3,542 matches
-
el se simte obligat să dea, de fiecare dată, de la el Încă și mai mult, pentru a nu dezamăgi așteptările tot mai mari manifestate față de el. Μ Prea repede și prea aspru Îi Învinovățim, adeseori, pe tineri că nu acționează Îndeajuns, că nu sunt În măsura În care ar trebui oameni ai faptei. Dar se uită un lucru esențial: ei sunt Încă la o vârstă În care primează acțiunile interioare, care nu sunt cu nimic mai puțin importante decât cele obiectivate În fapte și
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
alți oameni și de condițiile care-l Înconjoară. Dar trebuie observat faptul că valoarea schimburilor În cadrul interrelațiilor depinde În mod hotărâtor de calitatea profesională și umană a celor care realizează aceste schimburi: dacă fiecare membru al relației nu-și cultivă Îndeajuns potențialul aptitudinal și sufletesc, atunci este firesc ca schimburile să fie inferioare celor care ar exista dacă partenerii relației ar trăi ceva mai mult pentru și prin ei Înșiși. Μ Curajul unora provine doar din infatuarea lor, din convingerea că
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
lucrările apărute. Exercițiu Încă și mai dificil, căci, spre deosebire de intervențiile orale ce pot lăsa loc, fără urmări, impreciziilor, comentariile scrise lasă urme și pot fi verificate. Datorită acestor situații devenite pentru mine obișnuite, am senzația că sunt Într-o poziție Îndeajuns de bună dacă nu pentru a ține o veritabilă lecție, măcar pentru a comunica o experiență aprofundată de noncititor și a iniția reflecția asupra acestui subiect tabu, reflecție ce se dovedește adesea imposibilă din pricina numărului de interdicții pe care trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
obții informații sigure ca În acela al cărților. În mediul specialiștilor, din cauza triplei constrângeri pe care tocmai am semnalat-o, minciuna e generală, pentru că ea este pe măsura importanței pe care o are aici cartea. Chiar dacă am citit puțin, cunosc Îndeajuns de bine anumite cărți - mă gândesc acum și la Proust - pentru a putea evalua, În discuțiile cu colegii mei, dacă aceștia spun sau nu adevărul atunci când vorbesc despre ele și pentru a ști că rareori se Întâmplă să-l spună
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
lecturilor noastre, sunt În situația de a putea evoca fără rușine nonlectura mea din Joyce. Într-adevăr, biblioteca mea de intelectual, ca orice bibliotecă, este făcută din lacune și spații albe, ceea ce În realitate nu are deloc importanță, căci este Îndeajuns de bogată pentru ca un asemenea loc gol să nu fie câtuși de puțin remarcat, orice discurs trecând foarte repede de la o carte la alta. În ciuda aparențelor, majoritatea schimburilor de păreri despre o carte nu se referă la ea, ci la
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
ținut În mod sigur cartea În mâini Înainte de ultima scenă - În care, de altminteri, se ferește de orice contact fizic nemijlocit cu ea - și cu atât mai puțin a citit-o, dar a reușit totuși să-și facă o idee Îndeajuns de exactă, În așa fel Încât e În stare să-i prezinte lui Jorge conținutul acesteia: Încet-Încet mi-a apărut În minte această a doua carte, așa cum ar fi trebuit să fie. Ți-aș putea-o povesti aproape În Întregime
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
multă, obiectă soția care tocmai apăruse cu sacul din piele de capră, snopită În bătaie de bătrânul stăpân. Cine Îți va prăși câmpul În timpul În care nu ai soț? «Hamletă, i-am Întors-o fără să stau pe gânduri, «era Îndeajuns de mare ca să prășească câmpul mamei sale. Nu avea nevoie să se căsătorească. Ă Nimeni nu păru convins. Nu am insistat. Dacă Laura Bohannan Întâmpină greutăți În a explica tribului Tiv situația familială din Hamlet, ea Întâmpină și mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
să-i mărturisească visul său de a trăi la munte, departe de orice urmă de civilizație, În vreme ce lui nu Îi place decât la oraș. Chiar atunci, atenția lui e slăbită, și Phil comite o nouă greșeală pentru că nu se controlează Îndeajuns. În toiul confidențelor, Rita Îi destăinuie că primele sale studii nu Îi pregăteau terenul pentru munca la televiziune și, descusută de Phil, precizează: „Studiam poezia italiană a secolului 19.” Răspuns care Îl face pe Phil să izbucnească În râs și
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
dar În viață nu, Phil o scoate la capăt nu prin cucerirea Ritei ci prin desprinderea de sine. Dacă lenta construire a discursului pe care Celălalt Îl așteaptă Îi permite lui Phil să o sărute pe Rita, asta nu e Îndeajuns ca să o cucerească pe tânără și mai ales să restabilească normalitatea timpului, iar Phil continuă să se trezească În aceeași zi, oricare ar fi progresele pe care le atinge cu iubita lui. Dar, pe măsură ce trece timpul și evenimentele se reiau
