3,716 matches
-
care urma să-i împlinească în câteva luni, Cristi încă era convins că mai erau atâtea de încercat și descoperit, încât se vedea, ca întotdeauna, la începutul drumului. În loc să se oprească, atingând apogeul, cum ar fi zis mulți, și să îmbătrânească precum vinul, Cristi a pornit într-o nouă aventură, și-a făcut un bagaj mic, numai cu cele necesare, și a plecat în căutarea oamenilor care dăduseră viață muzicii pe care o cânta. — De ce nu stai o săptămână la Sinaia
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
energie, ca altădată, prietenii sunt și ei tot mai puțini și tot mai ocupați cu de-ale vieții... Am obosit, Ionele, asta e, am obosit și-mi trebuie o săptămână, două departe de toate și de tot. Sau începi să-mbătrânești, Cristian, dragule ? — La treizeci de ani, când se spune că ești în floarea vârstei ? — Da, treizeci de ani un drac. Cine a trăit ca tine acești treizeci de ani ? râde Fernic. Ai obținut în zece ani de carieră succes cât
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu mi-am dat seama că am ajuns în bucătărie, și nu la ieșire. Sutele de oameni care asistau la spectacolele sale erau fascinați de prestațiile aproape magice ale lui Cristi. Anii care trecuseră peste tinerețea lui nicidecum nu îl îmbătrâniseră prematur, ci îl cizelaseră, ca pe un vin bun. Fiecare notă, fiecare urcare pe cap, fiecare falsare, fiecare gest, zâmbet sau clipire erau duse la perfecțiune. Era mai proaspăt și mai determinat ca niciodată, cu o maturitate și o eleganță
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Cristian Vasile, domnule, șoptește el printre dinții încordați. Sala încremenește la auzul numelui. — Du-te, băi agariciule, Cristian Vasile cânta până dimi- neața dacă era aici și ridica tot orașul în picioare, nu ți-e rușine ? — Cristian Vasile a mai îmbătrânit, domnule... Nu că a îmbătrânit, se ridică libidinosul de la masă, cu resturi de ciorbă atârnându-i pe barba murdară, și îi dă un brânci sănătos lui Cristi, mai să-l dezechilibreze de tot. Ăsta-i cântărețul Cristian Vasile, ha-ha ? Uitați
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
printre dinții încordați. Sala încremenește la auzul numelui. — Du-te, băi agariciule, Cristian Vasile cânta până dimi- neața dacă era aici și ridica tot orașul în picioare, nu ți-e rușine ? — Cristian Vasile a mai îmbătrânit, domnule... Nu că a îmbătrânit, se ridică libidinosul de la masă, cu resturi de ciorbă atârnându-i pe barba murdară, și îi dă un brânci sănătos lui Cristi, mai să-l dezechilibreze de tot. Ăsta-i cântărețul Cristian Vasile, ha-ha ? Uitați-vă la el, băi, ce-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
În unele cazuri, și acest cult al tinereții ce exclude orice alt fel de valori, idealizând-o, Îngrămădind asupră-i toate calitățile, este, cred, una din formele „ciclice” prin care o societatea civilizată „recade” Într-un tip de primitivism. Europa, „Îmbătrânind” și suferind câteva războaie și sisteme barbare, s-a „Îmbolnăvit” cred eu de unele „ticuri” care amenință să devină reflexe de gândire sau de comportament. Astfel, În pedagogie, după secole de autoritarism, uneori excesiv, În școli și În familii, sistemul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
grija lui Ceaușescu, au azi tot mai puțini copii. Indicele de fecunditate pentru perioada 2000-2005 a fost de 1,3 (față de 1,9 În Franța și de 1,7 În Marea Britanie). țara se golește Încetul cu Încetul, iar populația rămasă Îmbătrânește; deja numărul pensionarilor Îl depășește pe cel al salariaților. După decenii de urbanizare — În condiții precare, totuși de urbanizare — curentul a Înregistrat o oprire și chiar o ușoară Întoarcere. Populația urbană a scăzut Între recensămintele din 1992 și 2002 de la
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
e-mail raport #18: „Cleveland; scriitorul adormit până la 3PM, ratând interviurile de dimineață și de la prânz; găsit apoi «îndopându-se cu fast-food» până ce a trebuit să «vomite». De asemenea remarcat în fața unei oglinzi de hotel, spunând printre lacrimi: «Doamne, ce-am îmbătrânit».“ e-mail raport #27: „Santa Fe; alegație conform căreia scriitorul a încurajat un doberman pinscher să se dedea la cunnilingus asupra unei admiratoare în stare de inconștiență, iar când numitul animal n-a reușit să manifeste interes vizavi de numita admiratoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
