8,846 matches
-
bucătărie, unde se auzeau deja zgomotele de la micul dejun. Emma, prăjind cârnații, i-a aruncat o privire scurtă și un „Bună dimineața“ amabil. Era îmbrăcat în costum, aranjat din cap până în picioare, cu veston, ceas cu lănțișor și ochelarii lui înguști fără rame. Arăta ca un extraterestru, aproape revoltător. Tom îl salută și se așeză la masa din bucătărie. Apoi se sculă și se apucă să pună masa, să aducă sucul de fructe din frigider. I s-au pus doi cârnați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aceeași stângăcie, în spațiul din fața lui. Afară, lumina scânteietoare de aprilie dezvăluia un cer albastru, pufuri de nori albi, grăbiți, mărul din grădină torturat de vânt, un gard părăginit, știrb, o iarbă umedă, zbârlită, nepieptănată. Prin contrast, încăperea era întunecată, îngustă, cu tavanul jos, iar șemineul strâmt părea o crăpătură în zid. John Robert spuse: — Te rog, ia loc. Te rog - ia - loc. Tom se uită la cele două fotolii dezolante, joase, cu arcurile prăbușite și, cum trebuia să se supună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui Hattie, ci dintr-un material apretat galben, dreaptă ca un sac sau ca o uniformă dintr-un film științifico-fantastic și strânsă în talie cu o sfoară împletită. Până și capul ei, cu profilul tăiat în linii drepte, părea mai îngust, de parcă încerca să fie bidimensional. Soarele dăduse o nuanță mai închisă tenului ei smead, îi rumenise pomeții și-i aprinsese reflexe roșcate în părul negru, tăiat foarte scurt. Te-am văzut de mai multe ori la Băi sau la Institut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cum îi spun ăștia de aici. Da? Pearl îl găsea pe Emma extrem de ciudat. Transpira în costumul lui cu vestă și soarele îi arsese fața palidă dându-i o culoare roz-opărit. Se uita la ea cu multă seriozitate, prin lentilele înguste, ovale. Da. Mă interesezi. Foarte amabil din partea dumitale. Dar știi că sunt camerista domnișoarei Meynell? Da, lucrul ăsta e pitoresc, dar neimportant. În zilele noastre e ciudat pentru cineva să fie camerista cuiva. Ești irlandez, nu? Și asta-i pitoresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Oare noi doi nu am eliminat, una câte una, toate acestea? Și după ce s-au spulberat toate, nu am ajuns într-un loc a cărui existență unii o neagă cu forță? Nu printr-un salt dramatic, nici prin dezvoltarea vreunei îngust specializate supravirtuți, ci printr-o simplă mișcare de evadare, ca un tipar care scapă din plasă. Noi ne aflăm în afară, dumneata și cu mine, în acel spațiu deschis, nepopulat, unde ne strângem unul altuia mâna. Cred că mă înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
extrem de interesantă. Și vreau să te ocrotesc de toate durerile și spaimele tale. Pearl, care până atunci își plimbase privirile prin hol, se întoarse și se uită la el. Emma își pusese din nou ochelarii lui fără rame, cu lentile înguste, care făceau ca ochii să-i pară mai mari. Părul, încă umed, îi cădea în șuvițe peste gulerul cămășii, strâmbat și mototolit din cauza luptei. — Nu mai face mutra asta nenorocită, fată dragă. — Tu ai cântat în noaptea aceea? — Da. — Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
i se înfățișară o puzderie de lumini sclipitoare. Stătea pe un fel de podeț sau galerie îngrădită de bare, de la care coborau în dreapta și în stânga șiruri de scări de metal, aproape verticale. O uriașă masă de țevi scânteietoare, unele foarte înguste, altele imense, umplea spațiul de dedesubt. Țevile erau confecționate dintr-un metal argintiu-aurit, un auriu foarte, foarte pal, și acoperite cu stropi de abur condensat, care licăreau ici-colo ca diamantele. Desenul pe care-l alcătuiau țevile, estompat din loc în loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu le mai deslușea, păreau confecționate dintr-un metal ușor, flexibil, probabil că din oțel, dar un oțel de o calitate cu totul deosebită, se gândi Tom, din moment ce erau atât de elegante și de aeriene, aproape nesubstanțiale, cu treptele lor înguste și șirurile de bare subțiri, verticale, aproape greu de observat cu ochiul liber, care susțineau balustradele înclinate. Păreau mai curând niște trapeze suspendate decât trepte. Aveau o culoare cenușiu-argintie, ce contrasta cu labirintul de țevi aurii printre care coborau, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în timp ce genunchiul stâng dibuia în beznă după un loc pe care să se rezeme. Cuțitul cedă, și căzu cu zgomot pe podeaua de beton din fundul prăpastiei. Genunchiul lui Tom bâjbâia pe bare, dar spațiul dintre ele era mult prea îngust. Un moment, Tom rămase agățat cu brațele de bare, cu genunchiul stâng dureros lipit de acestea și piciorul drept atârnându-i în gol. Greutatea suportată de brațe părea să sporească pe măsură ce mâinile începură să-i alunece încet pe barele umede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
