KorAP: Find »[drukola/base=împreună & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...132 133 134 ...1922 >

48,029 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217

într-o stare euforică, parcă era beată. Am privit-o lung, uimit. — Fir-ai a naibii să fii, am fost la un pas de nebunie, am spus. Unde ai fost? — Iubitule, spuse Antonia, acum e momentul să bem un pahar împreună, unul mare și bun. Ai răbdare. Am să-ți spun tot. Îmi pare rău că n-am putut să te anunț. Dar am să-ți explic. Stai jos, să aduc paharele. M-am așezat pe canapea. După ce am văzut-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
spus. Am sorbit din pahar și am râs din nou. Amândouă mă priveau dezaprobator, cu ochii plini de uimire. 29 Copila mea, am sentimentul că suntem ca doi supraviețuitori ai unui naufragiu, doi oameni care au suferit atât de mult împreună încât, după aceea, aproape că nu mai au puterea de a se vedea. Cam acesta este motivul pentru care te-am evitat și am simțit că și din partea ta există dorința similară de a nu relua o relație care a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

maică-mea. Dar când Îmi băgam mâna În buzunar să plătesc, nevasta brutarului sau fata măcelarului Își ridica privirea de la ambalajul pe care nota prețul și se uita mai Întâi la mine, apoi la Anton, dându-și seama că suntem Împreună. Cu o privire ștrengărească, Își așeza creionul după ureche și declara că era În regulă - Înainte să scot banii din buzunar. — Ce-a fost asta? Îl Întrebam când ne Întorceam acasă. — E doar pentru doamne, obișnuia să-mi răspundă Anton

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-se de nas, În timp ce Winkler, care tocmai băgase mingea În coș, executa un dans de războinic În jurul panoului. — Cred că toți care-ți pasează ar trebui să știe din start că o să piardă. După care i se alătură prietenului său. Împreună Începură să se Învârtă În jurul panoului, care scârțâia ca balansoarul mamei, apoi bătură darabana cu niște bețe În dosul băncii - cântând În cinstea mea: - Knirsch, knarsch, arsch, arsch... Knirsch, knarsch, arsch, arsch... Asta a pus capac: m-am trezit. Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
În tabăra de nudiști a lui Koch de la periferia orașului oamenii Își lepădau atribuțiile sociale și se Întorceau la ei Înșiși, Îmi spuse Dora. Nu conta că erai baron, secretară sau croitoreasă. În ochii acestui Adolf toți oamenii erau egali. Împreună se hrăneau cu alimente sănătoase, citeau literatură edificatoare și celebrau puterea vindecătoare a soarelui. Dacă Într-o zi societatea avea să fie revoluționată, de jos până sus, nu se putea Întâmpla decât În felul acesta glorios. După un sfert de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
dar, din fericire, era un pluralist convins și era deschis față de orice fel de discuție. În ceea ce-l privea pe Karp, acesta era de părere că prohibiția exprima doar o repulsie generală față de relațiile sexuale Între persoane care au copilărit Împreună. — Exogamia constituie baza schimbului, și astfel, baza a ceea ce numim cultură. De asemenea, este deseori urmată de câștiguri În termeni de prestigiu social și zestre. — Mă Îndoiesc că tabuurile vor răspunde la această Întrebare, am murmurat, iritat de explicația savantă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
După zece minute sufocante, Încercând să alung norii negri care s-au adunat deasupra noatră, i-am sugerat să facem o plimbare. Dacă știam ce știu azi, aș fi procedat altfel. Dar iarna trecută Încă mai speram că timpul petrecut Împreună n-a fost În zadar. Puteam să Înțeleg că nu mai voia să mă vadă În timpul liber, nu după atâtea dezamăgiri; puteam chiar să Înțeleg că nu vrea să mă vadă nici ca pe un client, ca mai demult, În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

