși i-am pierdut de mult urma lui Dietrich, Îmi pot imagina perfect privirea de calmă satisfacție din ochii lui albaștri de pește când arată acum (poate chiar În clipa când scriu aceste rânduri), o bogăție de comori neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
se ostenise să care aceste obiecte și altele răspândite peste tot, Într-un loc atât de depărtat dintr-o pădure fără poteci. Odată am descoperit o oglindă grav mutilată, dar Încă promptă, plină de reflexii silvestre - de parcă s-ar fi Îmbătat combinând bere cu lichior - sprijinită cu o dezinvoltură suprarealistă de un trunchi de copac. Poate că aceste apariții nedorite pe terenurile de agrement ale orășenilor erau un crâmpei din imaginea dezastrului ce va să vină, un coșmar profetic al exploziilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
am suit în primul troleibuz și am coborât la „Favorit“. Abia se deschisese restaurantul și mă gândeam că-i firesc să văd cum este această nouă ctitorie a socialismului care biruise iarăși în multilaterala noastră dezvoltată. Am văzut. M-am îmbătat. Pe drumul de întoarcere spre cămin, am nimerit la barul „Melody“. Am plecat de acolo dimineața, mergând, cum îmi place când străzile sunt pustii, prin inima Bulevardului, spre Universitate, țanțoș nevoie mare că am avut puterea să-i refuz pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
divorț, mâine am pronunțarea și gata. Nu mai am treabă cu prostovanu’. Nu mai ai ce-mi face. O să mă lași și tu în pace, ca și ăialalții dinaintea ta. O studiam amuzat. Era amețită, clar, dar încă nu se îmbătase. Îmi părea cunoscută fața ei, cu negul de sub nas, cu dunga aceea maronie fină, de piele arsă, de pe sprânceana dreaptă, cu privirea ușor încețoșată, ca și cum străbătea greu printre pleoapele abia întredeschise, fața ei de tătăroaică sau chinezoaică, zâmbetul persiflant. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
îl primește și pe el în Kibuț.“ I-am spus și eu de sfatul lui să mă însor cu Ania și s-o aduc aici, ca să fac primul pas spre rezolvarea problemei cu Basarabia. A râs. „Înseamnă că te-ai îmbătat rău de tot în seara aia, de ți-a intrat o așa prostie în cap. Și s-o mai și crezi acum, după atâta vreme.“ Nu o credeam. Dar îmi plăcea ideea. Flăcăii români, ca Feții-Frumoși din basme, se duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cele din urmă din crâșmele acelea și ajungeam la casa de bilete, autobuzul plecase de mult, se făcuse iarăși târziu pentru a mai prinde slujba din G. Acum, în sfârșit, în stația de la statui, văzând lumânarea din mâna omului aceluia, îmbătat de mireasma busuiocului, am simțit că atinsesem preotul bisericii râvnite. Am dat să-i sărut mâna și, cu zel duhovnicesc, să aprind și lumânarea pentru a începe cât mai grabnic spovedania. Sufletește eram pregătit, după cele câteva replici schimbate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ea la cenaclul nostru, dar singură la crâșmă nu se aventura, iar altă femeie cu preocupări intelectuale autentice nu mai găseam în orășelul acela de lângă anticul Aegyssus. Mai era profesoara de biologie, donșoara Mandy T., dar ea prefera să se îmbete direct în camera în care țineau materialul didactic, în timpul programului. Spunea că astfel își dublează viața. Îl priveam pe Bumbu cu acea duioșie cu care, uneori, mă privesc acum pe mine, pornit în coborâre. Nu știam pe atunci nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Puteam să comand și câte-o friptură cu garnitură. Până într-o zi când, la o grădină de pe lângă Tribunalul Mare, am auzit doi bețivi căinându-l pe un altul, absent. „A decăzut grav la moral, săracul. A ajuns să se îmbete în zi de leafă.“ Mă interesa problema. Chiar luasem salariul și m-am tras la masa lor. Din una în alta, cinstindu-i într-un gest larg de pomană în amintirea tuturor zilelor când țipam după o dușcă și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu le-am admirat splendoarea pe deplin. Beat am rătăcit prin multilaterala dezvoltată, lălăind uneori, cu patos și sughiț, cântecele epocii, folclor și deznădejde, întru slava ei. Nu m-au primit însă în nici un cor, neavând volum pe măsură. Mai îmbătam și coriștii de lângă mine, și dirijorul, cu damful meu. Beat, am bătut împleticit pasul de paradă. Am împărțit marile idealisme ale nimicniciilor mele în dărnicii spontane prin crâșmele și bodegile multilateralei, fără să fi tânjit vreodată după marile ei restaurante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
oglindă. — În orice caz, teribil. Cum le așază viața! — Aiurea! Poate nici măcar nu era ea. Poate doar semăna cu cea pe care spui că o doreai. S-a strâmbat iarăși cel din oglindă, schimonosindu-și buzele. Fierbeai după ea. Te-mbătai de ea când te nimereai prin preajma ei. Apoi ea se ducea în camera ei și se culca cu bărba-su. Iar tu... — Eu? Eu ce? — Îți pierdeai nopțile scriind poezii proaste. — Aici ai dreptate. Erau mizerabil de proaste. — În orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
drumul ei obișnuit.. Poate din pricina piraților... Se spune că Slăbănogul Bulois umblă pe apele astea. - Într-o zi i-am văzut vaporul, Altar Mayor, admise Oberlus. A ancorat În ansă, pe urmă au Început să Încarce broaște-țestoase și s-au Îmbătat pe plajă... Din cîte-am auzit, se Îndreptau spre San Salvador, la nord de arhipelag... Aia e o insulă mare și sălbatică, are ascunzători strașnice și golfuri foarte Închise, dar nu găsești nici o picătură de apă. O insulă ca un deșert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]