3,412 matches
-
mai mare oraș al comitatului. După numărul populației (103,000 locuitori) orașul ocupă locul șase în stat. Pe data de 4 mai 1893 calea ferată a ajuns în regiunea orașului de astăzi, de altfel această dată este considerată drept ziua întemeierii urbei. În 1984 Everett a fost ales drept loc pentru bazare a unei noi baze navale moderne. Construcția bazei a fost încheiată în 1992. Baza este un loc de bazare pentru navele flotei a 3-a Americană. Pe 3 septembrie
Everett, Washington () [Corola-website/Science/326294_a_327623]
-
cult pe care romanii le considerau indigene și caracteristice identității lor ca popor, precum și diferitele și numeroase culte ale altor popoare ajunse sub dominația romană. Romanii adorau nenumărate divinități care influențau fiecare aspect al lumii naturale și al relațiilor interumane. Întemeierea acestor culte a fost atribuită strămoșilor divini ai Romei, fondatorii și regii, dar și națiunilor cucerite și aliații. Templele lor prezentau cele mai vizibile și sacre manifestări ale istoriei Romei și ale instituțiilor sale.
Religia în Roma antică () [Corola-website/Science/322696_a_324025]
-
Hărpășești este într-un uric a lui Ștefan cel Mare din 12 ianuarie 1488, unde este menționat satul Arpășești aflat lângă Todirești, sat dispărut în prezent. Se presupune că primele lăcașe de închinăciune au fost construite la puțin timp după întemeierea satului. Ele au fost realizate după posibilitățile comunității, din lemn sau vălătuci. Chestionarele arheologice întocmite la inițiativa lui Alexandru Odobescu la începutul secolului al XIX-lea amintesc două altare de biserică, aflate în stare de ruină, în satul Hărpășești. Un
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hărpășești () [Corola-website/Science/322126_a_323455]
-
activeze în fosta clădire a teatrului Barașeum. Când în anul 1948 noua dictatură comunistă a închis toate instituțiile culturale, inclusiv teatrale, particulare, Asociația Ikuf în cooperare cu Comitetul Democrat Evreiesc, organizație oficială evreiască tutelată de partidul comunist, a luat inițiativa întemeierii la 1 august 1948 a unui teatru evreiesc de stat cu repertoriu în limba idiș. În anul următor 1949 a fost înființat un teatru asemănător și la Iași, care a dăinuit până în anul 1964. După anul 1955 frânele conducerii Teatrului
Teatrul Evreiesc de Stat din București () [Corola-website/Science/329885_a_331214]
-
coborât din cer o armată de îngeri , conduși de îngerul Jibril și au înfrânt armata quraishilor , apoi au dispărut . În această luptă de la Badr, musulmanii au obținut o primă decisivă victorie militară asupra adversarilor lor din Mecca. Ea a anunțat întemeierea puterii temporale a lui Mahomead.
Bătălia de la Badr () [Corola-website/Science/329943_a_331272]
-
mulți ani apare ca petrecându-și verile în cadrul unui "scriptorium". Primele sale încercări literare l-au individualizat ca pe un continuator al operei lui Guillaume de Jumièges, "Gesta normannorum ducum", o vastă istorie a normanzilor și a ducilor acestora de la întemeierea ducatului de Normandia, pe care Orderic o va duce până la începutul secolului al XII-lea. Cândva între 1110 și 1115, superiorii săi i-au ordonat să scrie o istorie a mănăstirii St Evroul. Opera, intitulată "Historia Ecclesiastica", s-a dezvoltat
Orderic Vitalis () [Corola-website/Science/328100_a_329429]
-
a fost un stat care a existat în sudul Italiei de la întemeierea sa de către contele Roger al II-lea din 1130 până în 1816. Din 1442-1443, prin unirea cu Regatul Neapolelui sub Alfonso al V-lea al Aragonului, noul stat a fost cunoscut sub titulatura de Regatul celor Două Sicilii. a fost un
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]
-
sa (361 î.Hr.). Ca urmare, el s-a refugiat, mai întâi, la curtea regelui macedonean Perdiccas al III-lea, care i-a apreciat priceperea în chestiunile financiare. După moartea acestuia din urmă, Kallistratos a părăsit Macedonia și s-a dedicat întemeierii noii așezări Crenides. Inițiativa lui Kallistratos și a coloniștilor din Thasos a depășit, prin sfera sa de implicații, dimensiunile unui simplu eveniment local. Ea a stârnit numeroase neliniști, atât în rândul regatelor trace din vecinătate, cât și în Regatul macedonean
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
strateg exilat. Studiul antroponimicelor menționate în inscripții dovedește că, alături de locuitorii proveniți din insula Thasos și din coloniile mai vechi ale acesteia de pe coasta Traciei, mulți dintre coloniștii stabiliți la Crenides proveneau din Atena și din regiunile controlate de ea. Întemeierea noii colonii a reprezentat materializarea unui vis de secole al thasienilor. Ea era situată în interiorul teritoriului controlat de traci, în spatele șirului de munți de pe coastă, pe câmpia fertilă dintre masivele Pangeu și Orbelos (Lekanis). Regiunea era bogată în produse agricole
