3,663 matches
-
ei de actorie. De ce o fi mitic?, se întreabă fata, dar nu îi spune nimic marelui actor, el, numai, le știe pe toate. — Maică-mii i-a plăcut. Octavian Iacob... sună bine, băiete, e nume de artist. Mama a fost învățătoare... a mea a fost avocată!... a mea este o femeie teribilă, zice că învățământul e mai important decât mâncarea, adică zi-mi tu, băiete, cum se face că ăia din unele țări au grijă de copii și de bătrâni, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ne uitam la tineee, ne minunaaam, nici n-am povestit oamenilor ceva, că te-ar fi luat comuniștii pe la spitale, că ești anormal, ce să știe proștii?, noi eram din altă lume... Ar fi spus, poate, că sunt nebună, tovarășa învățătoare a înnebunit!!! Păi, mie îmi asta trebuia? Că erau activiștii PCR cu ochii cât cepele pe noi, mai ales pe intelectuali. Așa ai apărut pe lumea asta, dintr-un preot ca un soare și din mine, o învățătoare talentată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nebună, tovarășa învățătoare a înnebunit!!! Păi, mie îmi asta trebuia? Că erau activiștii PCR cu ochii cât cepele pe noi, mai ales pe intelectuali. Așa ai apărut pe lumea asta, dintr-un preot ca un soare și din mine, o învățătoare talentată la teatru, și la comedie, și la dramă, ai venit vorbind deja de la început. Cu intonație, ce-i drept, doar că grăbeai, cam grăbeai... Tu, băiete, să te faci actor, că numai cu tine vorbesc eu, cu alții nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cunoască pe mama aia a lui. Nu, nu, deloc. O îngeriță?, păi, astea știu tot! * — Odată, îi povestise femeia, pe când erai tu în liceu, stăteam cu nenea Marinică, fratele lui tată-tău, de vorbă... Intrarea în casa preotului și a învățătoarei e străjuită de vie ridicată pe spaliere, aveau umbră vara și struguri toamna, Iacobeștii făceau un vin cunoscut de toată lumea, se întreba pe Valea Oltului de vinul de la părintele, un roze parfumat ușor, dac-ar mai fi și gratis!, glumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
curățate și duse la teasc pentru ulei, e mai bun decât uleiul de la magazinul sătesc, e făcut la presă, virgin, nu e rafinat, dublu rafinat, cum se face la fabrică. Icoane și tablouri pe pereți, doar frigul o deranjează pe învățătoare, frigul de iarnă și răcoarea de vară din bucătărie. E acasă coana învățătoare, preotul e plecat la Brezoi, după una-alta. Femeia discută cu Marinică, bunul ei cumnat, bărbatul se uită la ea, e uscățivă, înaltă, o femeie extrem de subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
magazinul sătesc, e făcut la presă, virgin, nu e rafinat, dublu rafinat, cum se face la fabrică. Icoane și tablouri pe pereți, doar frigul o deranjează pe învățătoare, frigul de iarnă și răcoarea de vară din bucătărie. E acasă coana învățătoare, preotul e plecat la Brezoi, după una-alta. Femeia discută cu Marinică, bunul ei cumnat, bărbatul se uită la ea, e uscățivă, înaltă, o femeie extrem de subțire, fața prelungă, obișnuită, doar nasul cam mare, un nas absolut masculin, puternic, băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
el, lumea orașelor îl venera). Acuma, în liceu, afară de mitologia pe care i-o dădea preotul să o devoreze, citea romancierii ruși, poeții îl preocupau mai ales, știa poezie cât să recite șase zile fără întrerupere, se cronometrase singur, băietul învățătoarei îți putea recita pe teme: despre Olt, vreți poezii despre Olt?, păi, să începem cu Octavian Goga, apoi trecem la Coșbuc. Și tot așa. Marinică îl învățase și el o mulțime de cântece, pe de o parte era pionier bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sticla, pune lichidul gălbui în două pahare, ciocnește cu Marinică, să trăiești, Mărine! — Noroc, cumnată, aprigă femeie ești!... Cum te măritași, dumneatale, cu fratele, da’ te găsi greu? N-avui eu nici o vină, parcă mata, nene, nu știi că soacra, învățătoare și ea, tot întreba prin sat dacă nu au auzit de cineva, o fată bună, că trebuie să i se însoare băiatul cel mare, e frumos ca soarele, a ieșit preot și nu primește parohia până nu se însoară?! Fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