față. După care, aplecat în tăcere deasupra paharului gol, parcă încordându-și auzul, doar-doar o să-i ajungă la urechi un tunet din depărtări, așteaptă să se întâmple o minune... Când eram mic, stăteam câteodată cu el în bucătărie și așteptam împreună. Miracolul nu se întâmpla însă niciodată, în nici un caz așa cum ni-l închipuiam și așa cum ne rugam să se-mplinească, sub forma unei grațieri, a deplinei izbăviri de suferință. Îmi amintesc că, atunci când s-a anunțat la radio explozia primei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
într-o iarnă petrecem un weekend cu membrii Clubului Gin Rummy de Duminică seara, din care fac parte și părinții mei, eu dorm cu taică-meu într-un pat de-o persoană, iar maică-mea și cu Hannah se ghemuiesc împreună în celălalt. În zori, tata mă trezește din somn și, pe șest, ca niște ocnași evadați, ne îmbrăcăm și o ștergem tiptil din cameră. — Vino, mă-ndeamnă el în șoaptă, făcându-mi semn să-mi pun apărătoarele de urechi și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
trimis lui Marlon Brando, într-un plic, o buclă din flocii mei. Căcăciosul ăla nici măcar n-a avut bunul simț să confirme primirea scrisorii. Tăcere. Și între timp încercăm să ne dăm seama ce naiba caută doi oameni atât de diferiți împreună - și, pe deasupra, în Vermont. Apoi mă întreabă: — OK, ce-i ăla Agamemnon? Așa că mă apuc să-i explic, atât cât mă pricep, cum e cu Zeus, Agamemnon, Clitemnestra, Elena, Paris, Troia... Mă simt nașpa de tot - și un impostor. Știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
cină, față-n față cu o femeie cu care se presupune că ești cuplat - o persoană de douăzeci și nouă de ani - și i-ai privit mișcarea buzelor în timp ce ea caută în programul cinematografelor un film la care să mergeți împreună? Știu ce rulează înainte de a apuca ea să-mi spună, citindu-i de pe buze! Și cărțile pe care i le dau, de ce le cară peste tot în poșetă - ca să le citească, oare? Aș! Ca să-l epateze pe vreun fotograf poponar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
pe teren. Dimpotrivă. Taică-meu, când nu lucrează în diminețile de duminică, vine la teren să se uite și el la câteva runde împreună cu mine; îl cunoaște pe Allie Sokolow (după cum îi cunoaște pe mulți dintre ei) fiindcă au copilărit împreună în Central Ward, înainte s-o fi cunoscut pe mama și să se fi mutat în Jersey City. Spune că Allie a fost întotdeauna „un artist“ adevărat. Când Allie aleargă spre baza a doua, răcnind în dodii și în doi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
de 20 pe 26, pe care un client care stătuse acolo înaintea mea o uitase sau o lăsase pe locul „meu“. Pe pagină, bătute la mașină într-un singur paragraf compact, scris la un rând, erau nouăsprezece fraze care, luate împreună, nu aveau nici o noimă. Deși nicăieri nu apăreau numele autorului, nici pe față, nici pe verso, am presupus că cele circa patru sute de cuvinte or fi opera vreunui avangardist din cartier, pasionat de scrisul „experimental“ sau de „dicteul automat“. Pagina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

semnalele luminoase ce se tot schimbau. Apoi bărbatul i se adresă și ea se văzu obligată să revină din lumea ei ascunsă și să afișeze o mină de voioșie și curaj. — Ei, domnișoară, o să avem parte de o călătorie lungă Împreună! Să ne facem cunoscute numele. Al meu este Peters, iar ea e soția mea, Amy. — Pe mine mă cheamă Coral Musker. — Cere-mi un sandviș, imploră femeia cea subțire. Simt un gol de-mi aud stomacul. — Ești amabilă, domnișoară? Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
aprecie curajul, rapiditatea și decizia ei drept demne de admirat. — Cred c-o să fumez o țigară afară, spuse ea, scotocind prin poșetă după un pachet. Apoi ajunse lângă el. — Un chibrit? — Mulțumesc. Și, ieșind din raza vizuală a compartimentului, priviră Împreună În Întunericul plin de murmure. Nu-mi place tovarășul tău de drum, spuse Myatt. — Nu ți-i poți alege. Nu-i un om rău. Îl cheamă Peters. Myatt ezită o clipă. — Pe mine mă cheamă Myatt. — Pe mine Coral, Coral

