7,391 matches
-
să fie informați și învățați, ajungând să cunoască temeinic poeți întregi; iar alții, selecționând părțile principale din operele tuturor poeților și adunând laolaltă pasaje întregi spun că trebuie învățate pe de rost, dacă intenționăm să educăm un tânăr virtuos și înțelept ca urmare a predării multor abilități și informații.ș...ț Cum m-aș putea deci exprima în mod potrivit cu privire la toate acestea, rezumându-le într-un cuvânt? Socot că, după cât se pare - și oricine va fi de acord cu
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
spus sau nu? Nu trebuie oare să-i facem pe gardieni să fie mai vigilenți în privința virtuții decât ceilalți cetățeni, atât în fapte, cât și în vorbe? Cum altfel se va asemăna statul nostru cu capul și simțurile unor oameni înțelepți, ca unul care posedă în sine o pază asemănătoare cu a acelora? CLEINIAS: Cum și în ce fel, o străine, ne vom reprezenta statul făcându-l să semene unui astfel de om? ATENIANUL: În mod evident, ne vom reprezenta statul
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
copiilor să devină un accesoriu sau un lucru de importanță secundă ș...ț. 33. Prevederi referitoare la căsătorie în Legile a) Recomandări (773a-773e) Tinere - îi vom spune celui născut din părinți virtuoși, trebuie să închei o căsătorie pe placul oamenilor înțelepți care te vor îndemna să nu ocolești însoțirea cu cei săraci și să nu o urmărești cu tot dinadinsul pe cea cu cei bogați ci, dacă toate celelalte sunt egale, să preferi întotdeauna însoțirea cu oameni mai săraci. Statului i-
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
se întâmple, este nevoie de reunirea dintre filozofie și putere politică, despre care se vorbește în Republica sau în Scrisoarea a VII-a, sau măcar de întâlnirea fortuită, la care se referă Legile, dintre un tiran „norocos” și un legislator înțelept. 7. Nu ne mai rămâne, în finalul acestor pagini, decât să ne întrebăm dacă și cât anume credea Platon însuși în autenticitatea restauraționismului său. Altfel spus: era el convins de autenticitatea istoriilor, puse sub autoritatea impozantă a lui Solon, despre
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
care se dă drept posesor a nenumărate tehnici și cunoștințe, dar care pretinde o supremație etică a lui Ahile asupra lui Ulise. De fapt, în prezentarea pozițiilor inițiale, Platon enumeră trei personaje: alături de Ahile și Ulise, apare Nestor, „cel mai înțelept - sofw/taton”, a cărui figură rămâne în umbră, dând de înțeles că nici Ahile, nici Ulise nu posedă vreo formă supremă de înțelepciune. Structura dialogului este foarte simplă și mizează pe o ambiguitate: mai întâi Socrate lămurește faptul că, independent
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a subsuma istoria unui set de reguli și norme menite a permite un control cvasitotal al viitorului), ale cărei principale caracteristici sunt: imobilitatea (reflex al imuabilității Ideilor), regresul („la patriarhia tribală dinaintea Căderii, la dominația de clasă naturală a minorității înțelepte asupra mulțimii ignorante” - ed.cit., p. 104), segregarea absolută (căci e netransgresabilă) a claselor, focalizarea exclusivă asupra clasei dominante care e închisă în interiorul unui perimetru determinat de controlul total asupra educației și formării membrilor săi, accentul total pus pe statul
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
formării sufletului de către sine însuși și - mai departe - sarcina întregii gândiri europene. Astfel, „sufletul, care făcând experiența ne-științei sale, experiența conștiinței acestei neștiințe, își experimentează ființa proprie - se experimentează ca fiind curajos, în măsura în care se expune pe sine însuși interogației; înțelept prin această conștiință a ne-științei ce ia forma examenului; reținut și disciplinat deoarece subordonează toate celelalte scopuri ale vieții acestei lupte a gândirii; drept în măsura în care el realizează opera sa proprie, ceea ce are de făcut, ceea ce îl obligă sau - pentru
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Căci tema centrală a dialogului este: cineva iubește, ține la cineva; care, atunci, dintre cei doi e prietenul celuilalt? Lysis lui Hippothales, sau invers? Și Socrate îi spune lui Lysis că toți îi vor fi prieteni de se va face înțelept. Exemplul citat din Lysis e împrumutat, și încă pentru același motiv, de Aristotel în Etica Nicomahică: „Trei sunt deci rațiunile ce stau la baza prieteniei (binele, plăcutul și utilul - n.m.). Dar atașamentul față de lucruri inanimate nu-l desemnăm prin termenul
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
divine și „belșug de cumpătare” înlăuntrul lui, prin urmare - sophrosyne. Nici vorbă de angoasă în erosul de tip socratic. Foarte „socratic” argumentul lui Vlastos: Socrate, când spune că „nu știe nimic”, nu vorbește serios (căci el este, totuși, cel mai înțelept!), deși vorbește serios (căci nu știe nimic dintre acelea care nu l-au preocupat încă, dar de îndată ce îl vor preocupa situația se modifică radical). La fel, Socrate se simte atras de tinerei deși nu resimte o asemenea atracție, conform raționamentului
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