așează o tânără iar pe locul din față prietenul sau soțul ei și așa ne pregătim să mergem mai departe. In pregătirile mele mi-am procurat un rucsac, tot de la Iosif Dîm, la magazinul lui din Iugani. Este puțin mai îngust decât cel de anul trecut, are doar 28 litri, dar îl consider suficient pentru ce am eu absolută nevoie. L-am umplut cu strictul necesar și cred că voi ajunge cu el la destinație. De multe ori m-am gândit
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de frica mașinilor, iar loc unde să mă refugiez nu există. Sunt momente de cumpănă în care ai de ales: să faci calea întoarsă, să cauți o mașină la ocazie, și nu cred că vreuna se oprește în zona aceasta îngustă, sau să te aventurezi înainte, sperând ca îngerul păzitor să te ferească de accidente. Aleg această variantă și cu multă grijă înaintez pe lângă pereții de piatră, ținând pălăria în mâna întinsă spre carosabil pentru a fi observat mai ușor de către
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
și mă opresc într-un bar lângă catedrală pentru a lua o doctorie (paracetamol) cu un suc de portocale atunci stoarse. Este una din băuturile mele preferate. Așa aș fi stat acolo, dar mă ridic și reiau drumul, pe trotuarul îngust de lângă șoseaua pe care trec mașini, neîncetat. De ce oare nu se întoarce civilizația noastră la trăsuri, cai, căruțe? Sau măcar la mașini care să nu polueze?! Nu-i nimeni pe jos, ca mine, mai ales între localități, și nu este
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ținta călătoriei de astăzi. De după Frejus până aici, drumul meu a fost pe lângă pârâul Argens, pe care îl las aici. Este frumoasă Provence, plină de pini, viță de vie, măslini, cu localități ce se aseamănă cu cele italiene, cu străzi înguste și ferestrele ce dau direct în stradă sau piață, unde oamenii stau la mese sub umbrele generoase, mâncând, servind un pahar de vin, bere, suc, sau doar o cafea și discutând liniștiți. De la fereastra camerei poți vedea tot ce se
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
că lumea e mai liniștită și mai senină decât în România, este mai multă ordine și curățenie. Mesele de sub umbrele, la baruri, sunt deja ocupate și fiecare își servește liniștit cafeaua sau cornulețul dulce, sau alte bunătățuri. Toate străzile sunt înguste, și de la propria fereastră poți dialoga cu vecinul de peste drum. Dar nu prea văd așa ceva. Traversez tot centrul orașului, îndreptându-mă spre ieșirea din partea vestică, în drum spre Eguilles, Camaïse, Les quattre Termes, Casenueve, Pélissane și apoi Salon
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
o filatură, o închisoare și mai apoi într-o instituție de educație supravegheată. Astăzi este obiectul unui program ambițios de restaurare după planurile inițiale. Este în același timp centrul unui încântător burg medieval, renumit pentru vinurile sale. Mă impresionează străzile înguste și liniștite, pisicile, persoanele ce fac curățenie prin fața locuinței și discută între ele ca și cum ar face parte din aceeași familie. Mi-ar place să mă opresc mai mult pe aici, dar nu am timp, așa că după prânz îmi fac curaj
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ce și unde am greșit, dar finalul a însemnat practic o reîntoarcere de unde am plecat. După explicații suplimentare primite la oficiul de turism, pornesc din nou, dar pentru a fi mai sigur, nu mai urmez drumul marcat, ci șoseaua destul de îngustă și uneori periculoasă, mai ales la curbe. Admir peisajele, de multe ori de o frumusețe rară, iar stâncile golașe mă fac să mă gândesc la înălțimi alpine, deși aici muntele urcă doar până la cca 1000 metri. Inaintez mereu și cu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
opri peste câteva zile. Noaptea trece cam greu aici, aerul este închis, căci ferestrele sunt foarte mici, aproape de tavan (îmi dă senzația de celulă de pușcărie) și abia aștept să se facă ziuă și să plec din spațiul acesta îngust și neprimitor. Trebuie să spun că Anglès este în bună parte un fel de sat de vacanță, extins pe o suprafață destul de mare, cu multe case noi ale oamenilor ce-și permit o a doua locuință, sau poate a treia
