16,458 matches
-
mai avea importanță, deși ieșise ciufulit rău, se simțea fericit că scăpase de acolo. Nu avea decât să se întoarcă acasă, în Europa, și să se orienteze la alte afaceri. Nu-l mai atrăgeau vechile îndeletniciri, contrabanda cu alcool și țigări i se părea acum lipsită de importanță. În afacerile cu armament, din care făcuse atât de mulți bani la început și pe care le abandonase, nu mai voia să se bage. I se păreau mult prea riscante. Voia altceva, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
său nu-l aude, deschisese ochii și dădu să se ridice. Încercă să tragă aer în piept dar se înecă cu praful pe care îl înghițise și îl cuprinse un acces de tuse. No, cred că ar trebui să schimbi țigările! spusese Calistrat, râzând de bucurie. Bine că ești întreg, dragule, îl bătu el ușor pe umăr, ne-ai tras o sperietură zdravănă. Credeam că te-am prăpădit sub pietrele astea. Cristian gemea de fiecare dată când bătrânul îl atingea, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aici degeaba, știu ei de ce au făcut-o. Gândește-te că sunt în zonă de aproape zece ani! Nu rămâneau capitaliștii ăștia atâta timp aici dacă nu erau în joc sume frumușele. Boris clătină din cap, trăgând cu sete din țigara pe care și-o aprinsese între timp: Ai idee cât au scos până acum? întrebă el, suflând pe nări fumul albăstrui. Nimic! Înțelegi? Nimic. Vezi? Ce să văd? Exact ca în Africa. Singura diferență este că nu suntem noi singurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
groase ce se bifurcau la vreo șapte metri deasupra solului. Și de acolo avea o perspectivă foarte bună asupra obiectivului. Se așeză comod, rezemându-se cu spinarea de tulpina groasă, pregătindu-se de o așteptare lungă. Ar fi fumat o țigară, ca să treacă timpul mai ușor, dar se abținu. Atât jarul încins, dar și mirosul fumului de tutun l-ar fi dat de gol. Căldura zilei se risipise de mult. Cerul fiind senin, se răcorise binișor dar nu era frig. Tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de ea. Poate că nici el nu auzise că mai este un drum spre peștera vâlvei, deși era puțin probabil ca acestuia să-i scape tocmai un asemenea lucru. No, dacă tot ne odihnim câteva minute, dă și tu o țigară! spuse Simion Pop foarte serios. Chiar de la început ne-am cățărat pe pereții râpei până pe platoul de deasupra, își continuă Simion povestirea, după ce trase cu sete un fum. Ni se zbătea inima în piept de frică dar tot ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trase cu sete un fum. Ni se zbătea inima în piept de frică dar tot ne-am aventurat în explorare. Deh, eram copii neștiutori... Bătrânul mai trase un fum, după care, ca și cum s-ar fi îngrețoșat brusc, aruncă pe jos țigara, strivind-o sub talpă. Nu-ți poți închipui ce bătaie am luat de la taică-meu într-o seară, când m-am întors acasă. Nu știu cum aflase de isprava noastră. Eu nu-i spusesem nimic iar ceilalți băieți s-au jurat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pericolul. Cu un efort supraomenesc, se scutură și păși dincolo de intrare, în lumina zilei. Odată cu căldura soarelui care îl învăluia, dispăru și teama covârșitoare. Începea să-și revină și se mai liniști puțin. Băieții erau în jurul camionului să fumeze o țigară. Se uitau la el nedumeriți, curioși să vadă ce face șeful lor. Boris îi privi nemulțumit de faptul că nu-i respectaseră ordinul, coborând în mașină. Le făcu semn cu mâna să urce la loc. Se întoarse apoi spre peștera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ore să rezolvi situația! strigă Mihailovici de la birou, chiar înainte ca ușa să se închidă în spatele lui Boris. Negru la față, mercenarul părăsi încăperea, îndreptându-se spre biroul său. Se trânti pe scaunul tare de lemn și își aprinse o țigară. Trase cu sete câteva fumuri, după care își întinse picioarele pe masă. Orbit de febra aurului, șeful nu avusese răbdare să-l asculte până la capăt. I-ar fi plăcut să se sfătuiască cu cineva, dar nu avea cu cine, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
iar calmul său îl descumpănea pe mercenar. Se întâmplase ceva cu șeful? Situația era deosebit de gravă însă el nu părea să își dea seama de acest lucru. Liniștește-te! rosti Vlad cu glas ferm. Ia o cafeluță, aprinde-ți o țigară și hai să judecăm lucrurile la rece! Nu-i totul pierdut, dimpotrivă, cred că putem să ne folosim de această situație și să întoarcem totul în favoarea noastră. Hotărât lucru, Vlad era în stare de șoc, se gândi Godunov. Grozăvia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
