4,549 matches
-
15.II.1949, București) a scăpat de masacru, fiind schimbat, în luna mai 1941, pe vestita ilegalistă comunistă Ana Pauker capturată de siguranța română. Cu excepția lui Ion Codreanu, nici unul nu-și are locul de veci stabilit, nici unul nu a fost înmormântat creștinește. Cei care au votat pentru Unire, pe 9 aprilie 1918 (27 martie stil vechi) (după nume, vârstă, profesie, grup etnic, județ): Voturi împotriva Unirii: Cei care s-au abținut: Absenți de la sesiune:
Sfatul Țării () [Corola-website/Science/305823_a_307152]
-
gospodării cu o populație de 346 locuitori ( 179 bărbați și 176 femei), era biserică. În luna mai a anului 1857 moșierul Nicolae Dimo a fost în Chișinău. În anul 1867 moare Nicolae Dimo, moșier în satul Parcani, aici e și înmormîntat. La 03 noiembrie 1867 toată pădurea este vîndută lui Pavel Nicolaevici Dimo pentru a fi tăiată. În anul 1862 la Parcani s-a deschis școala parohială bisericească, iar în anul 1897 s-a înființat o școală populară a ministerului de
Parcani, Șoldănești () [Corola-website/Science/305825_a_307154]
-
despre care se spune că sînt imuni, breslă care strîngea morții, îi îngropa și curăța orașul. Ciuma revine în București în mai multe rînduri: în 1689, 1718, 1730. În 1730 domitorul Nicolae Mavrocordat cade victimă epidemiei de ciumă și este înmormîntat lîngă mănăstirea Văcărești <br> În 1735 domitorul Grigore Ghica înființează spitalul Pantelimon care avea și o secție specială pentru ciumați iar în 1752 fixează corpul cioclilor la 20 sub conducerea unui căpitan și le hotărăște următoarele atribuții: îngrijirea ciumaților, ridicarea
Calamități care au afectat Bucureștiul () [Corola-website/Science/305864_a_307193]
-
îi sunt valabile și astăzi. De asemenea, PC Nicolae Pura a lăsat în urma lui, printre alte scrieri, capodopera lirică "Simfonia Mariei". Canonicul Nicolae Pura a trecut la cele veșnice la 10 august 1981 în com. Mărgineni, unde a fost și înmormântat. În sicriu aș dori să se pună un exemplar din Simfonia Mariei în mână, crucea și rozariul", scria în testamentul său canonicul greco-catolic Nicolae Pura. În manuscris i-au rămas alte 22 de lucrări, printre care un rezumat al Conciliului
Nicolae Pura () [Corola-website/Science/305258_a_306587]
-
Arhiepiscopul Traian Crișan s-a retras la 24 februarie 1990 din funcția de Secretar al Congregației pentru Cauza Sfinților din cadrul Curiei Romane. A trecut la cele veșnice la Roma la 6 noiembrie 1990, la vârsta de doar 72 ani. Este înmormântat în Cimitirul "Campo Verano" din Roma unde sunt și episcopul Vasile Cristea, Mons. Aloisie Ludovic Tăutu și alți emigranți români. Din însărcinarea papei Ioan Paul al II-lea, arhiepiscopul Traian Crișan l-a consacrat la 26 iunie 1983 ca episcop
Traian Crișan () [Corola-website/Science/305265_a_306594]
-
oamenii de treabă nu a avut nicio problemă. Rostea rugăciuni înainte și după ce lua masa. În timpul liber, citea cărți bisericești. A fost o fire blajina și foarte credincioasa”, spune Bulat. A murit în 1988, la 80 de ani, a fost înmormântat în cimitirul din curtea bisericii din Sinesti. 1. Gh. Ghibănesacu - Surele și izvoade. București,vol.XXII,1934,p. 109 3. Dicționarul geografic al Basarabiei. Reeditare după ediția: București 1904. Editură Museum Chișinău, Fundația Culturală Română. 2001.p 235 4. Lăcașuri
Condrătești, Ungheni () [Corola-website/Science/305251_a_306580]
-
