3,948 matches
-
putem permite s-o pierdem, să știi. Citesc șocul de pe fața Melissei. Pare atât de ultragiată, că zici că Trish tocmai i-a dat o palmă. — Iar ăsta e de la mine, spune Nathaniel, băgându-se iute. Îmi întinde un pachețel învelit în hârtie cerată, și toată lumea se întoarce să vadă ce e. Desfac pachețelul și în mână îmi cade o brățară drăguță de argint cu zdrăngănea. N-are decât o singură zdrăngănea pe ea : o lingură minusculă de lemn. Pufnesc iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pentru că a copia este, în fond, mai greu decât a crea liber, cel puțin așa ar putea spune Cipriano Algor, care cu atâta vehemență și libertate de gesturi concepuse cele două figuri de bărbat și de femeie care acum sunt învelite în cârpe ude ca să nu li se usuce și să li se fisureze spiritul care le ține în picioare, statice și totuși vii. Truda Martei și a lui Cipriano Algor nu se terminase încă, parte din lutul cu care modelează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Măscăriciul modelat de Marta e poate utilizabil, bufonul și el se apropie destul de mult de realitatea bufonilor, însă infirmiera, care părea așa de simplă, strictă, regulamentară, se împotrivește să-și arate volumul sânilor de sub lut, de parcă și ea ar fi învelită într-o pânză udă ale cărei capete le-ar ține cu putere. Când prima săptămână de creație va fi pe sfârșite, când Cipriano Algor va trece la prima săptămână de distrugere, transportând vasele din magazia Centrului și aruncându-le ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pe masă cele șase păpuși păreau în mod dramatic șase obiecte insignifiante, unul mai grotesc decât celălalt prin ceea ce reprezentau, dar toate egale în fascinanta lor inutilitate. Pentru ca soțul ei să le poată vedea, Marta scosese pânzele muiate care le înveleau, dar aproape că regreta c-a făcut-o, obtuzele momâi nu păreau să fi meritat efortul pe care-l pricinuiseră, repetata facere și desfacere, dorința și neputința, încercarea și corectarea, nu e adevărat că numai marile opere de artă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Ce? Atenția mea revine brusc la patroana magazinului. Ce zice? — Sau treizeci? Mă uit la ea șocată. Mi‑a ținut socoteala, de fiecare dată când am venit aici? Dar asta nu e împotriva legii? — Aveți o adevărată colecție! adaugă încântată, învelind rama în hârtie cerată. Trebuie neapărat să zic ceva, altfel o să rămână cu impresia că eu cumpăr ramele lui Suze, și nu o grămadă de oameni. Ceea ce e ridicol. Auzi, treizeci de rame! Dac‑am cumpărat, să zicem... patru. Cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Ooo. Mmmmm. De fapt, chiar e foarte foarte bine. Patru La ora 8.30 a doua zi dimineață sunt încă în pat. Nu vreau să mă mișc nici un milimetru. Vreau să stau în patul ăsta atât de plăcut și confortabil, învelită în plăpumioara asta albă minunată. — Ai de gând să rămâi așa toată ziua? zice Luke, zâmbindu‑mi, și eu mă întind și mai bine pe perne, prefăcându‑mă că nu‑l aud. Pur și simplu nu vreau să mă trezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Ce... Suze își trage un tricou de pe cap și se holbează la ele, cu gura căscată. De unde naiba le‑ai... Scotocește printre hainele de pe jos, ridică una dintre cutii, o deschide și rămâne uitându‑se la ea în tăcere. Acolo, învelită în hârtia turcoaz, este o ramă foto din piele maro închis. O, Doamne. O, Doamne, de ce a trebuit să cadă? Fără să zică nimic, Suze se apleacă și culege o sacoșă de la Gifts and Goodies. O deschide și din ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
din ochi pe Brett și Parker care, îmbrăcați din cap până-n picioare, se duceau spre sala mașinilor. El măcar nu mă bate la cap cu văicăreala despre salarii și prime! Ripley o luă din loc, ținându-și în brațe motanul, învelit într-un prosop călduț. Amețit, neavând vlagă, Jones se lingea cu o demnitate suverană. Nu era prima ieșire din hipersomn. Va mai suporta câteva minute rușinea de a fi purtat. După terminarea toaletei, Dallas apăsă pe un buton de la baza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sub semnul celei mai teribile singurătăți. Avînd Însă Într-o zi curiozitatea să recitesc legenda inițială, de la Heliopolis, am avut surpriza să aflu că, de fiecare dată cînd apărea, pasărea Phoenix era alta, adu-cînd În templul soarelui cenușa tatălui ei, Învelită În smirnă și modelată În forma unui ou. Și, Într-adevăr, nimeni nu precizează dacă din cenușă se năștea o altă pasăre Phoenix sau aceeași! În acest caz, dacă din cenușă iese altă pasăre Phoenix, rugul pe care se mistuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