întoarce la viața de burlac și la apartamentul pe care încă îl mai aveam pe 13th Street din Manhattan mă străbătea cu un sâsâit acid. Dar viața de burlac constituia o provocare majoră. Toată lumea știe că burlacii o luau razna, îmbătrâneau singuri, devenind niște spectre flămânde care nu se săturau niciodată. Burlacii plăteau menajere să le spele rufele. Un alt pahar de Glenfiddich comandat într-un club de noapte pentru care erai mult prea în vârstă, sporovăind cu niște fetișcane bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tipărită, sau va rămâne În stadiul actual? N-aș vrea să vă dau prea mult de lucru. Pentru toate vă mulțumesc din suflet și vă doresc cu cea mai mare sinceritate, să vă puteți realiza dorințele! Noi, deocamdată sănătoși, dar Îmbătrânim... și ne pare rău! De la legea naturii nu ne putem sustrage nimeni. Uitam să vă Întreb dacă pentru fotografierea lucrărilor găsite la fiica avocatului Gavrilescu, n-ar trebui să suport eu cheltuielile. Mă voi achita imediat ce-mi scrieți la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
fi trebuit păstrat mai mult din patina vremii. Cum au făcut nemții, de pildă, cu palatele din Dresda, restaurate după bombardamentele britanice din al doilea Război Mondial: peste proaspăta vopsea, se dădea imediat cu un fel de suflu care le „îmbătrânea” subit. Desigur, se poate și ca la Riga, dar se cam pierde transcendența. Sala oaspeților este enormă, cu coloane aurite și o întreagă colecție de tablouri - portrete de duci și regi. Toată lumea din Est sare să se înnobileze, să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
orașul așa cum l-au găsit la sosire, iar notele lor de drum, oricât de ample, nu umplu decât rafturile bibliotecilor noastre. Mai puțin discreți, sau poate din înfumurare, arhitecții se exprimă în material masiv și dur, iar rezultatul eforturilor lor îmbătrânește apoi ca o verucă ce nu mai poate fi operată. Ceea ce atenuează această disparitate permanentă este înălțimea uniformă a clădirilor, consecință a interdicției britanice de a depăși nivelul a trei etaje, precum și placarea cu piatră de Iudeea, care dă edificiilor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
târguială "un dunam în plus, o capră în plus" continuând departe de camerele de luat vederi, fără tapaj și, încă și mai bine, fără "diktat colonial" explicit, nimeni nu se formalizează, presupunând că se informează (greu de surprins dacă nu îmbătrânești la fața locului). "Iudeea-Samaria" este acum numele dat Cisiordaniei pe hărțile și în manualele școlare israeliene, din care ștergerea Liniei Verzi din 1967 este deja un fapt împlinit, legalizat, după cum tocmai a hotărât Knessetul, refuzând propunerea unui ministru al Educației
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
bucură, reluările care-l amplifică sau nu în săptămânile următoare, depind de greutatea intereselor care pot fi satisfăcute sau nu prin respectivul enunț. Cu o diferență, totuși: o Casandră mireană care o mai și nimerește câteodată, continuă după aceea să îmbătrânească în anonimat, pe când profetul religios, cu infuzie lentă, rezistă mai bine desuetudinii, pentru că el răspunde unor interese mai viscerale și mai perene decât programul unei legislaturi: acelea de a vindeca de neant și de singurătate. Foc de paie, în primul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
adică să spun: semnele pe care pământul și timpul le-au exsudat trudnic din adâncurile lor în atâta amar de ani, neglijând să le mai și semneze, cresc și profilează asemeni excrescențelor cornoase, bătăturilor și verucilor de pe un trup care îmbătrânește. Dincoace de Cedron, în partea de jos a grădinii Măslinilor, "bazilica Agoniei, zisă a tuturor națiunilor" a fost construită pe domeniul de tristă amintire, Ghetsimani. Înăuntru patrulează un franciscan corpolent și suspicios, poate pentru a-și marca teritoriul. Din acest
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
după decesul clasicului (19 octombrie 1961), un panegiric călinescian, la fel de patetic: "A murit Sadoveanu este cum ai spune: au murit Carpații, a secat Pontul Euxin. Nimeni nu te crede, fiindcă nu-i de crezut. Sunt monumente ale naturii, care nu îmbătrânesc și nu mor, pe care dintele vremii nu le mușcă (...). De mult M. Sadoveanu nu mai era nici tânăr, nici vârstnic, nici bătrân, figura lui masivă, împietrită într-un surâs blajin, era a unei statui care stă în mijlocul unui popor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pentru fabricele de zahăr. La Câmpulung, pe-semne, din pricina politicianismului, au ajuns lucrurile că numai munții au creieri. Cu un român răzăș, la o horă. Flăcăii și fetele joacă înfloriți și veseli. Zice răzășul. "Uite, vezi d-ta, hora nu-mbătrânește." D. [...]* în articolele sale încearcă a fi subtil și gingaș. Așa odinioară un măgar încerca să cânte-o serenadă (și răgea de prăpădea pământul). Și cânele mânâncă din farfurie, dar la piciorul mesei. Merge dârz și cu capul pe sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
