5,682 matches
-
bucătărie, și-a dat seamna că partea superioară a corpului său a Început să se legene. Abia când s-a prins de marginea mesei pentru a se sprijini, și-a amintit că amețeala avea mai puțin de-a face cu Îngrijorarea și mai mult cu analgezicele pe care le-a luat Înainte, care nu ar fi trebuit să fie amestecate cu alcool. Până aici, teoria ei că ar fi mai puțin puternice pentru că data de expirare a trecut de mult era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
alimentație sănătoasă. Credeți că faceți destul În acest sens? Lui Ruby i se păru o Întrebare un pic răutăcioasă, dar cât se poate de rezonabilă. Tom Hardacre o prinse din zbor. Pe față i se Întipări o expresie de adâncă Îngrijorare. —Kate, răspunse el cu un zâmbet condescendent, nu vreau ca dumneata sau oricine altcineva care urmărește acest program, să creadă măcar o clipă că eu și toți colegii mei de la St. Luke nu suntem foarte preocupați de problema aceasta. Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
la spital? — Păi... Nu. Un incident minor cu una dintre pacientele mele. Nimic Îngrijorător. Se descurcă ei. Ruby Încruntă din sprâncene. Sam părea prea tulburat și neliniștit pentru un om căruia tocmai i se comunicase că n-are motive de Îngrijorare. Și Își Întreba În mod curent colegii dacă sunt bine? E clar că Își lua munca foarte În serios. Sam se așeză din nou lângă ea. —Pari stresat, Îi spuse Ruby cu blândețe. Sigur te simți bine? Aseară m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
atunci Îi auziră pe Phil și pe Sam coborând scările. Nu intrară direct În sufragerie. Se Învârtiră În jurul ușii un scurt răstimp. Deci, l-au auzit pe Phil zicând, nu ți se pare că durerile astea sunt un motiv de Îngrijorare. Ruby schimbă o privire Îngrijorată cu mama ei care nu părea nici pe departe atât de Îngrijorată ca ea. Dădu din cap amuzată. — Ce s-a Întâmplat? susură mătușa Sylvia. Ronnie Îi spuse să ciulească urechile. — Chiar nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Trebuie să ajung la el la apartament acum. Doamne, aș vrea să-mi spui ce se Întâmplă aici. Măcar lasă-mă pe mine să te duc. Nici nu mă gândesc. Ești gravidă În aproape nouă luni. Nu știu ce o să găsesc acolo. Îngrijorarea de pe fața lui Ronnie se vedea clar. O apucă pe Ruby de braț și-i zise: — Draga mea, vrei să zică că cineva chiar vrea să-l rănească pe Sam? —E posibil. Aha. Gravidă sau nu, vin cu tine. —Mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lovesc cu piciorul în ușa de sticlă pe care era o tăbliță cu inscripția: privat. Femeia ieși însoțită de un băiat cu privirea năucă. — Spitalul! am strigat. Unde este spitalul? Între timp, scuturam capul Italiei pentru a le arăta motivul îngrijorării, al nebuniei mele. Strigam și aveam ochii încărcați de un plâns furios, de un refuz atât de mare, încât cei doi, poate mamă și fiu, se lipiseră de zid în timp ce încercau să-mi explice drumul. Am alergat spre mașină, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
sub un felinar acum și umbrele noastre dispăruseră. Și-a ridicat chipul spre mine. Chiar deasupra nasului mic și cârn, despre care nu știam pe atunci că fusese modificat în urma unei operații, pe fruntea catifelată, era o singură cută de îngrijorare. Vorbea despre altcineva, nu-i așa? —Contează? Mi-a dat drumul la mână. Nu fi caraghios, Peter. Sigur, contează. I-am luat mâna în a mea și am încercat să merg mai departe, dar ea nu s-a clintit. —Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și se certau din cauza asta, dar era un film sută la sută american, cu copii sută la sută americani, chiar dacă se presupunea că sunt evrei germani ascunși în Amsterdam și, spre deosebire de părinți, toți spectatorii știau că nu existau motive de îngrijorare, cel puțin în ceea ce privea sexul. Când se sărutară în sfârșit, fata de lângă mine scoase un suspin îndurerat. M-am uitat la ceas. Filmul era mai lung decât mă așteptasem. Când mi-am ridicat iarăși privirea spre ecran, totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
se Întoarse În camera de zi să-l bea. Parcă spera să-l influențeze pe Dimi, ca să ceară și el de băut. —Ești sigur că nu ți-e sete? Dimi ridică puțin chipul palid și Îl privi pe Fima cu Îngrijorare și durere, așa cum e privit un adult care are necazuri, dar care nu poate fi ajutat. Fima mai făcu o Încercare: — Atunci hai să jucăm cărți. Sau poate Monopoly? Sau preferi să vezi jurnalul la televizor? Arată-mi doar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
