3,501 matches
-
să crezi că interpretează un singur artist. Același tușeu al atingerii clapelor, aceeași mângâiere emoțională a temelor etc. Concertul fusese creat tot din dragostea frățească între Mozart și sora sa, mergând în turnee mereu însoțiȚi de tatăl lor Leopold. Și îmbrățișarea la ieșirile și venirile nenumărate la rampă în Sala Mare a Palatului a făcut parte din spectacolul frățietății. Cum să nu fie entuziasmați cei peste 3000 de spectatori care ovaționau în picioare în aplauze frenetice, prelungite?! Unii dintre cei primiți
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
că și-a dorit să aibă personal șansa unei reprezentări de excepție. Și iată că și-a găsit și partener, corul dirijat de românul Iosif Ion Prunner, care i-a îndeplinit această arzătoare dorință. A dovedit-o satisfacția sa din îmbrățișările, în aplauzele frenetice, cu dirijorul corului. Gestul său a fost repetat, arătând și trimițând spre cor mesajul aplauzelor, spre cinstea iluștrilor noștri interpreți, coriștii. Aceeași strălucită performanță au înregistrat-o artiștii noștri din același cor dirijat de Iosif Ion Prunner
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
încrederea reciprocă și răspunderea profesională de un asemenea nivel al dirijorilor. Înainte de concert, s-au stabilit conveniențele în termeni profesionali privind interpretarea, care au durat doar o jumătate de oră. și iată că totul s-a terminat cu aprecieri și îmbrățișări frățești, cum am semnalat că s-a întâmplat mai des la această ediție a prețuirii și recunoașterii României, ca performeră a unor preocupări pe plan muzical. Felicitându-l pe Dan Goia, nu a ezitat să-mi vorbească despre respectul pe
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
pe care le-a interpretat la Suceava, după care ne luăm rămas bun. Dacă la Suceava a plâns Natalia Ilașcu, de data aceasta a plâns și interpreta. Așa s-a încheiat acel istoric pelerinaj, al măicuței Natalia Ilașcu, cu lacrimi, îmbrățișări și urări de rămas bun. Seara târziu am ajuns la Iași, ceilalți și-au continuat drumul către Suceava, unde au ajuns după miezul nopții. La 17 mai 1999, am mers la Palatul Culturii din Iași, la Patrimoniu. Persoana de la acest
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
noștri. În noaptea aceea am avut parte de o despărțire magnifică de Argentina: un grătar cu carne de vită și de miel, cu pîine și sos și o salată minunată. La finele cîtorva zile de petrecere am plecat, după multe Îmbrățișări, pornind pe drumul spre Carrué, un alt lac din regiune. Drumul era foarte prost, iar biata noastră motocicletă gîfÎia prin nisip, În timp ce eu Încercam s-o scot dintre dune. Ne-a luat o oră și jumătate să parcurgem primii cinci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
care mă voi răzbuna. Păzește-te!“ „E seară. În cercuri largi, asemenea unei bucăți de aur zvârlite în unde, apune soarele... Printre pinii ce străjuiesc întunecați la marginea pământului, cerul coboară înspre mare și se topește cu ea în tainică îmbrățișare... Peste oameni și peste gândurile lor se lasă noaptea și stele încep să licărească pe mantaua ei întunecată... Toți ai casei sunt de față, fiecare cu lumea lui de visuri și de simțăminte... Încă o clipă, și vor începe să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
turbionari și de care or mai fi fost, stăteau acolo răbdând cu încăpățânare și îndârjire condițiile deosebit de riscante ala unei călătorii pentru care nimeni nu i-ar fi putut invidia. Aburii locomotivei își manifestau "iubirea" față de temerarii călători printr-o îmbrățișare umedă, care până la contactul cu obrazul și corpul lor devenea rece ca jetul unui duș. Apoi, fochistul, jăruind în vatra locomotivei combustibilul solid sub formă de cărbune, expedia în exterior prin coșul satanei valuri-valuri de fum negru, înțepător, înecăcios și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mod evident nu sunt fericiți. După câteva ore, un aer de plictiseală, de lehamite, de uzură a contactului uman domină atmosfera. Adunarea se "sparge" în jur de ora 22, bogații dispar în fum de Porsche și Aston Martin după câteva îmbrățișări grăbite ce țin loc de "la revedere". Proprietarul ne plătește corect, exact pentru timpul pentru care am lucrat, dar niciun franc în plus. Mă urc grăbit în ultimul tren de întoarcere spre Geneva. Este plin de tailandeze și filipineze care
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