își mai dădea seama ce vorbește. Trebuia să-l lase în pace, fără îndoială că, după ce va trece ceva timp, își va reveni. Clătină din cap apropiindu-se de masa din colț pe care se afla cafeaua. Își aprinse o țigară, după care rămase tăcut. Te ascult! spuse Mihailovici după câteva clipe în care îl lăsase să savureze cafeaua. Povestește ce ai făcut la grota de pe platou, vreau să știu fiecare detaliu! Boris îi relată cu lux de amănunte aventura sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ia, spune, cât crezi că ar trebui să cerem pe ea? E la fel de puternică ca o bombă atomică, dar fără radiații și, absolut nedetectabilă, cred eu. Godunov nu răspunse, își mai turnă o ceașcă de cafea, aprin zându-și încă o țigară. Ei, ce zici? întrebă șeful nerăbdător, văzând că omul său de încredere nu scoate nici un cuvânt. O sută de milioane, două sute? De dolari, vreau să spun. Nu, ce vorbesc eu? E mult prea puțin. La potențialul pe care îl are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
camera sa de sub acoperiș, încuiase cu mâna lui toate ușile, punând apoi cheile la loc sigur, în sertarul biroului său. Trase într-o parte perdeaua de la geam și își aduse un scaun mai aproape de fereastră. Se așeză, aprinzându-și o țigară, pregătindu-se de așteptare. Nu dură mult până ce duhul apăru în curte. Negura, adunată din nou într-un ghem, se rostogoli prin poarta metalică. Imediat ce întrase în incintă, se întinsese pe toată suprafața betonată. Acum nu avea mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era gata și funcționa impecabil. Godunov se declară mulțumit de rezultat. Pentru prima oară, deși era amiază, îngădui lucrătorilor să ia o pauză de odihnă. Nu prea lungă, doar cât să bea o sticlă de bere și să fumeze o țigară. Cu o macara, urma apoi să încarce capcana într-o remorcă dar nu înainte de a o vopsi. Boris ținea morțiș ca lucrul să fie terminat în cele mai mici detalii. Voia să plece din Baia de Sus, imediat ce bestia era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pentru a-i face vânt apoi în ladă. Îl întoarseră pe o parte, uitându-se la legăturile de la mâini. Totul era în ordine, așa încât se traseră ceva mai deoparte rămânând în așteptare. Se rezemaseră de perete, aprinzându-și câte o țigară. Din poziția în care stătea, culcat pe podeaua benei autoturis mului de teren, nu avea cine știe ce perspectivă. Încercă totuși să își facă o părere despre locul în care se afla. Se părea că Pop avusese dreptate, după ce fuseseră capturați îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
despre locul în care se afla. Se părea că Pop avusese dreptate, după ce fuseseră capturați îi aduseseră la baza Pinforest de la poalele Muntelui Rău. Recunoștea drumul construit de basarabeni spre Râpa Dracului. Discuția dintre cei doi mercenari încetă brusc. Aruncaseră țigările și își aranjaseră rapid ținuta, luând o poziție aproximativă de drepți. De după colțul clădirii, apăruse cineva care se apropia de ei. Șeful lor, Boris Godunov, pentru că el era cel ce venise, le răspunse cu o înclinare scurtă din cap. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și nu se putu abține să nu desfășoare secvențele acelui destin ca și cum răsfoia un album de familie. (Și am impresia că printre acele imagini se amestecau, involuntar, și amintiri ale copilăriei sale.) Un subsol Într-o penumbră maladivă, În fumul țigării și al miasmelor de vin; scene jalnice cu certuri de familie, bătăi, urlete, plînsete cu sughițuri; ploșnițe plesnind sub torța hîrtiei de ziar, pe cînd flacăra lingea striurile din fierul patului de campanie; despăducherea, aidoma maimuțelor, seara, la o lampă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o rochie de culoare Închisă, cu guler alb de dantelă, ea, o curvă de garnizoană arătînd ca o studentă de la Heidelberg... Apoi o zări pe ea, pe Marieta. Ședea cu picioarele Încrucișate, ca și celelalte, cu posteriorul revărsat, cu o țigară-n mînă, Într-o rochie de atlaz azuriu, numai că-n atitudinea ei, În Înfățișarea ei din lumina aceea rozalie În care părea cufundată ca-ntr-un acvariu (eterna Sirenă a marinarilor) era ceva care-l va atrage imediat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
