3,744 matches
-
talent, cum să nu văd asta ? Dar tot ce iei cheltui a doua zi pe nimic. Dacă te întreb acum cât ai în buzunar și cu cât ai venit aseară, o să ne crucim amândoi, știi bine. Prieteni peste prieteni, mă înnebunești cu amicii tăi, care, nu zic, poate unii chiar îți sunt ca frații. Doi, trei, ce om ai văzut tu cu o sută de prieteni ? Și cu o mie de femei ? E una care să te iubească ? Care să te
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
amice, nu te îmbufna. Lumea vorbește, las-o să vorbească, fiecare zice-n fel și chip, nu trebuie să le pui la suflet. — Dar nu-i vorba de mine aici, ce-ți veni ? Dar despre cine-i vorba, nu mă-nnebuni ? — Că pe mine mă dor lucrurile astea, că atâta înțelege lumea din ceea ce sunt și fac, că sunt jidov e altă poveste. Dar aici e vorba de domnișorul Cristian și atât. — Păi, atunci, tocmai, lasă-l pe el să decidă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
era în inima mea, veneam parcă din altă lume... — Păi, și cum ai ajuns tu la muzică ușoară ? Tu plecaseși la Conservator, țin minte, voiai să ajungi la Operă, toată ziua erai cu Opera în sus, Opera în jos, ne înnebuniseși. — Ah, da, Opera... Opera... Ei, întâmplările, știți voi, râde Cristi. Destinul și-a băgat coada și n-a fost scena teatrului, a fost scena unei crâșme. Nici nu mai știu când au trecut toate... Putea fi oricând altfel, Doamne, când
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Păi, până la urmă am auzit la radio, după sau înainte s-o dea, la un moment dat, Aurel ne-a zis, că-mi aduc aminte și acum cum a intrat în restaurant, urlând : Le diseur roumain Cristian Vasile ! Nu, am înnebunit noi, nu se poate... E chiar Bibiță al nostru ? D-aia ne era așa cunoscută vocea ? Și îți dai seama, am dat toți buzna după disc a doua zi. Nu era de găsit, se epuizase... Dă-i, caută, întreabă, și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ar fi interesat genul, nu mai avea cu ce să se lanseze Maria lui Tănase și mă luam la întrecere cu Zavaidoc. Ca să nu mai zic că puteam să aduc în restaurante a doua mea iubire, opera ! Ce mă tot înnebuniți numai cu jazzul ? Nu am nimic cu jazzul, atâta doar că nu-i pentru mine. Eu mi-am dedicat toată viața, din momentul în care am urcat pe scenă și am început să cânt, romanțelor-tango- uri. Nu sunt un simplu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
casele lor, pe discuri sau la radio. Să le cânt sentimentele și să-i fac să danseze și să plutească. Toată viața mea am cântat numai și numai tangouri și numai și numai despre amor. Despre amorul adevărat, care te înnebunește de cap și, când moare, te lasă ca ultimul sărac de pe pământ. Atâta știu să fac bine, eu, Cristian Vasile, și am rugămintea de a nu mă compara cu altcineva. Artiștii nu se compară, nici măcar în cifre, fiecare are individualitatea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lucrurile nu mai sunt chiar așa cum erau când erai și tu pe aici, Ionele. Timpurile se schimbă cu o viteză nemaipomenită. Banii nu se mai înmulțesc așa ușor, concertele nu mai au aceeași pasiune parcă, publicul e tot mai distant, înnebunit după dansuri bezmetice și trompete țiuitoare, femeile mă vlăguiesc în loc să mă umple de energie, ca altădată, prietenii sunt și ei tot mai puțini și tot mai ocupați cu de-ale vieții... Am obosit, Ionele, asta e, am obosit și-mi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
orașul că de fapt puterile erau cele care nu-l mai lăsau să fie marele dizeur al vremu- rilor, urmare a vieții sale destrăbălate și fără limite. Sau, în fine, că gloria atât de mare pe care o atinsese îl înnebunise de-a dreptul și, neconcepând măcar o clipă că n-are să mai fie adoratul publicului și recunoscut ca regele muzicii ușoare românești, a preferat să se retragă în glorie cu ultimul său succes, pentru a nu fi umilit de noul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
milimetru cu milimetru, cu atingeri perfecte, zgâriindu-l ușor și mușcându-l atât cât durerea să fie plăcută, imediat stinsă cu un sărut moale al buzelor ei mari și zemoase. Știa cum să se joace cu el și să-l înnebunească mereu cu un preludiu intens, dominând și lăsându-se dominată, amestecând într-un echilibru desă- vârșit rolurile pe care le juca aproape de perfecțiune. Într-una din nopțile lor de amor, când trupurile lor ardeau, ea stând deasupra și unduindu-se