putea avea naivitatea să amestece lumea și, mai ales, obiectele ei în bucuria sa. Un profesionist într-ale bucuriei sărea pe teren, agita mâinile și pumnii prin aer, făcea tumbe, își rupea poate șira spinării sau se lăsa sufocat în îmbrățișările coechipierilor săi - dar cu nici un chip nu se îndepărta de sine însuși și nu se exterioriza agățându-se de obiectele din jur. Obiectele sunt periculoase mai ales când îl văd pe om fericit - asta o știe orice profesionist al euforiei
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
tot ce-i omenesc - tu, vis mereu, mereu întruchipare, înmiresmând al cântecelor grai, ce mândru sunt în marea ta splendoare, tu, dor al meu, gura mea de rai...“ („Luminos partid“, Scînteia, 19 august 1973) „Am preamărit și muntele, și marea - îmbrățișarea lor în țărm avid -, ci, iată-mă: îți’nalț din nou cântarea cu ton de slavă, luminos Partid! Tu, neînvinsul. Munte ești și mare și neînchipuit în frumuseți, arzând în inimi: miez de depărtare, dăinuitor în vieți și peste vieți
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și surprinzător, motivul pentru care îndeplinea - singură și fără nici un sprijin - această importantă funcție igienico-socială nu era dorința de bani, putere sau parvernire. Nu: resortul intim al Veronicăi era venerația pentru bărbatul-leopard, bucuria de a-l găsi, măcar parțial, în îmbrățișările trecătoare ale lui Paul și ale celorlalți ingineri în tranzit. Flutur Veronica, în ipostaza de Carmen Popescu, răsturnase - literalmente cu picioarele în sus - clișeul bunică-mii: în locul damei de consumație, ea instaurase atât în orizontul meu spiritual, cât și în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
rîndurile și să mergem la casele noastre. N-am făcut-o și am preferat să mă plimb pe străzi, cu o tipă. Apă șiroind prin păr, bluză udă și devenită transparentă, mici frisoane de frig care se cereau rezolvate cu îmbrățișări - a fost mișto, ce mai ! Ploaia aceea - aveam să aflu apoi - fusese radioactivă ; era prima zi de Cernobîl. Cenaclul „Flacăra“ Ca și manifestațiile, Cenaclul „Flacăra“ era un bun prilej pentru a fi cu ceilalți. La Cenaclul „Flacăra“ nu te duceai
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
a mai fost în stare nici să orăcăie. Stătea fără să se mai miște deloc, cu privirea fixă și picioarele - iarăși - foarte bine întinse. După vreo oră însă, s-a ridicat și a început să dea din codiță. Bucurie mare, îmbrățișări, pupături. Desi gur, Mona a considerat că învierea lui din morți era un semn, i-a pus nume (un nume original, ca la 2 Mai : Doi) și a decis să nu se mai despartă de el și să-l ia
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
din nou să se plictisească și încerca să plece. Tentativele îi rămîneau însă nefructuoase - bunica îl prindea din cînd în cînd (și pentru asta folosea nenumărate strategii), iar atunci cînd o făcea voia să profite de situație. într-un tîrziu, îmbrățișările slăbeau treptat, dar asta nu însemna că Daniel era liber : bunica îi ținea o mînă între mîinile ei și, după ce i-o săruta îndelung, îl conducea în sufragerie ; îl punea pe canapea, se așeza lîngă el și, ținîndu-i în continuare
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de modul ilegal și necolegial în care s-a conspirat izgonirea lui din școala pe care a slujit-o cu devotament și dragoste, a jurat să nu-i mai calce pragul, conștient fiind că nu ar putea suporta zâmbetele și îmbrățișările ipocrite ale unora dintre foștii săi colegi. A regretat însă, despărțirea de elevii cu care lucra cu dăruire și cu care se înțelegea bine, uneori doar din priviri. Și pentru ca cititorii acestor rânduri să nu își închipuie că înțelegerea din
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de vorbă bună și de împăcare sufletească Dumitru Dascălu străbate de-a curmezișul marele oraș. Bucuria revederii celor doi prieteni se reflectă în lumina chipurilor lor, stafidite de ani, și în scânteierile ochilor obosiți cu care se examinează reciproc. După îmbrățișarea amicală și urările cuvenite de bun venit și bun găsit, după servirea apetisantei dulceți, dialogul amical pornește lin, relaxant cu referiri la starea de sănătate, la copii, nepoți și strănepoți, alunecă apoi spre dificultățile vieții de pensionari singuri, ajungând inevitabil
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