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
de deasupra gării din Köln bătu ora unu și un chelner Începu să stingă luminile de pe terasa Excelsior. — Uite, dragă, lasă-mă să-ți Îndrept cravata. Ea se aplecă peste masă și-i aranjă cravata lui Mabel Warren. — Am trăit Împreună vreme de trei ani, Începu să spună domnișoara Warren, cu o voce joasă și melancolică, și nu ți-am vorbit niciodată cu asprime. Janet Pardoe Își dădu cu puțin parfum după urechi. Pentru Dumnezeu, dragă, uită-te cât e ceasul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Un bărbat slab rămânea uneori cu impresia că domnișoara Warren era prietena lui cea mai bună. Ea Îngenunche și-l bătu pe dr. Czinner pe genunchi, punându-și În rânjet toată amabilitatea de care era capabilă. În chestia asta suntem Împreună, doctore. Nu Înțelegeți lucrul acesta? De fapt, noi vă putem ajuta. Opinia publică este numele de botez al revistei Clarion. Știu că vă e teamă că vom fi indiscreți, că vom publica povestea dumneavoastră mâine și astfel guvernul va fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Într-o culoare Închisă, albindu-se la rădăcină la fiecare trei săptămâni. — Ce veți face acum? Întrebă ea. — V-am spus. Cobor la Viena. Promptitudinea și franchețea răspunsului lui o umplură de suspiciune. — Asta-i bine, spuse ea. Vom fi Împreună. Putem sta de vorbă. Acum nu mai aveți de ce să vă opuneți unui interviu. Dacă aveți nevoie de bani, biroul nostru din Viena o să vă dea un avans. Era conștientă că el o privea mai Îndeaproape decât până acum. Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
al iubitului ei. Când Îi atinse fruntea, el se trezi și ea făcu față cu curaj acelei priviri despre care se temuse că-n primul moment o va fixa senin, fără a-și aminti cine este ea și ce făcuseră Împreună. Se Îmbărbătă singură cu ziceri ca „Are balta pește“, dar, spre fericita ei uimire, el spuse imediat, fără nici un efort de rememorare: — Da, va trebui să-l invităm pe omul cu vioara. Ea bătu din palme de fericire: — Și nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
vechi prieteni care nu aveau să-și spună nimic. Tot timpul dejunului vorbiră repede și fără oprire, de parcă trenul ar fi consumat timp, nu kilometri, iar ei ar fi trebuit să umple orele cu destule discuții pentru o viață Întreagă Împreună. — Și când ajung la Constantinopol ce fac? Camera mea a fost repartizată alteia. — Nu trebuie să-ți bați capul. Am luat eu cameră la hotel. Vei veni cu mine și voi aranja să fie schimbată cu una dublă. Ea acceptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
pentru tăcere, pentru tihnă. Stânci, case, pășuni pustii treceau În urmă cu șaptezeci de kilometri pe oră și mai erau atât de multe de spus. — Ne instalăm la ora dejunului, nu-i așa? Ce-o să facem toată ziua? — Luăm prânzul Împreună. După-amiază eu trebuie să mă duc la birourile firmei și am de lucru acolo. Tu poți să te duci la cumpărături. Seara eu mă-ntorc, cinăm și după aceea mergem la teatru. — Da, și ce-o să vedem? Pentru ea transformarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
iau mai puțin. Myatt Îi oferi omului o țigară. — Un pahar de rakia, excelența voastră? Myatt acceptă din cap și luă fără dezgust paharul gros și ciobit, fără picior. — Optzeci și cinci de parale. Ultimul preț. Cum fumau și beau Împreună, Într-o strânsă Înțelegere, deveniră intoleranți unul cu celălalt. — Mă jigniți, excelența voastră. Sunt un artist. — Optzeci și șapte de parale. Ultimul preț. Cei trei ofițeri ședeau În jurul mesei, de pe care fuseseră luate paharele. Doi soldați erau postați În fața ușii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
va alunga cu câinii. Dar la noapte voi veni la fereastra ta și te voi ruga să-mi dai drumul“. Iar fata spune: „Dacă latră câinii, stai liniștit În umbra zidului și voi coborî eu la tine și vom pleca Împreună În livada de la capătul grădinii“. Cântă primul vers cu o voce puțin aspră, din lipsă de exercițiu. Josef Grünlich, așezat În colț, se uită mânios la cântăreț, În timp ce Coral stătea lângă soba rece și ascultă cu surprindere și plăcere, pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
de pâine și mureau de frig În Încăperi neîncălzite. Lumea era Întoarsă cu dosu-n sus și el făcuse tot ce-i stătuse În puteri s-o pună la loc, dar acum se terminase. Acum era neputincios și fericit. — „Vom pleca Împreună În livada de la capătul grădinii.“ Și iarăși nu găsi amintirea nici unei fete care să-l consoleze, ci doar fețele triste și frumoase ale săracilor, care-i promiseră pacea. Făcuse tot ce-i stătuse În putință. Nu se mai aștepta nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
umbre. Doctorul Czinner se Întoarse pentru un moment de la fereastră și Întrebă În șoaptă: — Cum merge? Nu s-ar putea mai repede? Încă două minute, spuse Grünlich. — Este un străin cu o mașină În josul străzii. Caută pe cineva. Coral Își Împreună mâinile fără zgomot și spuse Încet: — S-a Întors după mine. Vedeți? Ați spus că nu se va Întoarce. Începu să râdă ușor și când dr. Czinner Îi șopti să se liniștească, ea spuse: — Nu-s isterică. Sunt doar fericită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]