93,058 matches
-
din douăsprezece! Fericiți mai ales să nu știi ce înseamnă să-ți cîștigi pîinea pe un ger de minus douăzeci de grade, cînd ai prefera să nu mănînci trei zile decît să bați drumurile cu încălțămintea găurită și să te întorci seara flămînd și înghețat." Dar n-au zăbovit prea mult prin Constantinopole. Au ajuns la Alexandria, în Egipt. Aici dau de urmele Sarei, care nici vorbă că n-avea un bar al ei, cum îl vestise pe tatăl ei, ci
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
Musa i se alătură, pentru un preț care nu ajungea nici pentru mîncare la restaurantul lui Goldenberg, originar, firește, din România. Musa nu izbutește să facă nimic pentru Sara și, plin de datorii, nu se putea (dar voia într-adevăr?) întoarce acasă împreună cu fiica sa, cum plănuise. Pînă la urmă, Adrian eșuează ca "om sandviș", la colțul unei străzi, pentru un cinematograf, iar Musa umblă în niște pantaloni uzați (pe ai lui îi vînduse), cu o gaură în fund. Își găsesc
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
nefericirea să descopere că e homosexual și că îl dorește. Se scîrbește și de acest loc și, pe dată, luă vaporul spre Constantinopole, de unde un vas românesc îl aduce la Constanța. În sinea lui cugeta mult întristat: "De ce dracu mă întorceam eu în România? Cînd voi mai avea privilegiul să evadez spre aceste orizonturi, cărora le încredințasem atîtea speranțe? Iată-mă la o distanță de numai douăsprezece ceasuri de amărâta mea țară siberiană, unde mahalaua mea mă aștepta ca să mă batjocorească
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
științifică? E o întrebare complexă, pe care Steiner se resemnează să o lase fără răspuns, deși e limpede că scepticismul său rămîne pînă la capăt nefavorabil științelor. Există un frumos al numerelor, sau al unei demonstrații de algebră? Pe măsură ce ne întoarcem către secolul XVII - epoca marilor și gravelor mutații pe care le deplînge Steiner - e din ce în ce mai greu să disociem un frumos sau un adevăr al artei de frumosul și adevărul științelor. Poate că distincția dintre creație și invenție nu e decît
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
O dublă față ne arată criticul Eugen Simion în acest al patrulea volum al Fragmentelor critice. O față liniștită atunci cînd se ocupă de "existențialismul românesc" al anilor '30, una mai puțin liniștită, dacă nu chiar crispată, atunci cînd se întoarce înspre actualitate. Copiii teribili ai Criterionului sînt analizați cu declarată răceală critică, în sensul că sînt urmărite mai ales performanțele lor stilistice, frumusețea limbajului și mai puțin ideile lor incendiare. Nici substanța filosofică nu face obiectul analizei, criticul lasă toate
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
ei n-au fost invitați să se repatrieze, de către Uniunea Scriitorilor sau de către un alt organism oficial, văzîndu-se tratați mai rău decît, de pildă, regizorii de teatru exilați, precum Andrei Șerban sau Lucian Giurchescu care au fost solicitați să se întoarcă în țară (nu insistăm acum asupra deziluziilor pe care le-au încercat pînă la urmă și regizorii, Andrei Șerban chiar într-un episod recent!). Chestiunea pe care o pune insistent Bujor Nedelcovici, care se degajă obsedant din textele d-sale
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
nesigur ca acest teritoriu al adolescenței, mai ales când e vorba de sexualitate! Eșecurile sunt aici mult mai numeroase ca reușitele și au drept plictisitor alibi acele planșe anatomice ale organelor genitale prin care se explică totul și nimic. Nudul întors pe dos, poză a sălilor de disecții, nici nu a spus de altfel vreodată ceva, cuiva. Goliciunea-i violentă e un viol pe întuneric al explicației. Tocmai de o atare experiență se ferește dr. Cristian Andrei. Și e cât se
Bunul-simț devine best-seller by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16207_a_17532]
-
expatriat căsătorindu-se cu o elvețiancă (de limbă franceză), Christiane, și stabilindu-se la Geneva. În capitala Elveției a practicat în primii ani meserii dintre cele mai pitorești: frizer de câini, lucrător la pompele funebre etc. În 1998 s-a întors în România, împreună cu soția lui, și și-a fixat domiciliul la Breaza. Primele sale cărți de proză au apărut (în versiune franceză) la Geneva, la Editura Eboris: Tango-Béquille, 1995 (roman) și La densité expressive du mangeur de banane, 1996 (proză
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