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
a le comenta cu precizie. Diferența constă În faptul că a vorbi sau a scrie despre o carte implică un terț, prezent sau absent. Existența acestui terț deplasează sensibil activitatea lecturii, incluzând un martor hotărâtor care Îi organizează desfășurarea. E Îndeajuns de clar - am Încercat să arăt asta În partea care s-a Încheiat, pentru un anumit număr de situații concrete - În ce măsură sunt discuțiile despre cărți subordonate unei relații intersubiective, adică unui raport de forțe psihice, În care relația cu Celălalt
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
lui Swallow. Nici nu-i nevoie. Am participat Împreună cu el la atâtea consilii profesorale plicticoase, că-mi pot face o idee despre ea. Gândul că ar putea fi un candidat serios la ocuparea catedrei UNESCO e ridicol.” Rânduri care exprimă Îndeajuns de bine sentimentele binevoitoare, mai ales cele care apreciază lucrul colegilor noștri, care marchează relațiile pe care le Întreținem În interiorul comunității universitare, inclusiv, iar ăsta e cazul cel mai frecvent, În situația În care nu le-am citit. David Lodge
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
că nu ar fi prea diferită dacă s-ar sinchisi să o citească. În afară de faptul că această carte, ca și altele, este un element dintr-un ansamblu, ceea ce Îi dă lui Dempsey un anumit număr de informații e că prinde Îndeajuns de multe trimiteri (de titlu, de faptul că-l cunoaște pe autor, de ce a auzit spunându-se) ca să-și dea seama dacă este sau nu interesat. Or, acestea sunt exact afinitățile cu propria sa carte interioară care Îi permit să
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
valorează sau nu ceva. Zece minute sunt ultrasuficiente dacă ai instinctul formei. Oare cine ar vrea să parcurgă o carte plictisitoare? O deguști și e suficient, mai mult decât suficient, mi-aș Îngădui să cred.” Afirmația că șase minute sunt Îndeajuns ca să Îți dai seama cum e o carte - chiar și mai puțin, pentru că Gilbert Începe să susțină că e de la sine Înțeles că toți criticii nu citesc cărțile care le sunt Înmânate - apare, deci, În cursul apărării criticilor, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
cadou mai frumos poți să-i faci unui student decât să Îl faci sensibil la artele invenției, adică la inventarea de sine? Orice profesor ar trebui să Încerce să Îi ajute pe cei care pe care Îi primește să dobândească Îndeajuns de multă libertate În raport cu operele pentru a deveni ei Înșiși scriitori sau artiști. * Pentru toate motivele invocate În acest eseu, voi continua, În ceea ce mă privește, fără ca hotărârea mea să fie schimbată de critici, să vorbesc mult mai constant și
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
să cucerească lumea prin literatură? Pentru că, În fond, dacă miza scrisului este strict individuală, victoria unui scriitor nu se consumă la gura sobei ci, dincolo, În mintea cititorilor. IV. Literatura angajată. Naturalism, autoficțiune, libertinaj, trash Realitatea nu va fi niciodată Îndeajuns de ultragiată În mod romanesc. Orice-ul care trece astăzi drept ceea-ce-vine-de-la-sine cere să fie Încă și fără Încetare nemăsurat pentru a fi delegitimat, numai astfel va fi reprezentat În mod fildel. Philippe Muray Enormul În literatură este deci un
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
acum, una nouă: noile forme de credință religioasă. Schopenhauer sau Spengler, Valéry sau Fukuyama, șaman sau guru, Houellebecq rămîne, și după acest roman masiv, un scriitor mondial, așa cum nouă ne lipsește. Primul lucru de remarcat În cazul literaturii houellebecquiene, niciodată Îndeajuns de mult repetat, este ruptura instituită În raport cu ideea recentă de literatură, ca practică scripturală conștientă de propriile convenții și deci autosubversivă. Din perspectiva teoriei literaturii o disciplină foarte nouă și totuși muribundă astăzi Michel Houellebecq nu este un scriitor postmodern
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
destul de apropiate pentru a se îmbina în imaginea unitară a unei poziții intrinsec contradictorii. Exemplul următor al acestui tip de ambiguitate este îngenuncherea lui Hristos în Rugăciunea din grădină a lui El Greco (figura 77). Aici, personajul este din nou situat îndeajuns de aproape de centrul de echilibru al picturii pentru a fi perceput în două feluri divergente. El poate fi văzut situându-se alături de centru, tinzând către verticala centrală și totodată retrăgându-se. În același timp, este destul de puternic pentru a prelua