era un domn autentic, avea cămașă cu guler de celuloid, era frumooos, ieșea din el o aură, am văzut asta. Îi zice o femeie de la cârciumă, Paraschiva, păi, e fata învățătorului din Costești, de peste Olt, o fată bună, a ieșit învățătoare și ea, ar fi bună pentru părintele. O fi vreo țărăncuță, zice maică-ta. Aaa, nu, nu e ca mine, e ca dumneavoastră, zice femeia aia, Paraschiva, și cu asta o cuceri pe soacră. Au venit la ai mei, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mămăligă, îi zicea mama, au apărut trădătorii lui ’48, Justiția, Securitatea, Învățământul, Cultele, toate erau după model rusesc, la 11 iunie s-a decretat naționalizarea, pe urmă, țăranii au fost împărțiți în săraci, mijlocași și chiaburi, acuma mama era „tovarășa învățătoare”, nu mai era „doamna”, de la biserică au dispărut icoanele și au fost înlocuite cu tablourile membrilor Secretariatului Partidului Muncitoresc Român, se închinau copiii la niște analfabeți, cam așa în tot lagărul socialist, în Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, R.S.F. Iugoslavia, Polonia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu jumere. Până la urmă ne împăcam destul de bine și chiar dacă dimineață eram aproape hotărât să căutăm altă gazdă, am rămas la moș Buliga, mai ales că domnul Speranță se mutase deja la vecinul de alături, că-i era milă de învățătoarea singurică și-și pusese în gând să-i umple timpul și nu numai. în plus, ne întâlneam mai des la noi, că moșul avea cel mai bun ravac din sat și n-l vindea cu plăcere la cel mai bun
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
franceză - vă rog tovarășe profesor să vă ridicați să vă cunoască și tovarășul președinte, mulțumesc, luați loc - tovarășul Dănilă, noul nostru profesor de educație fizică, tovarășul Speranță, profesor de agricultură și tovarășul Cârlan, profesor de matematică. Avem și trei tovarășe învățătoare, venite din Oltenia, cărora le urăm deasemenea bun venit printre noi. Și acum vă rog să luați cuvântul și să expuneți ce probleme aveți! Părea treabă serioasă! începuse să devină interesant. S-au ridicat câțiva profesori și profesoare cu oarece
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
acea clădire mare și ce așteaptă toți acei copii acolo. Deodată, o voce blândă a început să ne strige pentru a ne aduna într-o sală de clasă. Ne-am așezat în bănci și ne uitam cu curiozitate la doamna învățătoare, doamna care ne privea cu blândețe și care timp de patru ani urma să țină locul mamei, dar la școală. A început să ne vorbească, încet și ușor despre lucrurile care ne așteptau și cu care urma să ne întâlnim
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
lucruri. Acum nu mă mai 48 uit cu mirarea clasei întâi la cele legate de școală. Acum știu să descifrez tainele cărților. Multe lucruri care păreau la început ciudate, acum sunt descifrate. Atâtea lucruri interesante ne-a învățat doamna noastră învățătoare: să citim, să socotim, despre lumea plantelor și a animalelor, despre natura care ne înconjoară, despre țările vecine și, nu în ultimul rând, despre cum să ne purtăm cu familia, cu cei din jur. N-am să uit purtarea pe
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
Când mă gândesc că școala este pe sfârșite, că acele clipe frumoase vor rămâne doar o amintire și că trebuie să mă despart de cea care a ținut locul mamei, îmi pare rău că mă despart de toate acestea! Doamnă învățătoare, mulțumesc pentru toate lucrurile pe care le-am învățat și pentru amintirile frumoase legate de școală pe care le am. Mulțumesc pentru că ai făcut ca școala să devină din locul 50 necunoscut din unele zile, locul care ne-a pregătit
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
în aer istoria literaturii suedeze... Asta ca să nu mai vorbim despre literatura universală... Da, îmi amintesc totul. Imaginile lui Doré nu trebuie să mi le amintesc. Ele sunt din nou în posesia mea. Și îmi amintesc seara când a venit învățătoarea. O chemase tata. Când a coborât spre Avaliden pe bicicletă, pelerina de ploaie brună îi flutura în urmă. Avea o bască neagră, pe lângă urechi îi ieșeau șuvițe de păr galbene și crețe și semăna cu pinii subțiri de jos, de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
atenție, ar fi putut vedea cum răsuflarea mea mișca mușamaua de pe masă. Bunicul deschisese precaut ușa și o lăsase crăpată. Prin crăpătură auzea totul. Ce vă putem oferi? a spus mama. O felie de caltaboș proaspăt fiert? Mulțumesc, a spus învățătoarea, întorcându-și fața înspăimântător de slabă și de flămândă spre mama, am mâncat la redactorul Marklund. Nu mai pot servi nimic. Tata se așezase în fața ușii. O studia, necontenit, cu ochii mijiți. Avea cei mai eficienți ochi pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