opera nesfârșită a forței în doliu după absolut.” Noțiunea de politică a reprezentării nu-i este deloc străină lui Platon (decât poate ca formulă lingvistică). El intuiește legătura necesară dintre arta imaginii și un anumit model politic constitutiv. „Astfel, cârmuitorii înțelepți vor recunoaște și vor folosi magia artei în vederea creării unei bune conștiințe cetățenești, a gândit Platon.” În epoca contemporană există autori care merg chiar mai departe, pretinzând că opera de artă și politicul instituit și refundat în mod regulat în
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
general în numele căruia „omul regal” este abilitat, așa cum crede Platon să acționeze cum consideră de cuviință, fără a fi în felul acesta imoral. Căci, pentru Platon, binele cetății trebuie să se afle mai presus de orice. „Oare ai ajuns atât de înțelept încât să nu-ți dai seama că țara este mai presus de tatăl tău, și de mama ta, și de toți străbunii tăi: mai vrednică de respect, mai augustă și mai sfântă?” Putem vorbi aici despre existența unui adevărat cult
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de har, iar cei de soi ales și dăruiți din plin sunt doar o mână?” Indubitabil, aici descoperim o apologie discretă a elitei. Platon reafirmă ideea, ușor paradoxală, că stăpânul cetății este poporul, dar numai încredințând puterea celor vrednici și înțelepți. Elita la care se referă Platon nu e o elită clasică pentru că „nimeni nu e înlăturat de la ele șdemnitățiț nici din pricina sărăciei, nici din pricina slăbiciunii trupului, nici pentru că părinții săi nu sunt oameni de vază”. În viziunea lui, elita politică
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
supuși, cât și pe dușmani. Este evident că intervine aici principiul dublei măsuri, fără de care Platon nu se mai poate justifica conceptual. Dacă singura soluție pentru cetate este coincidența puterii politice cu înțelepciunea, înseamnă, urmărind riguros raționamentul, că uneori este înțelept să minți (sau măcar să ascunzi, să amâni „scoaterea din ascundere”). Dificultatea problemei e recunoscută de Platon cu onestitate. Până și dreptatea politică este o chestiune de perspectivă: „Chiar dacă cineva ar socoti că războiul trebuie dus împotriva celor ce se poartă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
p. 40. Vezi Phaidros, 251a. Erosul socratic e de recunoscut în relația dintre William din Baskerville și novicele benedictin Adso. Iată ce spune Adso în „Prolog”: „este dat tinerilor să se lege de un bărbat mai în vârstă și mai înțelept nu numai din pricina farmecului vorbirii și a ascuțimii judecății sale, ci și pentru forma învelișului din afară al trupului, care-ți devine foarte dragă, cum se întâmplă cu făptura tatălui, căruia-i cercetezi gesturile, mâhnirile și îi iscodești zâmbetul - fără ca
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
uniformitate a sufletului conduce la o fire rigidă și sălbatică, dură și inflexibilă, care înlătură orice sentiment omenesc, indivizii de acest tip fiind numiți apatheis la greci, unde sunt cunoscuți mulți din această categorie, și - lucru de mirare - mai ales înțelepți” (Plinius enumeră pe Diogene Cinicul, Pyrrhon, Heraclit, Timon, ca să păstrez ordinea lui) - vide Plinius, Naturalis Historia, VII, 79, (vol. II, Ed. Polirom, Iași, 2001). Cf. Giovanni Papini, Amurgul filosofilor, Ed. Uranus, București, 1991, p. 43. Cf. Jean-Luc Marion, Fenomenul Erosului
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
propriului comportament; Copiilor trebuie să li se ofere posibilitatea de a lua cât mai multe decizii privind propria lor dezvoltare; Părinții și educatorii sunt chemați să joace un rol important în a le oferi copiilor posibilitatea de a face alegeri înțelepte. Prima cerință este de a le satisface trebuințele de siguranță, iubire, confort și stimă personală, lăsându-i să crească și nu controlându-le căile de creștere. Cuvântul de ordine propus de Maslow educatorilor, ca sinteză a poziției sale, exprimă o
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
ușurință în unul dintre cele trei subsisteme aminitite anterior - cunoaștere, scop și impuls -, altele doar le intersectează. De exemplu, metaforele sunt deseori considerate, în același timp, expresii cognitive și afective, așa cum este considerat versul lui Blake „Tigrii mâniei sunt mai înțelepți decât caii instrucției” (1790/1946, p. 254). Aspectul 1: Unicitatea Murray și Kluckhohn (1950) au afirmat că fiecare individ se aseamănă cu ceilalți în anumite privințe și se deosebesc de ceilalți în alte privințe, prin ceea ce Wallace (1989a) descrie drept
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
mai rău vei secera”; Cine seamănă vînt, culege furtună”; „Cu ce măsură vei măsura, cu aceea ți se va măsura”; „Nu-i da binelui cu piciorul, că pe urmă-i duci dorul” etc. * „Al doilea gînd este, de obicei, mai Înțelept.” (Euripide) Desigur, nu numai pentru faptul că el cuprinde un plus de anticipare, Însă al doilea gînd Îl umanizează pe primul, deoarece este gîndit nu numai cu „rațiunea”, ci și cu „sufletul”. * „Generalul și particularul coincid: adică, particularul este generalul
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
să dezvolte un sentiment de inferioritate atît de puternic, Încît le paralizează orice inițiativă sau chiar dorință de a mai trăi. Alții, dimpotrivă, realizează o imagine atît de bună despre sine, Încît pot ajunge să se considere un geniu neînțeles. Înțelept este să ne comparăm nu atît cu alții, cît mai ales cu trecutul nostru, sau cu unele posibilități de viitor, pentru a ne evalua măsura progresului sau a regresului sufletesc Înregistrat pînă la un moment dat. Desigur, observația lui P.