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
E. P. L., 1967; "Fiul risipitor", E. P. L., 1964. Începând cu anul 1957, A. E. Baconsky introduce în poezie o ipostază romantică, poetul se vrea piatră de hotar în direcționarea poeziei. Spirit înnobilat de o bogată cultură, își rezervă un spațiu îndeajuns de reliefat în contextul liricii civice și patriotice; istoria și legenda sunt prilej de meditație, impulsionate de motivul: "vanitas-vanitatum" și "fortuna labilis", volumul "Fluxul memoriei" este cântec și muzică. Ritmica este consecința unui timp desfășurat în flux continuu, circular, în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
stau îndoit: e el ori nu e el." Ion Brad este din când în când esenian, vine cu o anumită solemnitate în poezie (uneori fără reliefări), sever ca într-o stampă, căreia îi lipsește adâncimea, iar sinceritatea nu îi este îndeajuns de transfigurată: "Dealurile noastre par morminte misterioase/ Cine doarme sub ele?/ Peste liniștea lor zvârcoliri de coase." Sentimentul dezrădăcinării apare însoțit de nostalgia trecerii timpului, versurile bolovănoase amintesc de Aron Cotruș: "Și noi am coborât/ Din căruța cu fân/ Vă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
idee este îmbogățită cu o adâncire a sentimentului tragic, izvorât din certitudinea neputinței, a identificării cu posibila contemplație divină; ne învârtim într-un cerc al realului, pe care îl constatăm, fără să-i atingem esența, pentru că nu ne putem distanța îndeajuns, pentru a avea perspectiva contemplației; de aceea: " Totul e lipit de tot;/ pântecul de pântec,/ respirația de respirație/ retina de retină.". Fanta oculară este un mod metaforic de a-și reprezenta divinitatea, absolutul. Omul poartă în el esența divină, de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lumi osificate de prea multe idei, mărimi, noțiuni, îi opune un ciclu, " Trecerea de la noțiuni la poezie, împotrivire la aspectul pietros al versurilor de până acum", în care de fapt își exprimă părerea de rău că nu și-a sensibilizat îndeajuns ideile. De fapt, se întoarce la o poezie plină de farmec, halucinantă și feerică: "Și din treaz devine netreaz/ și adorm în somn, într-una,/ ca fântâna, sub găleată/ sfărâmând în sine luna." În ciclul "Împotriva mării", încercarea de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sensul în contextul acestei dorințe de spectatori pentru reprezentația care este existența noastră. Prețuirea pe care o arătăm unei persoane sau situații este vizibilă prin calitatea cuvintelor pe care le folosim pentru a o descrie; semn că ne-a preocupat îndeajuns de mult pentru a o situa cât mai bine în memoria rostirii. * Grija, existențialul integrator al Dasein-ului postulat de Heidegger, poate să ofere o explicație a preocupării noastre pentru un timp (restul timpului) în care nu vom mai fi. Având
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
-și înfrâneze pornirile, efortul cerut de supunerea la normele "noastre", ar trebui să fim mai rezervați și în ceea ce privește acțiunile pe care ajung să le comită. Faptul că îi forțăm să intre într-o unitate, într-o definiție, nu ne scuză îndeajuns pedepsele pe care li le aplicăm. Să trăim la fel de intens vinile pe care ni le aduce faptul de a fi într-o societate precum bucuriile pe care ni le oferă! Ruptura între cele două raporturi devine vizibilă, spre exemplu, în
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
teoriilor au avut pretenția exactității, ratând natura imperativelor. * Orice viziune morală poate fonda o societate, în cadrul căreia binele și răul își au locurile prestabilite. Întrebarea este: pe ce se întemeiază punctele de vedere inițiale? Sunt suficiente negările vechilor teme? Este îndeajuns dorința de nou, de progres? Și în ce măsură orice nouă ordine morală își susține existența pe amintirea efectelor vechilor norme, interpretate din perspectiva acelor actuale? Ne este suficientă fundamentarea pe viitor? Cum putem vorbi de progres în morală când analiza tuturor
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
de idealurile noastre: ele creează etalonul în funcție de care percepem situațiile drept zguduitoare. S-ar părea că principala noastră problemă derivă dintr-o prea mare depărtare de realitate sau, mai bine spus, din faptul că nu am reușit să ducem realitatea îndeajuns de aproape de idealurile noastre, realizându-le în acest fel. Cum distanța dintre idealitate și realitate este un dat al umanului, fiind condamnați la a ne împinge continuu limitele mai departe (acesta ar fi sensul tare al transcendenței continua depășire de
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]