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
învățăm mai bine să fim curați și ordonați și să respectăm tot ce este în jurul nostru, să respectăm creația lui Dumnezeu, ai cărei administratori credincioși ar trebui să fim. Imi ascult doar pașii ce se aud ușor pe pietrișul drumului îngust, urmându-mi în liniște cursul gândurilor și reflecțiilor mele, netulburate de nimeni și nimic. Uit chiar și de greutatea rucsacului burdușit cu mâncare și apă, pentru un drum așa lung, dar atât de frumos, pitoresc chiar. Marele avantaj al acestui
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de pelerin în spate, constat că sunt singur, urmat undeva în spate de ceilalți trei. Ajung la periferia orașului și nu departe de canal sunt mai multe sate ce comunică de o parte și de alta a canalului prin străzi înguste ce trec peste poduri bine construite și pe care îți face plăcere să le privești. Văd și indicatorul pe care scrie Toulouse și simt o bucurie cu totul deosebită. De când doream să ajung în acest oraș! In primele ore ale
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Urmez șoseaua principală, căci nu-mi place să merg prin pădure sau peste câmpuri și să mă umplu de noroi. Si nu se știe dacă nu m-ar paște iar riscul de a nu mai găsi marcajul. Strada N920 este îngustă și fără trotuare, iar până la Oloron S.te Marie sunt 23 de km. Traficul este intens și sunt multe mașini de tonaj greu. Mereu trebuie să ies în afara carosabilului, pe iarbă, prin buruieni, pentru a mă feri de ele. Nu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
voi uita vreodată, iar acest motiv m-a împiedicat să cheltui banii la restaurant. Drumul este atât de frumos, pe lângă râul Agua, iar de partea cealaltă este șoseaua care merge spre Pamplona. Urci și cobori mereu pe poteci, sau drumuri înguste pietruite, bine marcate, încât este imposibil să te rătăcești. Vremea este excelentă, nu mai plouă, dar nici prea cald nu este, numai bine pentru mers. Soarele când se ascunde după nori, când te mângâie cu razele lui călduțe, o căldură
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
a trecut pragul ușii. Dar, spre deosebire de alte cazuri, trecând pragul acelei uși nu însemna că ai și intrat în magazin. Nestor a ridicat deodată privirea și, cu spaima în ochi, s-a oprit brusc. În fața lui se înălța o scară îngustă și lungă care nu avea nicio legătură cu parterul clădirii, ci urca la magazinul de la etaj. Care magazin de jos din prag de fapt nici nu se vedea. Scara semăna cu un tunel înclinat, cu pereți albi. Albeața pereților nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dădeau întregului tablou o naturalețe dureroasă. Nu era însă nimeni dincolo de sticla vitrinei care să se bucure de acel colț de natură construit cu mare artă. În spațiul dintre această vitrină și cea următoare stătea fixat în perete un panou îngust și înalt cât întregul parter al magazinului, înfățișând o femeie tânără și zveltă în costum de baie alb. Nestor trebui să se dea câțiva pași înapoi ca să poată cuprinde cu privirea întregul panou. Bronzată și plină de sănătate, ușor lăsată
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe care desena, iar în mâna stângă un mănunchi de creioane. Lângă trunchiul gros și aplecat al sălciei stătea o broască verde, albă pe burtă. Băiatul privea drept înainte, undeva peste întinderea lacului, din care se vedea doar o fâșie îngustă de apă ajungându-i, albastră, chiar până la picioare. Lucian ridică încet capacul. Zâmbi cu un fior de plăcere în suflet când privirea îi întâlni o foaie translucidă de hârtie cerată, sub care creioanele doar se întrezăreau, la fel ca imaginea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în Strada Principală. Pe fereastra de pe latura scurtă, dacă te urcai cu picioarele pe-o bancă și te sprijineai cu coatele de pervaz, puteai să vezi în stânga bustul pictorului Grigorescu. Ca amintire din clasa întâi nu mai rămânea decât fâșia îngustă de curte cu pământ bătătorit dintre zidul școlii și gardul dinspre strada Matei Basarab. Departe în urmă rămăsese Alexe din ultima lecție a abecedarului, băcanul cel cu inima bună și ochii din două linioare negre. Și încă și mai departe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]