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
lui Strabon. Majoritatea comentatorilor urmează, în acestă chestiune, soluția propusă de Léon Heuzey, în lucrarea sa clasică din 1876 și reluată în monografia din 1937 a lui P. Collart, conform căreia "Datos" ar fi fost numele regiunii mai largi, anterior întemeierii coloniei thasiene, iar "Crenides" a fost numele cetății propriu-zise. Existența efemeră a coloniei thasiene de la Crenides (359-356 î.Hr.) nu a putut fi evidențiată arheologic până în prezent, și este dificil de separat de faza imediat următoare, a cetății macedonene. Ea a
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
cunoscute. Călugărul Silvestru a întemeiat în apropiere o mică sihăstrie, numită în documentele de mai târziu „Schitul lui Silvestru”. Unii cercetători ai trecutului presupun că Schitul Hangu ar fi urmașul acelei sihăstrii. Preotul Constantin Mătasă relatează o legendă legată de întemeierea acestui schit. Câțiva sihaștri au poposit într-o seară pe malul Bistriței, la Lețești. Uitându-se către miazăzi, ei au văzut pe valea dinspre Durău un foc care licărea ca lumina unei candele și au auzit o cântare bisericească. Crezând
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
solicitatrea unei trupe profesioniste, mai ales după ce Ardealul a fost reatașat României. Liderul acestei mișcări a fost G. M. Zamfirescu, care a înființând în anii ’20 o trupă amatoare alcătuită din elevi români. Au fost însă, de asemenea, încercări în privința întemeierii unui teatru profesionist. La sfârșitul anilor ’40, a luat naștere un teatru românesc, Teatrul Constantin Nottara, dar, datorită atitudinii statului față de cultură și lipsei unei comunități închegate, nu a rezista decât un an (1947-1948). Cu excepția acestui an, orașul nu avusese
Teatrul de Nord (Satu Mare) () [Corola-website/Science/327631_a_328960]
-
și George Vraca. Redactor-șef era Horia Deleanu. În „Cuvânt de început” la primul număr, din aprilie 1956, redacția amintește de „Gazeta Teatrului Național”, apărută cu mai bine de un secol în urmă, în 1835, una din primele strădanii spre întemeierea unei publicații teatrale permanente, care și-a suspendat apariția după câteva numere, prevestind prin dispariția ei și destrămarea societății Filarmonica, inițiatoarea și organizatoarea primei școli de artă teatrală și dramatică în țara românească. Apoi, după ce făcea referire, obligatorie în epocă
Teatrul (revistă) () [Corola-website/Science/327656_a_328985]
-
strategică, conducând către Marca de Carniola în sud, unde fiul său Ulrich (viitorul Ulrich al III-lea) devine în 1248 markgraf, în urma căsătoriei cu Agnes de Andechs, fiică a ducelui Otto I de Merania. De asemenea, el este creditat cu întemeierea Kostanjevica ("Landstraß"), abație cisterciană în Carniola inferioară în jurul lui 1234, ca și al viitoarei capitale a Carintiei, Klagenfurt, unde și-a mutat reședința din 1246. Bernard este înmormântat în abația Sankt Paul im Lavanttal. În 1213, Bernard a fost căsătorit
Bernard de Spanheim () [Corola-website/Science/327746_a_329075]
-
Merania, văduva ducelui Frederic al II-lea de Austria. Începând din 1251, Ulrich a fost conducător în Carintia în comun cu tatăl său; în 1256, el i-a succedat tatălui său ca duce de Carintia. În 1260, el a încheiat întemeierea abației cartuziene din Vrhnika, începută de tatăl său. El a mai fondat și mănăstirea din Völkermarkt. El a avut dispute legate de moștenirea tatălui său, cu fratele său Filip, care era ales episcop de Salzburg din 1247. În cele din
Ulrich al III-lea de Carintia () [Corola-website/Science/327759_a_329088]
-
la București de Iuliu Barasch și de evreul francez Armând Levy, militând pentru emanciparea evreilor din România și pentru drepturi egale cu ale românilor. Publicația a apărut pe fondul deșteptării sentimentului identitar al evreilor din imperiile vremii, care visau la întemeierea unui stat național. De aceea, impulsul fondării publicației a fost dat și de cercurile evreiești din străinătate care sprijineau mișcarea de emancipare. Armând Lévy, care s-a aflat la București în anii 1856-1857, era un apropiat al lui Adolphe Crémieux
Israelitul român () [Corola-website/Science/327947_a_329276]
-
Lotharingia în federația imperială, element vital în a rezista în fața atacurilor continue ale forțelor maghiare, în timp ce trupele saxone au ocupat în 928/929 extinse teritorii la est, locuite de slavii polabi. Campaniile răsăritene ale lui Henric către Brandenburg și Meissen, întemeierea mărcilor saxone, ca și capitularea ducelui Venceslau I al Boemiei au reprezentat începutul expaniunii germane spre răsărit ("Ostsiedlung"). În 1142, regele Conrad al III-lea a conferit titlul ducal lui Henric Leul din dinastia Welfilor, sub numele de Henric al
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