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
con- cert. Ce-i mizeria asta ? — Domnul Cristian Vasile ? — Chiar eu ! Polițistul, un mustăcios scund, dar foarte hotărât și energic, se întoarce la colegii săi și le ordonă să-l încătușeze pe Cristi. — Poftim ? sare acesta, iar sala toată parcă înnebunește. — Liniște ! țipă piticul în uniformă. — Pentru ce să fiu arestat, mă rog, domnule ? întreabă speriat Cristi, în timp ce alți polițiști se îndreaptă spre el. — Domnule Vasile, conform legii, veți fi trimis în fața Tribunalului Militar și acuzat de trădare, din cauza nesatisfa- cerii
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
scenă. Era ca un amnezic care brusc a avut o revelație, știa acea linie ca pe o rugăciune, însă nu știa unde și când a mai auzit-o. Cu fiecare notă atinsă se enerva și era frustrat de lapsusul său. Înnebunea de-a dreptul, neștiind cum să afle despre ce cântec e vorba. „Gura ta-i un poem“, i-a venit deodată în minte. „Gura ta-i un poem ?“, se miră și începe să repete la nesfârșit aceste cuvinte, sperând să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Nu vedeți ce blestemați am fost cu toții să trăim aceste vremuri infernale ? — Și pentru ce ? Pentru ce ? șoptește Cristi. — Nu-ți mai tulbura mintea cu astfel de întrebări, maes- tre, căci nu poți decât să ți-o scrântești și să înnebunești, zâmbește violonistul. Hai să ne bucurăm că suntem vii, că suntem sănătoși și că o să-i vedem pe-ai noștri în câteva zile. Timpul trece mai greu decât mi-aș fi imaginat. Dar trece, nea Vasile ! Și noi, mai ales
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și văd, cum să nu văd, căci nu vă cunosc de ieri, de azi, că vă puneți tot sufletul și toată puterea în muzică, știind că ea nu vă va trăda niciodată. Mi-e frică însă pentru dumneavoastră că veți înnebuni când nu veți mai avea pentru cine și unde cânta. Și Cristi a zâmbit, cu ultimele puteri, înainte să adoarmă. Și a fost printre puținele nopți, după atât timp în spatele frontului, când a și visat liniștit. A visat că era
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ia pe cei mai dragi oameni, să facă ce vor cu noi ? Tu nu pricepi ? ! Am pierdut, Cristiane, e rândul lor. Și tot ce e împotriva lor va fi dat la o parte. — Ce fel de viață e asta ? Ați înnebunit ? — Oricum ar fi, măcar e viață, Cristi, măcar respirăm. Iar dacă nu erau morți, atunci cu siguranță erau închiși. Și torturați, cel mai probabil. Nu mulți ieșeau întregi de după gratii, batjocoriți în ultimul hal, bătuți până nu mai puteau să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu un cinism victorios, anunțată „o altă lume”, alte valori, o nouă „auroră” a societății umane și, vai, ocuparea unor poziții importante pe aproape toate continentele a „forțelor progresului”, părea În ochii multora că, Într-adevăr, istoria, timpul și lumea „Înnebuniseră” pe de-a’ntregul! Sărmanii adulți și bătrâni ai acelor vremi, de după anii ’48! Îi mai țin minte cu fețele Îngropate În micile sau marile aparate de radio, ascultând cu o concentrare dureroasă posturile de radio Londra sau Paris, Încercând
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
interesantă și ciudată „viclenie” a geniului propriei sale „prostii”, a refuzat să „se adapteze” și și-a găsit un „canal de ieșire” și de expresie În violență. Dar nu una paranoiacă - la Început, se’nțelege, În „prima fază”, altfel, prostul, Înnebunind „vizibil”, ar fi fost iute izolat! -, ci una „convingătoare”, o violență care și-a aflat gata pregătit terenul audienței Într-o țară aruncată În surparea enormă a unui război continental pierdut și În ghearele unei crize economice și identitare fără
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de mână - Pentru că mă simt bine. - Și privește în jurul nostru, jumătate din facultate e aici și s-a îmbătat deja rangă, mai are un pic și intră în comă. - Iubito, trebuie să te ocupi de fiica ta - păpușa ei o înnebunește. - Oamenii se plâng că muzica e prea tare, zise Jayne. - Numai prietenii tăi, chica. Pauză. În plus, te-aud perfect. - Chica? Mi-ai spus chica? - Ascultă, dacă nu vrei să fii sociabilă și nu poți fi superdezinvoltă când vine vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