țariste și-au arătat întregul potențial al samavolniciilor: abuzurile, jafurile sistematice, dimpreună cu rechizițiile, confiscările de bunuri și animale transformaseră Principatele noastre în țări cu un înalt grad de mizerie. Când nimic nu mai era de luat, oștile imperiale se întorceau acasă, spre a reveni de cum se întrema situația în Principate. Diplomatic, în tot acest timp, Rusia, în concurență cu Austria, manevra întru alipirea Principatelor dunărene -, etapă necesară în drumul către Constantinopol - și, cum s-a văzut, excelente vaci de muls
Cu istoria nu-i de glumit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16203_a_17528]
-
majore pentru ambele tabere. Defulând astfel setea de pătrundere spre est, tipic germană, potrivită unui stat cam înghesuit, geograficește... Apropo de atracția rusă... Oare Vladimir Puțin, fiind agent secret în Germania - spun ziarele - n-ar fi șovăit să se mai întoarcă în patrie, după desființarea Zidului?... Internațională europeană, dublată de internațională neamului ales, cu forța sa economică, ar fi dominat azi continentul, cu Franța cu tot. Anglia?... O bătrânica adâncita în Shakespeare... America?... închisă în obsesia ei, izolaționismul, fără vreo ambiție
O ipoteză trăznită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16235_a_17560]
-
atunci puțini îl vor asculta în lumea aceasta, unde toți, oameni și popoare, au așa de mult de lucru cu ei însiși și cu ale lor. Ori se ține blestemând după stăpânul cel rău, care din când în când se întoarce ca să-i mai dea peste gură un pumn de care sângeră. (Fondul Monetar Internațional, n.n.) Alternative dramatice de care este bine să fim din ce în ce mai conștienți, acum când o parte a țării trage spre vest, iar alta, îmbătrânită în rele, strigă
Cine intră în Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16214_a_17539]
-
mizeriile altora. ...să însemne asta că nu există decît relativ puțină literatură mare? Există romane enorme... mii de pagini... din fericire, nu eu le scriu. Pe Joyce, Queneau și Cărtărescu îi admir grozav. Știm care sînt românii la care vă întoarceți ca să vă regăsiți (Eminescu, Blaga, Arghezi). La ce autori americani - sau ruși, sau englezi sau latino-americani - simțiți nevoia sa reveniți din cînd în cînd? Fără Nabokov, Borges, Marquez și Cărtărescu nu se poate. Ce citiți pe computer? Întrebări interminabile - dar
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
descreierat și-a înjunghiat părinții. Iar imaginile prezintă victimele așezate în sicriu. După care, același post de televiziune, aferat, prezintă știrea că o fată a fost lăsată să înghețe la Arad, pe malul Mureșului, de autori necunoscuți. Indiferent cum am întoarce lucrurile, aceste două știri nu făceau parte din categoria celor de interes maxim. În ambele cazuri autorii par a fi internabili la balamuc. Iar crimele lor, oricît de odioase sau, dacă vreți, tocmai din pricină că sînt astfel, n-aveau ce căuta
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16219_a_17544]
-
motiv de dificultate este că Mircea Rusu nu e ajutat de partenerii de spectacol. Dacă actorii cu experiență (Mircea Albulescu, Simona Bondoc, Ilinca Tomoroveanu și Alexandru Bindea, care ratează, din păcate, finalul) au, fiecare, momentul lor, realizat cu măiestrie, îi întorc bine, profesional, replicile și-l susțin (de aceea scena de la începutul părții a doua cu Albulescu și Rusu e una din cele mai bune), deși nu au roluri deloc generoase, tinerii (Dana Măgdici, Maria Popistașu, Maria Buză și chiar și
Singur printre actori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16236_a_17561]
-
însuși faptul că sînt echilibrate: autorul nu caută exotismul străinătății în sensul cel mai adecvat al termenului, și nici nu forțează comparații asimilatoare. Într-o vreme în care atîția alții apucau drumul Rusiei din motive aberante sau spre a se întoarce cu mințile sucite, Berlin izbutește să rămînă el însuși fiind totodată complet deschis unei isolite experiențe de cunoaștere. E surprins să descopere că în vreme ce Virginia Woolf e practic necunoscută în mediile literare ale Leningradului, numele unor scriitori britanici obscuri sînt
Isaiah Berlin în Rusia sovietică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16263_a_17588]
-
poate decît să observe că dl Iliescu a renunțat brusc la discursurile de felul celui de la Focșani, pentru a deveni un lider (european?) tolerant și din ce în ce mai atent la imaginea României. * Să nu uităm de amănuntul că de cînd s-a întors la Cotroceni, dl Iliescu a împărțit decorații pe care le-a înființat predecesorul său, liderul european luat peste picior de presa din țară.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16243_a_17568]
-
care conferă farmec versurilor este poezia. Ea îl tot așteaptă de paisprezece ani, amânându-i pe nenumărații pețitori care o asediază. Și iată că așteptarea n-a fost în zadar. Prin publicarea unui volum de versuri inedite, Matei Vișniec se întoarce la soția lui legitimă, la fel de iubitor, dar având față de ea și o anumită distanță critică. Din 1987, când a rămas în Franța, Matei Vișniec s-a lăsat condus de deviza totul pentru teatru, totul pentru victorie. A scris teatru, a
