KorAP: Find »[drukola/base=țâșni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...132 133 134 ...162 >

4,027 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812

pământ. Ghemuit după cadavrul umflat al unui catâr, Marius zărește câțiva soldați români necunoscuți prinși într-o horă sinistră a morții, cu trupurile aproape tăiate de rafalele ucigașe. Cad unii peste alții. Lângă el, se trântește Caftoi. Cu grenadele pregătite, țâșnesc amândoi către cazemată. Bocancii țintuiți strivesc piepturi, fețe, brațe. Dar nu se opresc nici la vaietele celor călcați în picioare sau la horcăiala celor atinși de moarte. Din fugă aruncă simultan grenadele apoi se trântesc la pământ. O explozie puternică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
Schultz întoarce privirea spre transmisionistul care, așezat pe vine lângă mica stație portabilă, așteaptă cu ochii țintă la el. Face un semn scurt din cap apoi revine la observarea terenului. Asaltul, minuțios organizat, se declanșează instantaneu. Fulgere albastre și portocalii țâșnesc din armele atacatorilor către țintele lor. Focul concentric și bine direcționat al automatelor este punctat cu rafale nimicitoare plecate din țevile numeroaselor MG 42 ce toacă la milimetru terenul. Câteva lansatoare de grenade intră și ele în horă. Fuzeele sensibile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
în fugă dintr-un bordei ce arde. Doi dintre ei încercă să pună în baterie o mitralieră, acoperiți de camaradul lor. Pocnetul sec al unei puști curmă tăcerea sinistră. Un soldat german scăpă automatul și duce mâna la gât, de unde țâșnește sânge. Linia albă a nemților are un moment de ezitare. Mulți se culcă la pământ. Von Streinitz vede imediat de unde vine pericolul. Evaluează atent distanța și fără să țină seama de gloanțele care îi șuieră pe la urechi ca niște viespi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
pași distanță. Nu mai are vreme să se ferească. Pune corpul mortului peste el. Explozia îl trântește de perete cu forță incredibilă și-i smulge tot aerul din plămâni. Urechile îi țiuie, fața și uniforma sunt împroșcate de sângele care țâșnise ca dintr-o conductă spartă din trupul neamțului. Dar este viu! În jocul permanent de zaruri pe care-l poartă cu Moartea dăduse din nou șase-șase. Data viitoare va fi la fel de norocos? Undeva se aude un strigăt de durere: Ajutooooor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
Se împiedică de echipamentul abandonat și împrăștiat peste tot. Cade greoi. Simte o durere sfâșietoare în coaste. Înjură amarnic. Deasupra capului său, gloanțele zăngăne și ricoșează pe laturile unui dulap metalic. Se întoarce brusc pe burtă și durerea tocmai amorțită țâșnește fulgerător la suprafață. Își descarcă automatul către niște siluete întunecate. Trage orbește, fără speranța să nimerească pe cineva. Doi soldați în mantale lungi de iarnă sunt proiectați în perete. Încremenesc căzuți la podea, ghemuiți unul peste celălalt în poziția grotescă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
Dar dacă se așează jos, sigur va adormi instantaneu. La vederea lui, soldații ce moțăie întinși pe podeaua mozaicată se ridică în picioare dar el le face semn că nu este nevoie. Într-un brusc puseu febril, o sudoare fierbinte țâșnește din toți porii ca apa dintr-un robinet. Transpirația se prelinge pe frunte, spinare, piept, pântece, picioarele se năclăiesc într-o umezeală caldă și lipicioasă. Lumini intermitente și puncte negre, mari, încep să-i joace haotic prin fața ochilor. Amețit, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
se aud din rândul apărătorilor. Pentru o secundă, întoarce privirea spre dreapta. Un soldat român se prelinge încet pe lângă zid, pe frunte cu o mică pată roșie. Câteva grenade explodează cu zgomot puternic și mitraliera tace. Un neamț se ridică, țâșnind ca un iepure spre copacii unde spera să-și găsească adăpost. Cade la pământ ciuruit. Un altul, sprijinit într-un cot, scoate de la brâu o grenadă. Nu are timp să o arunce. De lângă Marius, Iovuț îl și luase la ochi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
privirea ațintită spre tavan, plecat deja către o altă lume. Fața eliberată de durere, se destinde. Zâmbește frumos și candid, ca un mugur de floare deschis în fața primei raze a soarelui. Mamă...Măicuță... Încearcă să mai spună ceva dar sângele țâșnește pe gura lui, închizând-o pe vecie. Marius încrucișează mâinile mortului pe piept. Murmură scurt o rugăciune pentru liniștea sufletului celui care murise. Se ridică, uitându-se la soarele înălțat sus pe cer. Mai este mult până la sfârșitul zilei când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
siguranța grenadelor și cu o mișcare largă, specifică unui discobol, aruncă pachetul către ei. Se aruncă pe burtă, împreunându-și mâinile pe cască, cu fața în zăpada afânată și rece. O detunătură puternică zguduie pământul și un gheizer de foc țâșnește spre cer. Arme, brațe, picioare, bucăți de trupuri zboară peste tot. Corpul lui primește în plin unda de șoc, rostogolindu-l câțiva metri înapoi. Printre împușcăturile care nu mai contenesc, se aude o voce strigând înspăimântată: Zurük! Zurük!160 Valul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