deranjată, porni cu pași ușori spre celălalt fotoliu și se ascunse sub trei sau patru perne, până nu i se mai văzură decât capul și pantofii. Ochii lui nu Încetau să clipească În spatele ochelarilor cu lentile groase. Fima, a cărui Îngrijorare devenea de-acum panică profundă amestecată cu un Început de furie, spuse: Mă duc să chem un doctor. Dar Înainte de asta o să-ți luăm temperatura. Unde țineți termometrul? — Ajunge, spuse Dimi, Încetează cu bufoneriile. Deschide televizorul și uită-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mult sau mai puțin, arată fața unei persoane trezite din somn. În spatele ei, din holul scăldat În lumina palidă a neonului, se iviră ochii soțului său, un bărbat păros și atletic, mult mai Înalt decât ea. Vecina Îl Întrebă cu Îngrijorare dacă s-a Întâmplat ceva. Fima spuse: —Dimpotrivă... scuzați... nimic... am crezut că a căzut... ceva la voi? Sau s-a spart? Probabil că mi s-a părut că am auzit... ceva de genul ăsta? Probabil că a fost doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
auzit... ceva de genul ăsta? Probabil că a fost doar vreo explozie Îndepărtată. Poate credincioșii lui Mesia au dinamitat Muntele Templului și l-au transformat În Valea Plângerii. Poftim? spuse vecina și Îl privi pe Fima cu mirare și cu Îngrijorare. Dar domnul Pizanti, tehnician specialist În raze X, Îi răspunse din spatele ei, pe un ton În care Fima detectă o umbră de minciună: — Totul e În regulă la noi, sută la sută, domnule Nisan. Când ai sunat, m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Bine. Minunat. Apucă-te și ține-mi o prelegere despre probleme de educație. Teddy are un prieten, psiholog pediatru, din Africa de Sud, cu care ne sfătuim din când În când. Așa că Încetează odată să cauți tot timpul nenorociri și motive de Îngrijorare. Încetează să deranjezi pe toată lumea. Fiindcă Yael pomenise de Africa de Sud, Fima reuși cu greu să se abțină să nu-i explice ce se va Întâmpla acolo În viitorul apropiat, când regimul apartheidului va fi răsturnat. Era sigur că vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
TREBUI SĂ FACI MARI EFORTURI CA SĂ TE DEPĂȘEȘTI). NU MAI FACE NIMIC ALTCEVA FĂRĂ SĂ MĂ CONSULȚI. ÎN AFARĂ DE CAZUL ÎN CARE E VORBA DE CONSULTAT UN MEDIC, CEEA CE-ȚI ȘI RECOMAND CU CĂLDURĂ. MARIA XXXXXXXXXXXX Aparent, Lisa îi împărtășea îngrijorarea. PROASTĂ MAI EȘTI! ȚI-AM ZIS EU CĂ AI O CĂDERE NERVOASĂ, DAR TU NU AI VRUT SĂ M-ASCULȚI. CE DOVEZI ÎȚI MAI TREBUIE? NU EȘTI ÎNTR-O STARE CARE SĂ-ȚI PERMITĂ SĂ CUNOȘTI OAMENI NOI ȘI NU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Dar apoi au început șușotelile. — Ce fel de șușoteli? — Poate că nu erau șușoteli propriu-zise. Dar de fiecare dată când intram în cameră, îi găseam stând unul lângă altul și vorbind. Iar când mă vedeau se opreau. I-am înțeles îngrijorarea. Deja faptul că Mark și tatăl lui stăteau unul lângă altul și-și vorbeau era ceva cu totul ireal. Dacă nu se aflau în fața grătarului întorcând cotlete și masacrând cârnați, aveau grijă să nu se afle niciodată în situația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
King’s Head și Eight Bells, cârciumile de la colțul lui Cheyene Walk cu Cheyene Row, se deschid și se Închid, scuipând zgomot de glasuri și muzică de pian În aerul umed al nopții. Conform tradiției, programul a fost prelungit, În ciuda Îngrijorării manifestate la nivel oficial față de efectul consumului excesiv de alcool asupra efortului de război (The Times afirmă că familia regală a renunțat complet la alcool pe perioada conflictului). Uitându-se la mica grădină publică ce desparte intrarea În Carlyle Mansions de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