noaptea prin pădure printre munți. Luna-n jumătate lucește deasupra amezii. Luceafărul arde deasupra asfințitului. Din când în când se deschid poene. Zăpadă pretutindeni. La canton nu-i foc. Soba faimoasă care fumegă... Moșneagul cu caii care arată că a îmbătrânit "au mai crescut munții" și nu mai poate umbla la vânat. Isprăvile vânătorești ale lui Boboc: cum a împușcat ursul Țiganului; cum a împușcat un urs în care a dat întăiu cu ploae de găinuși și cum tot fugea făcând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe frate-său, hoțul Haralamb Leondari Duca-Vodă cel bătrân și baba care l-a blăstămat. Dediu și Cantemir Bătrânul. Muzicant orb din cimpoi, care cântă balade. Trage, mândro, cu bobii Trage, mândro, și-mi gâcește Frunza de ce-ngălbenește Omul de ce-mbătrânește. Bătăi și banditisme la morți pentru drepturile hulpii. Poveștile lui Zavodnicu. 1 Mai 1925 [NOTE DIVERSE]** [Cele mai vechi amintiri] Amintire dela un Sfântu Gheorghe, în Rădășeni, când m-am dus cu Nicușor Beldiceanu și cu Neculai Dunăreanu, noaptea pe la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe urmă am luat-o pe plaiu, tot cătră miază noapte, până la alt psic pe care l-am suit, ș-apoi am văzut alte vârfuri de munți și munțișori. Dela poiană în sus sunt Știrghinele. Frumuseța se vestezește. Lupul când îmbătrânește, toate javrele îl latră. Bătrânețele nu vin singure ci cu multe nevoi. Corabia mare și valuri mari o bat. Îi tremură mâna de milostenie. Nici lupul flămând, nici oaia cu doi mei. Porcul se-ngrașă pentru alții. Înghite la răbdări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
spinare de o viață; odată te-am pus jos și tu te vaieți c-ai ostenit. Boli să dea Dumnezeu, că leacuri sunt destule. A învățat carte până la genunchiul broaștei. Pân-ce-a fi rău, văd că nu-i bine. Lupul când îmbătrânește, îl latră javrele. Îi pare rău că soarele luminează și pe alții. E de cei care dă cu pietre în pomul înflorit. Să nu pui brânză în sticlă și să nu dai oțet mâței. Tragi nădejde ca spânul de barbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mării și mortăciunea plutește la fața apei. Are bun prietin, de aceia vrea să-l mânânce de tot. Mai multă spaimă e pentru cele auzite, decât pentru cele văzute. Nu poți mușca mâna asta, de aceea o săruți. Hora nu îmbătrânește. Raiu era la Mongolia, unde eram fericit. Bine este la împărăția ta, unde am atâta mâhnire. Care mâhnire? Am mâhnire, s-a îndârjit Urda, căci va să piară fiul prea iubit al Împărăției persienești. Înduioșându-se d. de tulburarea prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
continuitate, să întreprind o tranzacție pentru a repara ceva ce nu funcționează destul de bine? Una va fi influențând pe a doua, căci a doua știu sigur că există: o simt în mine. Nu e atât tristețea de a mă ști îmbătrânind cât cealaltă, de a păstra încă iluzii. Tristețea zădărniciei. Qui voudra me donner l'adresse D'un bon scaphandrier? J'ai laissé tomber ma jeunesse Au fond d'un encrier! A spus asta înaintea mea Georges Armand Masson și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mi-a păstrat totdeauna o prețuire și un respect etc. Se întrec oamenii în respect și stimă ceeace mă face să cred: 1) că n-am făcut rău nerăspunzând la feluritele atacuri de acum trei ani; 2) că încep a îmbătrâni. Se mai adaogă o considerație: că oamenii noștri amestecă, fără voie poate, ori poate ingenios, sentimentalismul firesc neamului cu interesele lor. Asară, am fost la masă la d. Gh. Oprescu, profesor universitar, membru corespondent al Academiei. O casă plină de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în general și public; însă nu în particular. Câteodată meseria de femeie e destul de grea. Orice femeie se plictisește de la o vreme de virtute. Des la oglindă, rar la treabă. Femeia se uită des în oglindă, ca să nu observe că îmbătrânește. Fată, de ce te tot oglindești? Îmi place să mă uit la cel mai frumos lucru pe care l-a făcut mama. Femeia care primește daruri de la un bărbat contractează o datorie cu primejdie. Conséquence. Voltaire, despre nebunii logici. Vol. 24
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]