curând că aveau o astfel de gîndire) sporea sensul cuvintelor obișnuite. Când Puloș spuse: ce părere aveți, ne îmbătăm?, ceilalți reflectară, apoi când Asanache răspunse, hai să ne îmbătăm, eu izbucnii în râs, fiindcă un humor irezistibil dar și involuntar țâșnea din patetismul lui sumbru. Distincția cu care Szekely spunea anecdote deșucheate și fără un surâs făcea mai mult decât aroganța neacoperită de nimic a celor care ar fi vrut ca eu să fiu în grupul lor un simplu figurant. S-

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
care îl manipula, du-te încolo, vin încoace (și aceluia îi făcea o plăcere deosebită să se lase manipulat fiindcă murea după ea), și al doilea, un intelectual fin, dar care devenea neputincios îndată ce o lua în brațe, adică bărbăția țâșnea din el la simpla atingere, fără împlinire, lucru care pe ea n-o împiedica să-l iubească, să-și petreacă cu el chiar și nopțile, fiindcă avea totul de la celălalt, atrasă însă irezistibil de intelectualul fin, căci acesta o iubea

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
chiar a consumat ceva interior, ceva prețios. Desigur, acum omul nu ne mai spune nimic și ne mirăm că avem în fata noastră un ins obișnuit și tern! Înțelesei că trebuie să-l vizitez (n-am înțeles cum de a țâșnit în mine această înțelegere), ba chiar avui bănuiala că suferă fiindcă nu-l vizitam. Dorea în mod obscur să-l vizitez, să-l văd acasă, să fim noi trei împreună, el, Matilda și cu mine. Ba da, acum îmi amintesc

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
zona Vrancei, după nu știu ce calcule ale lui, după o anumită periodicitate a cutremurelor cu epicentrul acolo, distanța de la un cutremur la altul se va micșora din ce în ce mai mult și Bucureștiul va fi ras, pământul se va căsca, și un fluviu va țâșni peste ruinele lui... Cică a întocmit și un fel de hartă cu imobilele care se vor prăbuși la cutremurul apropiat (printre care și blocul în care domnul Nicolau poseda un vast apartament) și a depus acea hartă unde trebuie și

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
ei erau cam mici, nu într-o proporție prea favorabilă cu gura, ai fi zis prea mare într-un obraz și el mare și cam prea rotund, iar rădăcina nasului, separată de rest, putea fi a unui bărbat. Dar împreună? Țâșnea o armonie izbitoare, iar din ochi o bucurie de a trăi care hipnotiza. Putea o cotoroanță ascunsă să schimbe toate acestea? Nu într-o babă, firește, dar în ceva hidos, am văzut femei care, deși tinere și deloc urâte, sugerau

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
interioară a acestei uzine halucinante care este corpul nostru (poate o supremă armonie? dar cum apare ea? și când apare cum o putem reține?) și iată-ne liberi, descătușați... Îmi apărea neverosimilă violența pornirii mele împotriva lui Petrică... Cum de țâșnise din mine și mă ținuse înlănțuit atâtea luni? O iubeam pe Matilda? Bineînțeles că nu, mi-era străină, dar altcineva de mine, un alt eu însumi îmi șoptise tot timpul că da. Contemplam, în timp ce rătăceam pe străzi, în timp ce rămâneam minute

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
duceau spre trotuar... acolo îl văzui că se propti cu picioarele în bordură, se opinti din răsputeri să scape, se svîrcoli, chiar fu gata să-și elibereze brațele... începu însă să vomite și unul din indivizi îi primi jetul care țâșnise din Cubleș drept pe piept, un jet de salată verde, amestecat cu ouă nedigerate încă și clăbuci vineți de fiere... îi dădură drumul, credeam că chiar o să-i dea drumul și în clipa aceea Cubleș ar fi putut fugi, dar

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
cu câteva zile în urmă: neclintirea surprizei, strania bucurie a revederii (căci era stranie, îmi sugera sentimentul neliniștitor că o vedeam pentru întîia oară). Acum expresia și privirea ei nu mai arătau nimic, deși erau aceleași. Din acest nimic îi țâșniră scântei reci din ochi și o voce netă: "Ai cheile, de ce mă faci să cobor de pomană?" Și îmi întoarse spatele, nu grăbită (și acest lucru mă surprinse, graba, treabă complicată, de gospodărie să zicem, de la care o smulsesem dinăuntru