O ghicitoare mi-a prezis c-o să mor duminică. — Și pentru atâta lucru vrei să te omori? se miră cerșetorul. Mie mi-a prezis odată o ghicitoare c-o s-ajung bancher... Se oprește și trage o dușcă dintr-o sticlă învelită în paginile economice ale unui număr mai vechi din Le Figaro. Lionel devine curios: — Și? — Am ajuns bancher. Și? La ce mi-a folosit? — La Société Générale? — La Crédit Lyonnais. Am trăit douăzeci de ani ca un prinț și acum
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ochii, văzu ușa larg deschisă, intră. Pustiu. Înaintă pe coridor. Ajunse la capăt, se întoarse. Apăsă prima clanță din dreapta. Intră într-o sală lungă. Cuști mari, pe două rânduri. Câini... avu timp să vadă un seter ghemuit, melancolic, cu bărbia învelită într-o eczemă roșie, purulentă. Se roti spre ușă. Dădu de femeia de serviciu. O grăsană în halat alb și papuci, cu miinile in sold. — Veniți la un pacient? Ciudată formulare... și nu părea ironică, nici ostilă. O femeie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pleca în concediu,pretexte de a rări întâlnirile, de a încerca dezintoxicarea, desprinderea. Un amurg subțiat, otrăvit. Ploua torențial, mergea, somnambul, pe străzi, fără să știe încotro. N-avea umbrelă, apa șiroia pe frunte, pe gât. Hainele erau umede, era învelit într-o manta de apă. Strada pustie. Se trezise sub un copac pe trotuar, privind spre terasă. Un minut, cinci, zece și... apăru Ira. Se oprise, năucă, în dreptul balustradei. Privi în stradă, văzu rătăcitul, înțelese, înțeleseră. Împinse poarta metalică, urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
au schimbat nu numai numele, ca vecinul Gafton, ci și sufletul. Vremuri de demult? Ale prezentului, frater. Fără trecut, nici prezentul... suntem prezent, totuși, doar prezent. Trecutul, prezent și el. Nu ne putem sustrage. O arată și acest elegant plic învelit în mărci și ștampile, venind de departe și de demult. Prezent, aici, acum, inevitabil. Panglicarul! Aiuritul! Încerca să hipnotizeze cheile de pe panoul hotelului TRANZIT. Ora 11,51 minute, 13 secunde. Impenetrabil, în fața mesajului elegant, din Argentina. Ca și cum nu l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pur și simplu! Fachirul dispăruse brusc, cu întrebări și răspunsuri cu tot. După atâtea gingașe ședințe de inițiere în defectologie, suspectul dispăruse. Bolnav, auzi! Profesorul Vancea, bolnav?! Ca și cum Aghiuță a făcut guturai și uite, s-a băgat, sărăcuțul, în pat, învelit în folii arzânde de cânepă leproasă, să se mai încălzească și el, orfanul. Sorbind, după prescripție, din găleata cu ceai de mătrăgună și pilitură de oase, în care tot zvârlea, la fiecare înghițitură, o aspirină roșie, ca sângele. Când nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cerul negru. Clopotele o vor găsi pregătită, cum se cere. Debutul noii încercări, tăișul altei vârste. Singură, singură, stăpână. Cândva, se furișează în casă, în vârful picioarelor,să nu facă zgomot. Revine cu un pled gros, roșu, în care îl învelește pe absent. Pare viu, deși nu tresare și nu deschide ochii. Nu mișcă, dar nu e mort. Nu,încănu. Irina rămâne pe terasă. Răcoarea dimineții o restituie sieși. Așa trebuie reținută, în acest acord de tranziție, lângă un martor sustras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sunt așezați miejii și de aceea e păcat să-i mâncăm. Da, bunico, uite că am ajuns acasă. Angelina ciuguli puțin la masa de prânz apoi, în timpul când ceilalți se odihneau ea își pregăti ghiozdanul pentru a doua zi, își înveli caietele, le puse etichetă și se semnă frumos pe ele. Când termină, sosi tanti Dora, sora tatii care locuia în oraș, cu cei doi copii ai săi, Simina și George. Curând ieșiră cu toții în curtea străjuită de doi nuci. Înarmați
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
i-a fost greu, dar învățase până la urmă. Bărbatul intră în casă și le găsi pe amândouă dormind îmbrățișate. Fetele lui tata! Au adormit, dragele de ele. Tare mai sunt obosite, doar au muncit amândouă cu sârg toată ziua. Le înveli cu grijă apoi se așeză și el în pat pentru odihna binemeritată. Datini străbune Afară ningea cu fulgi mari, pufoși. În casă era cald și plăcut, mirosea a brad și a portocale. Viviana, Angelina și Cezara roiau în jurul mezinului, amuzându