2, Stanko haiducul 3, Răscoala țărănească 4; liturghii, spectacole de circ, defilarea organizației șoimilor, serbări școlare, expoziții de desen (unde o acuarelă a tatei primise o mențiune din partea juriului). Aici este consemnată și ziua În care și-a aprins prima țigară, În closetul școlii, Îndemnat de un anume, Ivan Gherasimov, fiul unui emigrant rus, care, o săptămînă mai tîrziu, Îl va conduce Într-o celebră cafenea belgrădeană de pe vremea aceea, unde cînta o orchestră de țigani, iar conții și ofițerii ruși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de cîmp, albăstrele, dar a lăsat-o baltă, șoldie, Încît acest motiv floral pictat direct pe sticla geamului crea iluzia unei perdele un pic ridicate. De atunci s-a apucat serios de treabă, picta neobosit, zile Întregi, tot timpul cu țigara În colțul gurii (cînd era liniște, din plămînii lui se auzea un șuierat ca de foale). Decora cu floricele tot felul de lăzi scorojite, porțelanul abajururilor, sticle de coniac, vaze din sticlă ordinară, borcanele de nescafé, caseta de lemn pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
În colțul gurii (cînd era liniște, din plămînii lui se auzea un șuierat ca de foale). Decora cu floricele tot felul de lăzi scorojite, porțelanul abajururilor, sticle de coniac, vaze din sticlă ordinară, borcanele de nescafé, caseta de lemn pentru țigări. Pe un sifon mai mare a Încondeiat pe fundalul acvamarin numele unor cafenele belgrădene, cu caligrafia lui de pe albumașele cu insule: Brioni, Boka, Pescărușul, Marinarul, Zori de zi, Cafeneaua sîrbă, Poarta Vidinului, Poarta Stambulului, Skadarlija, La trei pălării, La doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
zilei se reflecta dureros În lentilele goale rămase lîngă toc). Toate astea, deci, i-au fost Înmînate mamei, la spital, a doua zi de la moartea lui. Totul era menționat cu minuție În Enciclopedie, nu lipsea nici măcar batista, nici cutia de țigări „Morava“ ori Politika ilustrată În care dezlegase parțial un careu de cuvinte Încrucișate. Urma apoi o listă cu numele medicilor, al infirmierelor, al vizitatorilor, ziua și ora cînd a fost operat (cînd doctorul Petrović l-a deschis și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Brener iubea poezia, negustoria nu-i secătuise, de tot, simțul frumosului - un vers despre un apus de soare, care cade la orizont aidoma unui cap de monarh, atunci cînd se prăvale de pe un butuc. Îngîndurat, domnul Brener Își scoase o țigară din buzunarul interior. În acel moment, chiar În acel moment, fetița din pădure scoase oglinjoara rotundă din buzunar, placată În sidef, și și-o apropie de față. Își văzu Întîi nasul pistruiat, apoi ochii și părul roșcat, precum coada veveriței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
zări imediat În spatele ei, de fapt În spatele oglinzii - pentru că În spatele ei nu se afla nimeni și nici un fel de drum - un drum de țară noroios străbătut de o șaretă. Pe locul din față stătea tatăl ei. Își scosese chiar o țigară din buzunar de care-și apropie flăcăruia chibritului, lăsînd biciul În poală. Acum arunca chibritul printr-un arc Înalt, În noroi. După care strînse brusc hățurile. Acum avu În fața ochilor grozăvia... În șaretă săriră doi bărbați. Fetița gemu În vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lor trădătoare, căci Își călise În timp bravura, instruindu-se În spiritul legendelor de familie. De aceea, ca ultimă dorință care i se rezervase prin protocolul caritabil, nu va cere un pahar de apă, cu toate că-l ardeau măruntaiele, ci o țigară, așa cum pe vremuri unul din strămoșii săi ceruse cîteva fire de tutun pe care, după ce le amestecase, le scuipase În față, călăului. Ofițerul bătu din călcîie și Îi oferi tabachera sa de argint. („Domnilor, vă dau cuvîntul meu de onoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dau cuvîntul meu de onoare, nu-i tremura mîna mai mult decît Îmi tremură mie, cînd țin paharul ăsta. Cin! Cin!“) În lumina răsăritului, soarele cădea pieziș, ca-n cripta unui sfînt dintr-o ilustrată veche, iar fumul brumăriu al țigării se Înălța precum zorile. Condamnatul simți cum fumul, superbă iluzie, Îl moleșea pentru o clipă, auzind parcă din depărtări sunetul taragotului care se prelingea peste cîmpie, și atunci aruncă țigara pe podea și o stinse cu cizma sa de husar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]