informației primăriei Hristici în perioada postbelică biserica nu a fost închisă de către autorități. Dar anumite incidente totuși au avut loc. Prin 1958 un tractorist din kolhoz a murit pe tractor în timpul unui accident. Autoritățile comuniste s-au decis sa-l înmormînteze după tradiția sovietică, fără preot, cu fanfară și drapele, dar părinții tractoristului au vrut să-l înmormînteze conform tradiției creștine. În timpul ceremoniei mama defunctului s-a prosternat în fața mașinii, spunînd că nu va permite o înmormîntare comunistă. De față erau
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
au avut loc. Prin 1958 un tractorist din kolhoz a murit pe tractor în timpul unui accident. Autoritățile comuniste s-au decis sa-l înmormînteze după tradiția sovietică, fără preot, cu fanfară și drapele, dar părinții tractoristului au vrut să-l înmormînteze conform tradiției creștine. În timpul ceremoniei mama defunctului s-a prosternat în fața mașinii, spunînd că nu va permite o înmormîntare comunistă. De față erau prezenți preotul și dascălul bisericii. Dascălul mai deținea și funcția de prisăcar la prisaca colhozului. Secretarul organizației
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
America. S-a retras la 10 octombrie 1987 din demnitatea de oficial al Curiei Romane, continuând însă să trăiască la Roma. Episcopul Vasile Cristea a trecut la cele veșnice la 17 ianuarie 2000, la vârsta de aproape 94 ani. Este înmormântat în Cimitirul "Campo Verano" al Colegiului Pontifical "Pio Romeno" din Roma, unde sunt și Arhiepiscopul Traian Crișan, Mons. Aloisie Ludovic Tăutu și alți emigranți români.
Vasile Cristea () [Corola-website/Science/305273_a_306602]
-
iarăși Afacerea rușinoasă. Neavând majoritate, Ben Gurion a părăsit atunci partidul înființând o listă politică personală, Rafi (Lista muncitorească israeliană). Moshe Sharet a murit la 7 iulie 1965 la Ierusalim, în vreme ce îndeplinea funcția de președinte al Agenției Evreiești. A fost înmormântat conform dorinței sale la Tel Aviv, la Cimitirul Trumpeldor, un fel de Panteon național neoficial al Israelului. A avut trei copii - o fiică și doi fii - Yaakov și Haim. A lăsat un jurnal voluminos, publicat postum de către fiul său, publicistul
Moșe Șaret () [Corola-website/Science/305277_a_306606]
-
de reconciliere față de adversarii politici, permițând în anul 1964 aducerea din străinătate și reînhumarea în panteonul național din Ierusalim a osemintelor liderului sionismului revizionist Zeev Jabotinski, a cărui dorință înainte de a muri în exil la New York era de a fi înmormântat în viitorul stat evreiesc ce va fi întemeiat în Palestina. În anul 1964 s-a văzut însă în conflict aprig cu fostul premier Ben Gurion, care a pretins redeschiderea unei anchete contra fostului ministru al apărării și lider sindical Pinhas
Levi Eșkol () [Corola-website/Science/305276_a_306605]
-
Iorgovan. Antonie Iorgovan a încetat din viață la data de 4 octombrie 2007, într-o clinică din Viena, în urma unei îndelungi suferințe, ca urmare a unui stop cardiorespirator pe fondul unui cancer de pancreas, operat recidivat, cu metastaze. A fost înmormântat în Cimitirul Belu cu onoruri militare (deoarece era cavaler al Ordinului Național "Serviciul Credincios"), slujba funerară fiind oficiată de către episcopul-vicar patriarhal Vincențiu Ploieșteanul . În perioada decembrie 1989 - iunie 1990, profesorul Iorgovan a lucrat ca expert la Comisia juridică, constituțională și
Antonie Iorgovan () [Corola-website/Science/305290_a_306619]
-
critic literar. A plecat din lumea aceasta oripilat de clasa politică, una care, în opinia sa, nu are cum să nu dezamăgească un intelectual. Apropiații și familia au anunțat că profesorul s-a îmbolnăvit subit de cancer galopant. A fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București, în ziua de 14 martie 2009.