el. Ești un ticălos, gândea el. M-am zgâit la el până ce s-a săturat, și-a lins o labă și a întins-o. Nu putea să mă sufere și știa că știu. Și-i plăcea că știam. Asta mă înnebunea: câinele știa că știam că mă urăște și-i plăcea. Când mi-am întors privirile la Jayne, mă fixa cu atâta speranță, o expresie care friza nebunia, încât am vrut să mă desprind primul. Dar atunci Jayne mă împinse cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
rearanjată pentru petrecere... - Nu, nu, nu - eu am aranjat-o la loc azi-dimineață, Jayne. - ... iar urmele decolorate de pași sunt tot de la petrecere, am chemat deja un serviciu de curățenie... - Dă-o dracului, Jayne - n-am avut halucinații, am zis, înnebunit că nu mă crede. Era o mașină parcată în față, cineva sus și... - Și unde e persoana asta acum, Bret? - A fugit. S-a urcat în mașină și-a dispărut. - Cum? - Ce vrei să spui? - Ai zis că ai urcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în lista contingentului de studenți, pentru că nu există nici un Clayton. - Dar e extrem de important. - Înțeleg, dar n-avem nici un Clayton, repetă ea. - Te rog, mai verifică o dată. Secretara îmi zâmbi ironic - de fapt se voia înțelegătoare. - Domnule Ellis - (și mă înnebunea că tinere femei atrăgătoare îmi spuneau așa) - lista studenților - știți ce înseamnă asta? - mi-a confirmat că nu există nimeni cu numele de Clayton - nici ca nume, nici ca prenume, nici ca al treilea nume - care să fie înscris la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Informația respectivă se găsește în întregime pe internet, domnule Ellis... Însă eram pierdut în angoasa momentului. - Adică ai un CV sau niște scrisori de recomandare, pentru că atunci când îmi spui că ai văzut indivizi explodând în flăcări încep să simt că înnebunesc... - Domnule Ellis, nu mi s-a dat o diplomă. N-am urmat o „facultate a stafiilor“. Nu am decât propria experiență. Am investigat peste șase mii de fenomene supranaturale. Am clacat din nou. Plângeam și încercam să nu respir prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fac. Mi-am reamintit, încă o dată, de data asta și mai vehement, că nimeni nu văzuse vreodată această copie a manuscrisului. Ceea ce a dus la: Ce-i voi spune lui Kimball? Ce era să-i spun? Că eram pe cale să înnebunesc? Că romanul meu devenise real? N-am avut nici o reacție - emoțională, fizică - la aceste considerații. Fiindcă acum ajunsesem în acel stadiu în care acceptam absolut orice mi se întâmpla. Construisem o viață, și acum mi se oferea asta în schimb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu scriitorii din Rusia, după sinceritățile imperialiste debitate de Varlamov la Madrid, este una rece-protocolară. Îi aud vorbind mereu lucruri care mă contrariază, de aceea, dialogul nostru se amână. Scriitorul gruzin Giorgi Achwlediani, fost rugbist, mi-a spus că Varlamov înnebunește când ne aude pe noi, moldovenii, discutând în engleză cu cei din țările baltice. Păi, e simplu, balticii refuză să vorbească cu noi rusește (estonianul Juri Ehlvest ne-a rugat să discutăm cu el numai în engleză), iar cei mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
activiștii în vârstă să se retragă la pensie. Ar mai putea fi și umorul aristocratic. Aceasta a fost opțiunea lui Nusseibeh, președintele universității Al-Qods, fost profesor la Oxford. "Trucul" său: distanța interioară și parodia. Dacă m-aș lăsa copleșit, aș înnebuni de-a binelea cu câte am zilnic pe cap. Și atunci mă deconectez și-mi mai și dau drumul la fantezie, pentru a face din toate acestea un joc. La aeroport, ultima dată, mi s-a cerut să-mi dau
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
trimiți fetei și scrisori și fotografie și să te liniștești cu treabă frumușică. Și așa am făcut că alt feli nu era de chip, cu tata nu era de jucat, când zicea el o vorbă era zisă. Am plâns să înnebunesc, dar nu s-a ales nimica de logodna noastră din octombrie 1907. Maria Ionescu s-a măritat mai pe urmă cu un văr drept al ei, contabil și el și ea. Am mai văzut-o prin Baea, a stat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]