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
de creștinism, două milenii în care martirii umanității suferiseră parcă zadarnic. Aveam sentimentul, presimțirea că intrasem într-o nouă eră, dar abia mai târziu, când o apăsătoare experiență avea să se adune în urma mea, și după grele amenințări, avea să țâșnească gîndul: Era ticăloșilor. În ziua aceea îmi dădea târcoale, dar nu reușeam să exprim decât naivități grave și locuri comune. "Iuliu Cezar a fost un dictator divin?'' mă întrebă prietenul meu chiar înainte de a se reașeza pe scaun în fața mea

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
toate cât erau de urîte!, și apoi la orele unsprezece, secretara care mă găsea chiar pe aproape de biroul ei: domnul Petrini, la telefon... crezi că există ceva pe lume care să te subjuge mai tare decât entuziasmul sufletului, bucuria care țâșnește din el liberă, fără opreliști de nici un fel, neînsoțită de nici un gând reticent, de nici o urmă de bănuială, de gelozie sau resentiment?... Înainte de orice cuvânt sufletul tău își elibera brusc, la auzul glasului meu, un preaplin al inimii, glasul tău

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
slăbănogi, unul chiar înnebunise (ăsta trebuie să fi semănat cu frigida de maică-sa), dar și furtunosul Victor, puternic geniu nepăsător la trădarea soției, căci și el nimerise peste una ca maică-sa, cu oroare pentru îmbrățișarea și iubirea care țâșnesc direct și pasionat, sensibilă doar la asiduitățile ipocrite, mărunțele, delicate și plăpânde ale unui Sainte-Beuve, cu care își dăduse multă vreme întîlniri la biserică, după ce în casa lui Victor Hugo nu mai fusese posibil. Nu există mărturii revelatoare că această

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
mai departe, mohorât, restul frazei)... Și continuai: Sufletul tău nu poate rămâne inactiv, dacă nu mai iubești, începi să urăști! Da, ură irațională, nu credeam că în nici un an de la căsătorie o să începi să mă urăști. Da, ura ți-a țâșnit din gură și ți-a apărut pe chip. Formidabil! Parcă te-ași fi tăiat." Și tăcui, continuând să mă plimb, observînd-o fără s-o privesc. Dar nu se lumină, continuă să stea încordată și cu chipul urâțit, nu devastat ca

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
prima dată. Începui să am îndoieli. Și dacă în ziua aceea vorbise tot așa, cu Tasia sau cu Petea, sau cine știe cu cine și ceea ce îi citisem eu pe chip era doar proiecția speranței mele refulate? Da, dar ura țâșnise din cuvintele ei și, pe urmă, dacă ar fi fost Tasia sau Vasia, dracu să-i ia, de ce închisese brusc și se făcuse ca și când ar fi avut pe cap, în loc de păr, șerpi? Se mai însenină, dar telefonul continuă să-l

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
el: "Iubito, mă gândesc la tine Ca un borfaș la ceasul unui lord Și se ciocnesc în carnea mea drezine Și caii au atac de cord!" îl avu, acel atac de cord, precedat de un val de sânge care- îi țâșni pe gură și care nici măcar nu mă înspăimîntă. Ceilalți adormiseră. Ieșii afară și anunțai gardianul că unul din noi a murit. "Bine, zise el, du-te și te culcă, acum e târziu, o să-l luăm mâine dimineață." Și își plecă

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
a prins bătrânețea singuri." "Tu-le muma în cur, zise el enervat, nu-mi pasă mie de ei, îmi pasă de mine..." Avea dreptate, și eu trăiam și eram tânăr, nu ca el, dar acea vrană, acel cep din care țâșneau înainte din ființa mea, ca dintr-un butoi cu vin, bucuriile, ori fuseseră astupate, ori butoiul era gol. Ar fi trebuit atunci să fiu insensibil și nepăsător, dar nu eram. Dimineața mă sculam cu o senzație de chin fără nume

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
picior cu o voce cântată, afectând avertismente neduse până la capăt... "...domnuuu Calistrat... Vezi, domne, cum e cu chestia asta... Fii atent, domne, că e cu bubă în cap..." "Aiurea! făcea uriașul, bîl bab în bîzda mă-sii", și în loc de cuvinte țâșneau câteva clipe gîjîieli de râs care parcă îndată ce-i ieșeau afară din gâtlej, jjj, hî, jjj, el le aspira înapoi și se îneca... Iar de mine se lipi un individ care părea să fie un famen, cu un ten de

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]