12,339 matches
-
insuficient compensată. Apoi un șoc teribil scutură nava. Plăcile de titan de pe cocă vibrară, lansând prin Nostromo un enorm vuiet metalic. ― Pierdut, pierdut! urlă Kane în momentul în care lumina pasarelei dispăru brusc. Indicatoarele de presiune țipară un avertisment când șocul se repercută până-n terminațiile nervoase, electronice și interdependente ale lui Nostromo. În sala mașinilor, unda de șoc îi atinse pe Parker și Brett tocmai când se pregăteau să desfacă două sticle de bere. Niște tubulaturi întinse pe plafon explodară imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
un enorm vuiet metalic. ― Pierdut, pierdut! urlă Kane în momentul în care lumina pasarelei dispăru brusc. Indicatoarele de presiune țipară un avertisment când șocul se repercută până-n terminațiile nervoase, electronice și interdependente ale lui Nostromo. În sala mașinilor, unda de șoc îi atinse pe Parker și Brett tocmai când se pregăteau să desfacă două sticle de bere. Niște tubulaturi întinse pe plafon explodară imediat. Trei panouri din compartimentul cubic de control luară foc, în timp ce o valvă de presiune hârâi și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ataca doar solul planetei. ― Nu este rea idea, admise Ash. În afară de două lucruri. (Ripley aștepta nerăbdătoare explicațiile.) Mai întâi, cum am mai discutat, deplasarea creaturii cu forța, ar putea să prilejuiască o întrerupere fatală a acțiunii exercitate asupra lui Kane. Șocul îl poate ucide. Apoi, nu știu dacă, rănind-o serios, vietatea nu va împroșca lichidul în toate părțile. Ar fi o reacție defensivă în raport cu calitățile destructive și protectoare ale fluidului. Ash tăcu atât cât aceste imagini să se fixeze în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se amplifică în exterior atunci când remorcherul se desprinse de suprafața pârjolită. Nava se balansă la o sută de metri deasupra solului, furtuna învolburând praful sub burta ei. Pilonii masivi care-o susțineau se repliară încet în compartimentele lor metalice. Un șoc surd traversă pasarela, confirmând ceea ce ordinatorul imprimase pe console. ― Suporturi retractate, anunță Ripley. Închid blindajele. Plăci groase de metal glisară pe șinele lor, ferecând habitaclele trenurilor de aterizare. ― Gata, declară Ash. ― Bine! Ripley. Kane nu-i aici; intri în joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
erau răspândite cioburi de veselă. Ici și colo, băltoace de sânge acopereau mâncarea, podeaua, corpul sfârtecat al lui Kane. ― Nu! Nu! Nu!... repeta Lambert, cu privirea dementă fixată pe colegul ei hăcuit, pradă isteriei. ― Ce-a fost? murmură Brett, acuzând șocul acestei tragedii. Dar ce-a fost asta? Îngrețoșat, paralizat, Parker nu făcu nici un gest de compătimire când Ripley se întoarse cu spatele pentru a voma. ― Chestia aia a crescut în el de la început și nici nu și-a dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cu o voce tristă: ― Tambuchi interior blocat. Ripley aprobă din cap. ― Sasul mai e presurizat? întrebă Dallas. Ripley repetă mișcarea. Căpitanul ezită, privind fețele întunecate. Nimeni nu-i întorcea privirea. ― Vrea cineva să spună ceva? O rugăciune? Copleșiți încă de șocul ultimelor evenimente, era evident că nu aveau nimic de zis. Kane nu mai era. Murise. Asta era. Niciunul dintre membri echipajului nu se pricepea la vorbe. ― Să terminăm, zise Lambert. Dallas se gândi că nu era un epitaf deloc potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Bine-nțeles. Nu-i complicat. Lambert nu mai suporta. ― De ce ascultați aiurelile astea? Dallas examină ideea pe toate părțile, încercând să-și imagineze derularea operației. Creatura e prinsă într-un colț, îi amenință cu dinții și ghearele. Îi trimit câteva șocuri electrice, destul de puternice pentru a o irita dar nu pentru a o răni. Doi membri ai echipajului o împing puțin câte puțin spre plasă, apoi îi atrag atenția după ce e prinsă, iar alții o târăsc spre sasul principal. Monstrul răspândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