este o comună din provincia Bergamo, Italia. În 2011 avea o populație de 3.210 de locuitori. În 1167, la , în Lombardia, s-a semnat Jurământul de la Pontida, marcând întemeierea Ligii Lombarde, care va reuși să înfrângă nouă ani mai târziu pe împăratul Frederic I Barbarossa în bătălia de la Legnano. Numele "Pontida" apare de multe ori în retorica secolului al XIX-lea, deoarece acest evenimente impresionant era utilizat de naționaliștii
Pontida () [Corola-website/Science/327049_a_328378]
-
fost un sistem de numărare a anilor utilizat în cadrul Imperiulului Seleucid și alte state din lumea elenistică. Calendarul număra anii începând cu 311 î.Hr., când Seleucos I Nicator se întoarce în Babilon după exilul în Egiptul lui Ptolemeu, considerat anul întemeierii Imperiului Seleucid. Introducerea noii ere este menționată într-una din Cronicile Babilionene, Cronica despre Diadohi. Două modificări au fost făcute calendarului seleucid: Aceste diferențe privind începutul anului înseamnă că datele pot diferi unul de altul. Spre exemplu, restaurarea templului din
Era seleucidă () [Corola-website/Science/327095_a_328424]
-
este reprezentată de Shiva. Această fază marchează renunțarea la lumea materială pentru o viață austera dedicată spiritualității. Această abordare a existenței este foarte veche fiind caracteristică , cănd întreaga comunitate trecea prin aceste trei stadii existențiale, învățarea, asimilarea și formarea, apoi întemeierea unei familii, procreerea și asigurarea bunăstării familiei, iar apoi, undeva în jurul vârstei de 50 de ani, capul de familie se retrăgea în sihăstrie în apropierea unui sfânt, ascet sau maestru spiritual pentru a se dedica exercițiilor spirituale. Adesea capul familiei
Trimurti () [Corola-website/Science/327177_a_328506]
-
cartiere din afara zidurilor Orașului vechi, și creșterea în oraș a numărului evreilor buhari la 200, șapte capi de familie a pus bazele unei companii numită „Compania Iubitorilor Sionului din comunitatea sfântă a Buharei, și a împrejurimilor ei". S-a decis întemeierea unui cartier al comunității buhare sub numele Rehovot, după versetul biblic ...și a săpat altă fântână, pentru care nu s-au mai certat, și i-a pus numele Rehobot, căci își zicea: "Datu-ne-a astăzi Domnul loc larg și
Cartierul Buharilor din Ierusalim () [Corola-website/Science/330533_a_331862]
-
cu generalul Edmund Allenby. S-a organizat și un Seder, o cină tradițională de Paste pentru cei 200 soldați evrei care au servit în legiunea evreiască a armatei britanice. În 1921 la Casa Yehudayoff- Hefetz s-a convocat adunarea de întemeiere a Șef Rabinatului Palestinei, iar rabinii Avraham Hacohen Kook și Yaacov Meir au fost aleși șef rabini așkenaz și respectiv, sefard, al Palestinei. Cel dintâi Înalt Comisar al Palestinei, Șir Herbert Samuel, care era evreu, a celebrat aici sărbătoarea Sukot
Cartierul Buharilor din Ierusalim () [Corola-website/Science/330533_a_331862]
-
הונגריה, în maghiară: Az ortodox-neológ szakadás, în idiș: די טיילונג אין אונגארן ,Di Taylung in Ungarn) a fost procesul de sciziune din rândurile colectivității evreiești din Regatul Ungariei (atunci parte a Imperiului Austro-Ungar) între anii 1869-1871, în urma încercării nereușite de întemeiere a unei organizații reprezentative a tuturor evreilor, care să fie recunoscută ca atare de către autorități. Congresul de întemeiere a noii organizații s-a întrunit în umbra disputei de ani de zile dintre evreii ortodocși traditionaliști și cei neologi modernizatori, cunoscuți
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
procesul de sciziune din rândurile colectivității evreiești din Regatul Ungariei (atunci parte a Imperiului Austro-Ungar) între anii 1869-1871, în urma încercării nereușite de întemeiere a unei organizații reprezentative a tuturor evreilor, care să fie recunoscută ca atare de către autorități. Congresul de întemeiere a noii organizații s-a întrunit în umbra disputei de ani de zile dintre evreii ortodocși traditionaliști și cei neologi modernizatori, cunoscuți ca înnoitori sau reformiști. De teama hegemoniei rivalilor lor în noua organizație reprezentativă, ortodocșii au părăsit adunarea și
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
creadă, însă, că această sentință ar fi fost îndreptată în primul rând contra reformiștilor. De fapt, o parte din paragrafe erau o referință aluzivă la schimbările aplicate deja în comunitatea ortodoxă din Pressburg. Rabinii curentului central au respins atât inițiativa întemeierii seminarului rabinic, cât și sentințele de la Michalovce. Ideea convocării unei adunări evreiești pe țară care să reprezinte pe evreii din Ungaria în fața autorităților cezaro-crăiești a fost evocată în cadrul comunității din Pesta încă din 1860, dar mai multe apeluri lansate cu
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]