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de oameni.” (Werner Mitsch) Egoismul individual a devenit atît de agresiv, Încît a dat naștere unui război tot mai acerb Între oameni. Astfel „viitorul” este compromis, deoarece acolo unde lipsește dragostea, lipsește și fericirea. * „Pierderea unei iluzii te face mai Înțelept ca găsirea unui adevăr.” (Ludwig Börne) Poate pentru faptul că pierderea unei „iluzii” Îți dezvoltă simțul realității, pe cînd găsirea unui „adevăr” te Încurajează să crezi doar În certitudini. * „Vrei să fii cunoscut de toți? Să nu cunoști pe nimeni
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
orînduirea statală e bună sau e rea și că trebuie sau nu trebuie să faci politică, spun doar că, Înainte să se ocupe de politică, fiecare trebuie să se ocupe de viața lui, de sufletul lui, și că cele mai Înțelepte măsuri politice Într-un stat cu 100 milioane de locuitori au mai puțin efect decît În dreptarea morală și religioasă a vieții unui singur om din aceste 100 milioane”. * „Greșind, nu Înveți atît a nu greși, cît a nu crede
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Lucian Blaga) Pentru că este rar locul de răspundere În societate care să nu-ți ofere tentația unor visuri orgolioase și care să nu-ți pretindă rezistență față de compromisuri. * „CÎnd vei vedea cîți te Întrec, gîndește-te cîți vin În urma ta.” (Seneca) Înțelept este să te compari doar cu tine Însuți, pentru a vedea dacă, În timp, ai realizat sau nu vreun progres. * „Există un singur succes: să fii În stare să-ți duci viața În felul tău.” (Louis Aragon) Altfel, existența noastră
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
onoarea” (Vauvenargues). * „A proceda În așa fel Încît să te poată pedepsi alții pentru vina ta proprie, nu este demn de un om.” (Rabindranath Tagore) Și Terențiu se Întreabă: „Nu este oare o rușine să dai altora sfaturi, să fii Înțelept În afară, dar să nu-ți poți sări ție Însuți În ajutor?”. Credem că acest gen de incapacitate ține, de fapt, de un anumit nivel psihic la care respectiva persoană și-a propus să trăiască, adică de un anumit gen
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pentru a șterge afrontul unui banal adulter, să-și omoare rivala și să-și ucidă propriii copii ca să le interzică accesul la moștenire. Departe de condamnarea morală obișnuită, Diogene o laudă pe vrăjitoarea înrudită cu Circe ca pe o femeie înțeleaptă ce transfigurează trupurile slabe, uzate și obosite ale oamenilor de care se ocupă; prin practica palestrei și a băii cu aburi, aceștia devin indivizi puternici și viguroși. Dacă unii văd în activitățile ei doar cazanele în care-i fierbe pe
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Sub semnul purcelului: epicurismul greco-roman X EPICUR și „plăcerea supremă” -1- Fiziologia filosofiei. Cu mult înaintea lui Nietzsche, care experimentează și teoretizează această evidență în prefața la Știința voioasă, Epicur afirmă că filosofăm cu un trup și că nu devenim înțelepți plecând de la orice stare corporală. O fiziologie a filosofiei în plin secolul al IV-lea înaintea erei noastre, iată o idee de-a dreptul genială - încă una - la un filosof ce reușește să cristalizeze singur o gândire care, în ciuda formei
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]