maldăre de metal îndoit, topit, de plastic sfâșiat. Această primă explozie se istovi, apoi urmă o iluminare incandescentă când rafinăria se dezintegră. Două miliarde de tone de gaz și mașini se vaporizară în spațiu, eclipsând-o, apoi dispărând. Unda de șoc îmbrânci năpraznic naveta spațială. Când mica navă se stabiliză, Ripley își desfăcu chingile și se ridică. Nostromo și colegii săi încetaseră de a mai exista. Nu mai erau. Gândul acesta o bruscă și o izolă mai mult decât își imaginase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Degeaba. Căută atunci o unealtă sau o armă oarecare, dar nu descoperi decât un combinezon presurizat. Deși îi tremurau mâinile, îl îmbrăcă în viteză. În exterior, bestia scutura cutia lui Jones care vedea că-i sunase ceasul. Cutia se prăbuși. Șocul răsună lugubru, dar cușca nu se sparse. Apendicele o ridică și o lovi de perete. Jones era în culmea disperării. Ripley își puse în sfârșit casca și o închise. Nu era nimeni care să-i verifice ținuta. Oricum, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mari, de am crezut că-i ies din orbite. El rupea ceva românește, așa că i-am spus direct că am fugit din țară și pentru fapta aceasta nu va avea inima să mă arunce în mare. După ce i-a trecut șocul, s-a pus pe un râs, de s-au adunat în jurul lui vreo patru marinari. El le-a spus în limba lor că am fugit din țară și felul în care am reușit. Toți m-au îmbrățișat, mi-au strâns
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
sănătate a întregii populații. Ne-a trimis, fiecărui cetățean, câte un plic cu hârtiile cu care să ne prezentăm la medicul de familie. Și eu m-am prezentat. Foarte curios lucru: contactul cu medicii a fost pentru mine ca un șoc negativ. Am făcut analize, din care a rezultat o creștere ușoară a glicemiei și a colesterolului. Am fost și la medicul oftalmolog (la care mai fusesem, la spital). La consultația lui, nu am mai văzut deloc, cu ochiul stâng, iar
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
așa. Că, de fapt, este și un „miracol” de construcție națională, de unificare forțată - ca și construcția unui singur „popor” dintr-o (relativă) diversitate de țărani locuitori ai unei multitudini de „țări”. Că Transilvania a fost, de fapt, un imens „șoc cultural” pentru Vechiul Regat, pe care România Mare l-a depășit cu greu și a încercat să-l uite cît mai repede. Desigur, nu sîntem nici pe departe singura națiune care a procedat astfel. Și, desigur, altminteri nu am fi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și nici nu conservă mai bine, în mod automat, patrimoniul natural”. Și o cauză a acestei stări de fapt : „Nefinanțînd agricultura, neformînd țăranii pentru a deveni agricultori, neorganizînd piețele comerciale și funciare, clasa politică a lăsat țăranilor sarcina să amortizeze șocul celorlalte schimbări socio-economice din țară”. Și să se descurce de capul lor. Or, exact aceasta este problema : neavînd încotro, se vor descurca după cum îi va tăia capul... Violette Rey mi-a povestit că unul dintre miniștrii prezenți la lansarea oficială
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Tratamentul prescris : anticomunism, anti-corupție și austeritate. Primele două s-au dovedit a fi ser fiziologic și efectul placebo s-a dus rapid, iar bolile au continuat să roadă pielea lui groasă. Austeritatea, în schimb, a fost administrată în doză de șoc, iar „elefantul” este total amețit, dar s-a ținut încă pe picioarele sale de elefant. Îl ustură și îl doare peste tot, dar, masiv și greoi, se învîrte nervos prin țarc. Și atunci, ce l-a scos în stradă ? Să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nu era decât o statuie de consistență sticloasă, dar vie, mișcătoare. Ea nu putea fi dezbrăcată. Un moment mi-am ridicat ochii de pe paginile care se tot înmulțesc în fața mea și, din reflex, am privit în oglindă. Am avut un șoc când privirile mi-au fost barate de celălalt text, de pânză, al husei de pe oglindă. E un text abscons, încifrat, prin el nu străbate nimic. Știu că nu am decât să-l smulg, pentru ca razele adevărului să mă copleșească, să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ani de ghinion; îți arunca romanele și cărțile de versuri pe geam. Până la urmă ai divorțat de el, acum cinci ani. Ții minte că divorțul s-a pronunțat cam tot pe vremea asta, prin decembrie. Ai suportat ciudat de greu șocul; în noaptea de Anul Nou te-ai simțit atât de singură, de fără sens în garsoniera ta de pe Ștefan cel Mare, prima în care te mutaseși, încît ai ieșit, chiar la miezul nopții, să te plimbi pe Aleea Circului. Ai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
surprinzând o dată pe Jenia pe jumătate goală în cameră, n-am avut nici o tresărire și am privit-o ca pe un obiect oarecare. Am gândit mult în noaptea aceea, întrebîndu-mă dacă nu cumva dragostea mea prea mare pentru Maitreyi și șocul atât de aspru al despărțirii, și solitudinea n-au contribuit să mă neutralizeze sexualicește, n-au făcut din mine un neputincios sentimental și fricos; dacă nu cumva trăiesc departe de lume, pentru că nu o pot înfrunta, și m-am hotărât