făceam drumuri pietruite, și practic desenam fiecare piatră din caldarâm. Sigur că era destul de greu, că la un moment dat devenea chiar plicticos, dar totuși...dacă mai dădeai niște lumini și umbre pe ici-colo, imaginea tabloului putea fi foarte plăcută. „Îmbrățișare” Autor: Mihai Dascălu Am postat aici unul din tablourile mele, „Îmbrățișare”, sau „La portiță”, unde se poate vedea destul de clar ce înseamnă detaliile gen țiglă sau drumuri pietruite în pictura naivă. Acest tablou de altfel mai poate reprezenta și un
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
că era destul de greu, că la un moment dat devenea chiar plicticos, dar totuși...dacă mai dădeai niște lumini și umbre pe ici-colo, imaginea tabloului putea fi foarte plăcută. „Îmbrățișare” Autor: Mihai Dascălu Am postat aici unul din tablourile mele, „Îmbrățișare”, sau „La portiță”, unde se poate vedea destul de clar ce înseamnă detaliile gen țiglă sau drumuri pietruite în pictura naivă. Acest tablou de altfel mai poate reprezenta și un exemplu de pictură naivă urbană, care în România este mult mai
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
siguranță și răsuflam ușurat. Nu pot spune că nu mi-a fost frică. Aveam doar 13 ani și nu am uitat nici până azi acel drum străbătut în miez de noapte. Reîntâlnirea cu ai mei a fost ca o sărbătoare. Îmbrățișări și povestirea evenimentelor petrecute în perioada timpului cât am fost plecat. Am despachetat și am dat micile cadouri aduse. Am etalat pe masă scoicile aduse cu care mă mândream nevoie mare. Începuse să se crape de ziuă când am hotărât
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
unde s-a ținut colocviul referitor la Arta Naivă. Întâlnirea cu alți colegi care veniseră mai târziu sau cu care nu ne întâlnisem pe la Hotel, a prelungit puțin ședința datorită unui val de comunicare stârnit de întâlnirea dintre noi, salutări, îmbrățișări și pupături între colege în preajma unor zâmbete ce arătau de departe bucuria revederii dintre noi. Discuțiile au trecut imediat, care mai importante, care mai puțin importante, după care ne-am îndreptat cu toții spre restaurantul unde trebuia să servim masa de
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
omul află că mai are un frate geamăn de care nu a știut niciodată și care iată, se află în sală. Bărbatul mai apucă să bâiguie „Ce glumă mai e și asta?“ și i se face rău. Nu mai vedem îmbrățișări de frați în lacrimi, pentru că intră fetele care dansează ca mamele lor, ca să destindă atmo sfera. Individul este scos pe ușa din dos, ferit de vederea camerelor de filmat, în timp ce zâna bună îl înjură pe moldove nește că ia stricat
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
nebună! Cum ai putu face așa ceva? Eu mi-am pus obrazul să te primească frumos, să te trateze ca pe nimeni alta și tu ai stricat totul. Fiind atât de tulburat, vorbea fără oprire și nici nu îi primise cu îmbrățișări așa cum ar fi trebuit. - Cum ai putut pleca din spital? Fără hăinuțe la copil pe o vreme ca asta? Să nu mai spui vreodată că eu sunt nebun, că tu ești mai nebună decât mulți alții. - Nu aveam de ales
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
decât să-și păstreze jucăria. Lipindu-se cu mâinile peste mijlocul lui, tremurând ușor și fremătând de plăcere, zise într-un târziu cu un glas stins: - Mi-e frică! În același timp, brațele și trupurile lor se cuprinseră într-o îmbrățișare plină de iubire, de promisiuni și de dorință. - Vreau să fii a mea, nu vreau să te pierd! Ești iubirea mea, jumătatea mea, te iubesc! - Mi-e rușine, mi-e teamă! Mă simt amețită! Nu știu, nu știu... - Hai nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
căsătoria noastră? Nu este decât un clinchet care zgârie tot ce atinge, tot ce a fost frumos și la urmă va dispărea. Norii se găsiseră chiar atunci să acopere soarele de amiază dând cerului o tentă cenușie ce părea o îmbrățișare vizibilă între cer și pământ. Această atingere dintre cer și pământ te făcea să simți fiori siniștri ca atunci când intri într-o panică închipuindu-ți că este sfârșitul lumii. Garsoniera în care locuia Nicky era într-o dezordine totală, caracteristic
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
noi nu sărutăm", dar m-a dezamăgit, cuprinzîndu-mă în brațe cu sete și patimă. Se făcuse tîrziu, afară era vreme rea, așa că a hotărît să doarmă la mine. M-a primit lîngă ea, sub cearșaf, cu brațele desfăcute, însetată de îmbrățișare. Dar cînd am vrut să mă apropii mai mult, m-a oprit prompt: Nu. Întîi mergi la frații mei să te botezi, participi la o adunare, și-apoi o să ne iubim cît vrei." Am crezut că-i glumă, dar la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]