Mihai Ungheanu () [Corola-website/Science/305337_a_306666]
-
cu scurt timp înainte de moartea sa, s-a putut diagnostica și boala de care a suferit Rilke: leucemie. Poetul a decedat pe 29 decembrie 1926 în sanatoriul "Valmont sur Territet", da lângă Montreux, iar pe 2 ianuarie 1927 a fost înmormântat în cimitirul din Raron în Cantonul Wallis. Pe piatra sa de mormânt este înscris un text pe care și-l alesese singur când era pe moarte: "Rose, oh reiner Widerspruch Lust / Niemandes Schlaf zu sein unter soviel / Lidern" (Trandafir, oh
Rainer Maria Rilke () [Corola-website/Science/305361_a_306690]
-
Chișinău la 2 ianuarie 2007, fiind întâmpinat la Aeroport și însoțit de un convoi (din care făceau parte episcopii Anatolie de Cahul și Comrat și Iustinian de Tiraspol și Dubăsari) la Catedrala Mitropolitană. Episcopul își exprimase dorința de a fi înmormântat în Mănăstirea Noul Neamț din Chițcani, loc unde și-a dus ascultarea de monah și stareț. În partea stângă a Catedralei i s-a săpat o groapă, dar la adâncimea de doi metri au fost găsite moaștele unui călugăr, având
Dorimedont Cecan () [Corola-website/Science/305385_a_306714]
-
Maxim, episcop al Alexandriei, o scrisoare pentru a-i ține la curent cu lucrările conciliului (cf. Eusebiu din Cezareea, Historia ecclesiastica, VII, 30). este primul papă care nu este indicat ca martir. A murit pe 26 decembrie 268. A fost înmormântat în cripta papilor din catacomba lui Calixt. În iconografie este, de obicei, prezentat în veșminte papale cu o carte în mână. 26 decembrie - În același loc pe Via Appia, înmormântarea („depositio”) fericitului Dionisiu Papă, care, a îndurat multe suferințe pentru
Papa Dionisiu () [Corola-website/Science/305388_a_306717]
-
a fost papă al Romei din noiembrie - decembrie 306 - 16 ianuarie 308. Marcel, roman ales în noiembrie-decembrie 306, mort pe 16 ianuarie 308; înmormântat în cimitirul Sfânta Priscila; sfânt, este comemorat pe 16 ianuarie. Din pricina atât a diviziunilor interne cât și a persecuțiilor, sediul roman a rămas vacant vreo trei ani și jumătate după pontificatul lui Marcelin. Odată cu urcare lui Maxentius pe tronul imperial
Papa Marcel I () [Corola-website/Science/305395_a_306724]
-
corpus”), pe când celebrarea solemnă care se făcea întotdeauna în bazilici construite pe catacombe datează din secolul al IV-lea, epocă în care au fost edificate marele bazilici cimiteriale romane. Sub împăratul Aurelian, la 30 decembrie 274 a fost martirizat, și înmormântat la a doua milă pe Via Aurelia, într-o bazilică construită prin grija lui ("Hic fecit basilicam in Via Aurelia, ubi sepultus est"). Conform studiilor recente și convingerii autoritare a istoricilor, multe dintre aceste informații sunt eronate. Întâi de toate
Papa Felix I () [Corola-website/Science/305389_a_306718]
-
fiind „III Kal. ian.” (=a treia zi înainte de începutul lui ianuarie). Cât privește bazilica, nu sunt date certe că ar fi fost cu-adevărat ctitorul acesteia. Este sigur este însă - cum afirmă Depositio - că Papa Felix I n-a fost înmormântat pe Via Aurelia, dar în cimitirul Sf. Calixt pe Via Appia. Din acest motiv, istoricii moderni consideră că Papa Felix I a fost confundat cu un martir omonim înmormântat pe Via Aurelia. Cât despre decretul liturgic despre care vorbește Liber