personal și efectului hipnotic al ochilor imenși de un albastru cristalin. Ca actriță, prindea excepțional de rapid sensul dramatic al fiecărei scene și replici, captând În mod magnetic atenția de Îndată ce Începea să se miște sau să vorbească. Singurul motiv de Îngrijorare pentru Henry era că, poate, se străduia prea mult să pună În evidență rolul relativ modest, investind personajul esențialmente pasiv și patetic al lui Claire Cintré cu spiritul tensionat și independent al Heddei Gabler. — Păi tu ai ales-o, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se grăbească a le acorda ajutor datorită angajamentelor privind conferințele. Henry, care avea și acum o slăbiciune pentru Trixy și căruia Îi era grozav de teamă de febra tifoidă de la moartea lui Balestier Încoace, ascultă această saga cu compasiune și Îngrijorare. Apoi Întrebă cum mergea noul roman. Prin contrast cu nerăbdarea de a obține cât mai devreme opinii pe tema lui Peter Ibbetson, până acum, Du Maurier ținuse acest al doilea efort numai pentru sine. — Binișor, cred, răspunse el modest. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
grav al stării sale de sănătate. Terminase, În sfârșit, Marțianul, dar mai avea de lucru la ilustrații și era de părere că ochiul bun avea să Îl țină atât cât să ducă sarcina la bun sfârșit. Henry Îi răspunse cu Îngrijorare amicală, Îndemnându-l să Își mai modereze regimul riguros de la Whitby. Următoarea veste primită fu aceea că, la Întoarcerea la Londra, În septembrie, lui Kiki i se comunicase de către doctor că se suprasolicitase urcând atâtea dealuri abrupte și i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a terminat deja. E novice acum micuța noastră Marjell. O cheamă sora Raffaela...“ Există o fotografie cu ea și în chip de călugăriță. Încadrat în alb și negru, chipul ei pare unul de copil. Privește cu mândrie, dar și cu îngrijorare, oare i-o fi stând bine în noul costum. Corpul ei a dispărut, ca și când acesta nu ar mai trebui să existe. De-a dreapta și de-a stânga fiicei costumate stau părinții, amândoi cu pălărie. Par încurcați, ca și când n-ar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
euharistice; câte una în parte sau pe perechi, dezbrăcate până la boneta cu aripioare, toate aceste călugărițe le datorez nefericirii surorii mele care, cu smerenia credinței, a căzut în plasa fățărniciei organizate și, ca novice cu numele de Raffaela, privea cu îngrijorare spre legăminte, atunci când Anna și cu mine am vizitat-o în mânăstirea din Aachen. Ascunsă sub năframa grea, ea stătea în fața noastră în curtea interioară și plângea. De jur împrejur, pe patru laturi, zidărie veche din gresie, pe care iedera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ieșind cu greu din agitația celor ce mă înconjoară, plonjez în spațiul hipnotic al vitraliului căutăndu-l pe tînărul V. Nebunia inteligenței sale a înlocuit siguranța cu care trece prin viață animalul. El, bipedul rațional, nu s-a ales decît cu îngrijorare și suferință. Singuri pasionații pînă la manie, îndrăgostiții științei, sau cei ce bat la porțile sfințeniei au alungat îndoiala și neîncrederea. În rest, cu toții ca și el. O debandadă umană între absurditate și crez. Asta cauți și tu, tinere, o
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
la nesfârșit despre copil, anunțând cum în ziua respectivă progenitura i-a zâmbit pentru prima dată, zicând ce frumos e copilul și alte chestii de genul ăsta. În timp ce restul oamenilor încep să aibă spasme din cauza plictiselii. Am descoperit cu destulă îngrijorare că exact asta făceam și eu. Dar nu mă puteam abține. Când e vorba de propriul tău copil, situația se schimbă. Singurul lucru pe care-l pot spune în apărarea mea este că atunci când o să aveți și voi copiii voștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Pentru ca apoi el să mă ridice încet în brațe, să se învârtă cu mine la piept, amândoi zâmbind ca niște idioți fericiți? Nu. Având în vedere că era vorba de mine, a trebuit să mă cuplez direct la sistemul de îngrijorare. Parcă împotriva voinței, mi-am târât picioarele tot restul drumului, până la punctul de întâlnire. Rotițele din creier mi se învârteau la viteză maximă. De ce trebuia să mă simt atrasă de el? Ce fel de persoană eram eu? Îl iubeam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe care puteam să-l fac era să vorbesc despre chestia asta cu Adam. Să-l întreb direct care era faza cu el și Helen. Și dacă exista ceva între ei, atunci aveam să intru într-o nouă etapă a îngrijorării. În concluzie, dacă nu-mi asumam riscul de a afla adevărul, atunci nu aveam să mă luminez niciodată. N-am crezut niciodată c-o să mă aud zicând treaba asta, dar viața e într-adevăr mult prea scurtă. Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]