numai în coroane, ci chiar în öre. Și i s-a adresat, spunându-i: Acesta (a arătat cu mâna sub masă) este singurul meu fiu. Peste o lună începe școala la dumneavoastră. Soția mea l-a înscris. Da, a spus învățătoarea. îmi amintesc. E un eveniment important în viața noastră, a spus tata. Cariera lui începe la dumneavoastră. Noi ne punem foarte mari speranțe în el. El reprezintă viitorul nostru. Domnișoara l-a văzut? Da, l-am văzut. Ea nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Ținea capul un pic aplecat și părea că stă în poziție de drepți. în orice caz, a continuat tata, convingerea mea este că va putea să-și croiască un drum în viață. Copiii se transformă incredibil de repede, a spus învățătoarea. E de ajuns o vacanță de vară. Pe urmă nu-i mai recunoști. Eu reușisem să-l iau pe Doré cu mine sub masă. Ioan Botezătorul tocmai îl boteza pe Iisus. Era pe malul Iordanului, Iisus sta în apa care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
voce care se auzea ca dintr-un megafon aflat undeva departe. Vocea spunea așa (și a repetat de două sau trei ori): Acesta este fiul meu, acesta este Alesul. Nu întâmplător v-am chemat aici, la Bostället, îi spuse tata învățătoarei. N-a fost o întâmplare. Soția mea și cu mine dorim să subliniem că vom urmări cu toată atenția munca dumneavoastră cu fiul nostru. în special în două privințe. Eu mă străduiesc întotdeauna să am o relație cât mai apropiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
întâmplare. Soția mea și cu mine dorim să subliniem că vom urmări cu toată atenția munca dumneavoastră cu fiul nostru. în special în două privințe. Eu mă străduiesc întotdeauna să am o relație cât mai apropiată cu părinții, a spus învățătoarea, aplecând și mai mult capul. Copiii sunt, în orice caz, proprietatea părinților. Aceste două domenii, a spus tata, sunt cititul și scrisul. La mine toți copiii învață să citească, a spus învățătoarea. Și să scrie. în afară de cei needucabili, desigur. Natural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
relație cât mai apropiată cu părinții, a spus învățătoarea, aplecând și mai mult capul. Copiii sunt, în orice caz, proprietatea părinților. Aceste două domenii, a spus tata, sunt cititul și scrisul. La mine toți copiii învață să citească, a spus învățătoarea. Și să scrie. în afară de cei needucabili, desigur. Natural, a zis mama. Cei needucabili. Eu folosesc metoda acustică, a precizat învățătoarea. Noi am făcut mici încercări, a spus tata. Mai ales soția mea. Dar degeaba. Pentru soția mea ar fi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
părinților. Aceste două domenii, a spus tata, sunt cititul și scrisul. La mine toți copiii învață să citească, a spus învățătoarea. Și să scrie. în afară de cei needucabili, desigur. Natural, a zis mama. Cei needucabili. Eu folosesc metoda acustică, a precizat învățătoarea. Noi am făcut mici încercări, a spus tata. Mai ales soția mea. Dar degeaba. Pentru soția mea ar fi o mare rușine dacă fiul meu n-ar stăpâni cititul și scrisul. învățătoarea deschise gura cu buze subțiri și oferi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Cei needucabili. Eu folosesc metoda acustică, a precizat învățătoarea. Noi am făcut mici încercări, a spus tata. Mai ales soția mea. Dar degeaba. Pentru soția mea ar fi o mare rușine dacă fiul meu n-ar stăpâni cititul și scrisul. învățătoarea deschise gura cu buze subțiri și oferi o mostră din arta metodei acustice: Aaaaa.... Oooo.... Iiiii... E așa de simplu! Mulțumesc, a spus tata. Sună incontestabil ca o metodă sigură. Pedagogia noastră era fără îndoială un pic învechită. în ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Aaaaa.... Oooo.... Iiiii... E așa de simplu! Mulțumesc, a spus tata. Sună incontestabil ca o metodă sigură. Pedagogia noastră era fără îndoială un pic învechită. în ceea ce mă privește, eu mi-am făcut studiile la seminarul pedagogic din Lucksele, menționă învățătoarea. Cu consoanele, întrebă tata, e, probabil, mai greu? Desigur, admise ea. De fapt, consoanele nu sunt altceva decât un fel de umplutură în îmbinările dintre vocale, care alcătuiesc adevărata substanță a scrisului. Dar chiar și consoanele permit ca nestatornicia lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]