Papa Felix I () [Corola-website/Science/305389_a_306718]
-
însă - cum afirmă Depositio - că Papa Felix I n-a fost înmormântat pe Via Aurelia, dar în cimitirul Sf. Calixt pe Via Appia. Din acest motiv, istoricii moderni consideră că Papa Felix I a fost confundat cu un martir omonim înmormântat pe Via Aurelia. Cât despre decretul liturgic despre care vorbește Liber Pontificalis nu se poate în nici un chip dovedi autenticitatea; probabil autorul i-a atribuit paternitatea întrucât Papa Felix I a păstrat obiceiul de a celebra memoria martirilor. Date fiind
Papa Felix I () [Corola-website/Science/305389_a_306718]
-
funerare demne de cei înmormântați. Fără măsurile luate de Papa Damas, multe dintre comorile subterane ale Romei astăzi nu ar mai fi. Sfântul Ieronim afirmă că Papa Damas I a murit la vârsta de aproape optzeci de ani. A fost înmormântat în mormântul pe care singur și l-a pregătit, într-un loc mai departe de criptele martirilor, ca o dovadă a adorării acordate martirilor așa cum precizează în epitaful său din cripta Papilor din catacombele Sfântului Calist: "Aici, eu, Damas, aș
Papa Damasus I () [Corola-website/Science/305398_a_306727]
-
care singur și l-a pregătit, într-un loc mai departe de criptele martirilor, ca o dovadă a adorării acordate martirilor așa cum precizează în epitaful său din cripta Papilor din catacombele Sfântului Calist: "Aici, eu, Damas, aș dori să fie înmormântate rămășițele mele, dar îmi este teamă să nu tulbur osemintele sfinte ale martirilor". Mai târziu, rămășițele sale pământești au fost deshumate și duse în biserica San Lorenzo in Damaso. Este sărbătorit ca sfânt pe †11 decembrie în Calendarul Latin.
Papa Damasus I () [Corola-website/Science/305398_a_306727]
-
Inocențiu I, este una adresată către Sf. Ieronim și Ioan, Episcop al Ierusalimului, care are ca subiect condamnarea acțiunilor ereziei numite Pelagianism în Betleem. A murit la Roma în 417, la 28 iulie, după cum relatează Liber Pontificalis, și a fost înmormântat în Cimitirul Ponțian, de pe calea Portului. Câteva secole a fost comemorat pe data de 28 iulie, acum însă este sărbătorit pe 12 Martie.
Papa Inocențiu I () [Corola-website/Science/305399_a_306728]
-
în Italia. A reușit totuși să pună în locul lui "Menas" un călugăr de a cărui credință era sigur. Agapet s-a îmbolnavit și a murit la Constantinopol la 22 aprilie 536, iar corpul său a fost transportat la Roma și înmormântat în Bazilica Sf. Petru.
Papa Agapet I () [Corola-website/Science/305405_a_306734]
-
de Canterbury. Și în Creta - care se afla bineînțeles în zona de influență a Bizanțului - Vitalian a avut cea mai mare pondere privind diferite chestiuni legate de situația juridică a bisericii. Vitalian murit pe data de 27 ianuarie 672, fiind înmormântat în Bazilica Sfântul Petru din Roma. Biserica Romano-Catolică îl venerează ca sfânt, data comemorării sale fiind 27 ianuarie.
Papa Vitalian () [Corola-website/Science/305410_a_306739]