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
dragostea mea deopotrivă pentru el și pentru emblematicul cuplu pe care-l formează cu aureolata lui soție, Irinel Liciu. În 1985 ați venit aici, în SUA, ca să predați poezie la New York University. Ce v-a determinat să nu vă mai întoarceți acasă? În septembrie 1985, nici prin gând nu-mi trecea că plecarea mea în SUA, cu o bursă Soros, de "visiting professor", se va transforma într-o mutare-mutație în alt tărâm, că mă voi trezi singură, înconjurată de o limbă
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
cu părerile mele politice, evident anticeaușiste, inclusiv poezioare satirice...). Am petrecut cu el o ultimă vară la 2 Mai, despre care am scris în revista 22. Aflând despre tragicul lui deznodământ, m-am gândit că nu e cazul să mă întorc imediat acasă. Totuși, n-am cerut azil politic decât peste un an și jumătate, nedorind să mă rup cu totul de țară. Când am făcut-o totuși, au urmat imediatele și previzibilele consecințe. Mi s-au confiscat toate bunurile: mobile
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
-mă într-o limbă de adopțiune, calitatea poeziei mele a crescut, știu doar că mi s-a schimbat vocea (o schimbare de voce la vârsta mea!) și cum dintotdeauna am simțit nevoia să adopt registre variate... După Revoluție, v-ați întors de mai multe ori în România, cu gândul de a rămâne definitiv acasă. Ce v-a determinat să vă răzgândiți? Împrejurările se cam cunosc. Mi-a fost imposibil să obțin o locuință la care aveam dreptul, datorită primarului și a
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
loc, exclusiv propriile interese. Las deoparte mitizarea de către generalul-bătăuș a Securității (văzută drept instituție ce traversează eonii și regimurile politice, acestea din urmă percepute ca paraziți vremelnici ai singurei entități născute din voința poporului și pentru binele poporului!) și mă întorc la ceea ce se poate discerne printre rânduri: incapacitatea structurală a serviciilor secrete nu doar de a prevedea viitorul, dar și de a împiedica desfășurarea evenimentelor importante. Prinsă pe picior greșit în decembrie 1989, Securitatea depune de atunci încoace eforturi de
Ordine, jurăminte, pseudonime by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16268_a_17593]
-
știu dacă fuseseră și victime. Curios amănuntul, la vremea respectivă, nici nu fusese luat în seamă. Prima mea reacție, ca militar, fusese una de revoltă. Deși nu trecuseră nici 24 de ore de cînd regele Mihai îl arestase pe Antonescu, întorcînd armele împotriva foștilor aliați. Ne-legiuirea făcută de tine rar de tot o pui în cumpănă cu nelegiuirea altuia. Ceva mai tîrziu, după ce de la Turda și Alba-Iulia coborîserăm spre București, la Pipera, începusem să văd altfel lucrurile. În ciuda ororii pe
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
meserie sau o anume tehnică, împinși nu de foamea de pămînt, ci de cîștig; era vorba mai ales de muncitori foarte apropiați, ca mentalitate și obiceiuri, de mica burghezie, numai că puțini s-au stabilit aici, majoritatea preferînd să se întoarcă în țara de baștină (p. 62). Legați prin îndeletniciri de urbe, nu de pămînt sau vite, cum erau cel mai adesea ceilalți coloniști, în vremuri de restriște (războaie, epidemii), italienii își lichidau afacerile pentru a face calea întoarsă. Ceea ce îi
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
instituție, Fundația Culturală Română, care funcționează, are stil și colaborează cu instituții similare din străinătate. Cum a fost începutul? Nu v-ați simțit copleșit de greutăți? Nu au existat momente cînd ați fi vrut să abandonați totul și să vă întoarceți la masa de scris? Înainte de a vorbi despre Fundație, simt nevoia să mă opresc asupra sintagmei: "oameni valoroși". De zeci de ani, mai ales în momentele, nu puține, de derută și spaimă, mă încăpățînam să cred și să susțin că
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
foarte rău țării? Pentru că, am repetat-o deseori, angajamentele noastre nu sînt cu persoane oarecare, cu S.R.L.-uri sau cu firme obscure, ci cu instituții și personalități importante și ele vor produce un ecou negativ foarte puternic care se va întoarce împotriva țării. Cu puține excepții, în acești zece ani mi-a fost dat să întîlnesc în sfera de interes a Fundației demnitari care sînt prea mari, prea importanți pentru biata noastră țărișoară. Mult mai ușor am ajuns la Suveranul Pontif
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]