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. Ținea în mâna stângă o servietă voluminoasă, burdușită. Servieta i-a dat-o Andromandei, care a scos din ea un macat argintiu, părea țesut din razele lunii care nu mai răsărise, și i-a învelit pe cei doi care se drăgosteau pe apa neagră. Andromanda i-a vegheat și le-a șoptit descântece. A chemat întruna norișorii care învăluiau gromovnicul ce-l ținea încuiat popa Băncilă în lada din turnul clopotniței și i-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
calorifer. Acela reușise să vâre femeia în sac. Acum îl cosea la gură cu un ac mare de cojocărie, cu fir roșu, strălucitor. Bărbat de trecere A zărit-o în îmbulzeala de sus, de la laborator. Își ținea borcănelul cu „coprocultură“ învelit într-un șervețel roz. Când dădu șervețelul deoparte, își puse mănușile de ațică. Îl intrigă ce zări în borcănel: câteva bobițe intens negre, ca măslinele de 105, fără sâmburi. Dietetice. „Nasol“, își spuse, urmărind-o cum strângea borcăneleul în căușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la lumină că nu mai poate, prea s-a întins răutatea între oameni. Am mai discutat și eu. Chiar și cu Vicarul ăsta de-acuma, Irineu, am dezbătut, când a fost de i-am dat tabla aia de și-a învelit catedrala și acareturile de la Obancea. Are și el o credință în sensul ăsta, deși biserica nu poate fi de acord în principiu cu situația asta de misticism exagerat. - Popa Băncilă, continuă Vergilică, are niște încurcături cu dom’ Țongu, se judecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
comenzi, am și eu timp sè-mi aprind țigară și sè-mi ard ușor buzele cu prima înghițiturè de cafea, Ea stè cu genunchii lipiți, întorși înspre Matei, eu, cu piciorul drept care nu mai încape la masa de birou, aproape de genunchii ei înveliți într-un ciorap fin de mètase, Acum ar trebui sè meargè! îi explic și iau în stèpânire tastaturè, mouse, întreg calculatorul care imi rèspunde mai prompt că orice iubitè, mè contopesc cu el atât de natural încât îl simt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
triumfètor și mai obraznic că niciodatè și, totuși, pentru prima oarè de la instalarea lui în universul mateian, departe de a-l renega că pe ceva respingètor, strèin trupului meu, l-am regèsit cu o lucire stranie de bucurie, M-am învelit în el că într-o mantă lungè de ploaie, Se apropiau sèrbètorile, la telefon, mama m-a chemat acasè de Crèciun, Cel puțin de Crèciun, insistè ea, dacè nu vii de Revelion! Corina mi-a sugerat, sperând cè poate sè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
țin de o abordare mai deschisă a problematicii de viață și, de ce nu, de o filosofie oarecum genuină a faptului existențial. Întâlnim în paginile acestei fermecătoare cărți aceeași propensiune spre dimensiunea erotică, aceeași cultivare a candorii și a stărilor surdinizate, învelite într-o aura de calm și discreție, uneori, sau de explosive expansiuni sentimentale, alteori. Autoarea se mișcă dezinvolt pe o arie tematică generoasă (subsumând erosul carnal sau spiritualizat, cultul reveriei, al stărilor crepusculare, dar și exuberanța trăirilor ardente), apelând la
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
început și nu le voi sugera că n-am de gând să port un șorț imaginar. Barney, un mascul relativ neevoluat, a afișat la început o oarecare supărare, deoarece nu făceam minuni ca el să găsească mereu în bufet napolitane învelite în ciocolată cu migdale, dar s-a liniștit când a văzut că nu am de gând să mișc un deget decât pentru a-mi îndeplini sarcinile de designer pentru care am fost angajată. Așadar, a cerut să se revină lasistemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Jake, în timp ce se îndreaptă spre masă cu sacoșele. Scot ketchupul, sosul și oțetul, dar nu și farfurii; poate că, după el, farfuriile ar fi un moft. Cred că am dreptate; Jake rupe sacoșele de hârtie și scoate la iveală pachete învelite în ziar, pe care le pune pe podea, lângă foc. Două picnicuri într-o zi, zic eu... Mă așez și îl sărut. Pare speriat de gestul meu neașteptat, însă își revine imediat, surâde și face la fel. —Te superi? întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]