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ipoteza la care ajunsese. Anume, își închipuia că Leana cunoscuse și iubise cu adevărat pe cineva, un tânăr poet, Adrian, și acesta, foarte probabil, murise sau dispăruse, dispăruse pentru totdeauna din viața Leanei. Doctorul își închipuia că Leana suferise un șoc, un soi de traumatism, nimic grav, credea el - căci ajunsese acum s-o cunoască bine pe Leana și se convinsese de normalitatea ei - dar, totuși, traumatismul i-ar fi provocat o anumită amnezie. Leana pur și simplu nu voia să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
bunăoară, credința că tinerețea și viața pot fi prelungite altfel decât prin mijloacele pe care le utilizăm astăzi, mijloace pur biochimice. Știți la ce mă refer? - Nu. - Mă refer în primul rând la metoda propusă de doctorul Rudolf, electrocutarea prin șocuri de un milion, un milion și jumătate de volți... E o aberație! - Din fericire, nu cred că metoda a fost vreodată aplicată. Doctorul apucă paharul cu whisky și începu să-l învîrtească, absent, între degete. - Nu, n-a fost, vorbi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și își umplu din nou paharul cu bere. - E o poveste lungă, începu. I se păru, într-adevăr, lungă, obscură și inconcludentă. Primii cercetători ai arhivei Rudolf ar fi afirmat că, în anumite cazuri, victimele nu au fost ucise de șocul electric, dar experiențele începînd puține luni în urmă n-au putut fi urmărite consecințele electrocutării. În alte cazuri, s-ar fi constatat o modificare a sistemului genetic. Câțiva cercetători ar fi interpretat asemenea modificări ca prodromul unei mutații. Dar, fără
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pantă sub muchea dinspre șosea. După un ceas, fata izbuti să iasă cu ajutorul unei scări de frânghie. Dând cu ochii de polițiști și văzând camioneta, începu să strige speriată, și-i apucă mâna, trăgîndu-se foarte aproape de el. - A avut un șoc, explică încurcat, și suferă, probabil, de amnezie. - Dar ce limbă vorbește? întrebă cineva din grup. - Bănuiesc un dialect indian, răspunse prudent. Din actele de identitate s-a aflat că se numea Veronica Bühler, avea 25 de ani, era institutoare și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-i dăm crezare și proverbului " Vulpea cînd n-ajunge la struguri zice că-s acri" și să fim mai atenți, cînd vine vorba de propriile noastre inițiative, înainte de a le cere miracole celorlalți. "Secretele" unui bun CV Claritatea este atuul șoc. Stilul trebuie să evite tentația extremelor: să nu fie un CV foarte detaliat sau, dimpotrivă, unul prea sintetic. ► Vocabularul indiferent de domeniul de aplicație, trebuie avut în vedere să fie ales cu grijă, nu să urmeze un model standard, impersonal
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
clipa aceasta protejata ta ? De o oră stă la oglindă în camera ei, stă, se gătește și se admiră... Când am întredeschis ușa să văd ce face, era prea multă liniște și m-am îngrijorat, să nu fi avut un șoc, mi-am spus, să nu fi legat lucrurile între ele, boala lui, plecarea ei, rochiile... Ei, află că nu ! Află că feblețea lui stă și se admiră... Da, ar fi pentru el o ultimă lovitură să vadă, și în privința aceasta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-l îndemne să mai stea, vrând ce ? Vrând ce să îl îndemne ? Dar a existat, într-adevăr, acest surâs al Sophiei, îndreptat spre Ialomițeanu, în oglindă ? Ambarasanta onestitate nu-i dă voie Profesorului să aibă o certitudine și, cum totdeauna șocul primei bănuieli i se spulberă foarte repede, chiar în această clipă, el nu mai știe dacă ce a văzut era adevărat ori se află sub delirul minții sale - neurastenice, suspicioase. Privind neatent afară, spre terasa cu clematite, Profesorul Mironescu clipește
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
automobil, la întoarcere, d-l Nicolaid mi a povestit avatarii sorei sale Nathalie (căsătorită acum nici o lună cu magistratul Crețeanu). Surprinși en voyage de noces la Sinaia, la hotel Caraiman, pe lângă neliniștea că frontul este atât de aproape (ah ! ce șoc să-ți dai seama deodată că în orișice clipă ți se poate întâmpla orice, nemaiexistând acele legi și obișnuințe care să te apere ! a plâns pauvre Nathalie, căreia în înghesuială îi smulseseră pălăria), s-au trezit cu toate trenurile suspendate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]