5,899 matches
-
de asemenea, Don Quijote. Contează adesea gestul de a declara că o afirmație este adevărată cel mai bun garant al ficționalității. La începutul romanului Don Quijote citim: "Dar asta nu interesează așa de mult povestea noastră; destul ca noi să nu ne abatem mai mult de un țol de la grăirea ei adevărată". Puțin mai încolo, naratorul susține că este cel mai sincer dintre rivalii săi, dînd mai multe variante ale unei întîmplări. Merge așa de departe încît rotește adevărul la 180: în Capitolul
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
care va rămîne pentru totdeauna în mintea naratorului: Am văzut-o, șezînd pe canapea, cu lampa deasupra ei, cu fața congestionată, greoaie și vulgară, bolnavă, absentă, ochii ei, cu o privire ușor dementă, fixați pe o carte, o femeie bătrînă abătută pe care nu o cunoșteam. Adevărul fotografiei este această ființă străină, această persoană de nerecunoscut, despărțită de privirea afectuoasă, familială prin procesul fotografic. Povestirea lui Proust reprezintă, așadar, o analiză pătrunzătoare a procesului de focalizare pe care îl utilizează. Dar
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
pe dinafară, hotărând de comun acord cu boierul să repete sfințirea timp de trei zile. Timp de trei zile, stafia în lanțuri, n-a mai tulburat liniștea patriarhală a conacului. În acest timp toate nenorocirile de pe fața pământului s-au abătut asupra boierului, familiei sale și întregului conac. I-a ars grajdiul, i s-au îmbolnăvit și murit animalele, i s-a îmbolnăvit fica cea mică Mădălina, seceta și uscăciunea s-a abătut asupra acelor meleaguri. După cele trei zile de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
timp toate nenorocirile de pe fața pământului s-au abătut asupra boierului, familiei sale și întregului conac. I-a ars grajdiul, i s-au îmbolnăvit și murit animalele, i s-a îmbolnăvit fica cea mică Mădălina, seceta și uscăciunea s-a abătut asupra acelor meleaguri. După cele trei zile de sfințire și tămâiere stafia înlănțuită a apărut din nou, bisându-și tânguirea lugubră. Boierul Mogoșan era disperat, nemaiputând să îndure ispitele și încercările la care era supus. Totuși își păstra calmul, reflectând
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Suferința, vrajba și dezmățul au pus stăpânire pe pământ. Arhanghelul Mihail-prințul ocrotitor al universului îl avertiză pe împăratul Iulian: -Dacă nu îți vei înmulți credința și vei trăi în continuare gustând din fructele plăcerii și dezmățului, mari nenorociri se vor abate asupra casei tale și întreg neamul tău, asupra căruia veghez necontenit. Iulian era stăpânitorul unui vast imperiu, întins pe două continente, având supremația pe mări și oceane, supușii săi numărând jumătate din populația globului pământesc. Bogățiile fără de sfârșit, armata imensă
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
chipul său supt de suferință, nu-mi apare niciodată în amintire fără un adânc fior: e pentru mine semnul că pe această lume, destinul orb nu e atotputernic, că hotărârile lui pot fi smulse, că fulgerul intuiției noastre îl poate abate din mersul lui implacabil. Și că, odată înfrînt, el cedează mereu netezindu-ți drumul nu fără a-ți lăsa în conștiință de fiecare dată o spaimă, semn că nu te va proteja la infinit. Această spaimă o trăia pe drum
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
șapte la matematică și opt la română, iar la oral șapte. Ți-am văzut notele. Sunt rele. Șapte e nota de admitere, dar pentru bursă aveai nevoie de nouă. La Cîmpu-Lung ți-ar fi dat patru. O nedumerire grea se abătu ca o negură asupra mea. Cum adică, nu știam? Convingerea fusese deci o iluzie? Sau nu cumva știam ce nu trebuie, lucruri foarte grele care nu eram obligat să le știu și în schimb nu știam, sau știam prost acele
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
plin de elevi și eleve, care, ca și mine, terminaseră vacanța și plecau spre orașele în care învățau, la licee sau școli normale... Veselia care anima altădată peroanele, la sfârșit de vacanță, era acum umbrită de o melancolie gravă care abătea privirile în lături sau în pământ... Știam toți... Clujul nu mai era al nostru și toți aflasem că-l pierdusem fără să tragem un foc de armă... Că ministrul nostru la Viena, unde forțe mai puternice decât noi ne dictaseră
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cruce" pe școală? Îi spusei numele pedagogului care le organizase, strîmbîndu-mă cu un dispreț neascuns, ghidat de instinct, pentru a nu intra în detalii despre "Frățiile de cruce", detalii pe care nu le cunoșteam și pentru a-l intriga și abate discuția spre idei și nu spre fapte din școală. - Ce, zise, nu se poartă bine cu voi? - Nu știe să răspundă la întrebări, zisei, nu se poate fără întrebări... - Da? zise. Ce fel de întrebări? Întrebări aveam multe, pe care
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ne protejează cu ploile lor și simțim pașii noștri stăpâni pe lume, până nu suntem loviți și inima nu ne bate să ne spargă pieptul... Trăisem astfel de lovituri; palma grea, țărănească, înjurătura, cuvântul trivial, josnic, la adresa mamei mele, se abătuseră adesea asupra mea. Familia însă, cât era ea de dezbinată, mă protejase. Astfel de oameni pe care nici un gând înalt nu-i călăuzea, erau disprețuiți de tatăl meu. Îi cunoșteam pe toți oamenii prin el. Bîzdoveică era cu măciuca. Stan
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
vrei, mai adaugă el. Mi-a arătat-o, dar în ceața serii nu mi-am putut da seama dacă era verde sau nu. Colegul meu îmi explică: fusese construită înainte de legionari, cu mâinile lor. În sfârșit îl văzui că se abate din drum și se urcă în tramva- iul 6, înapoi spre oraș. L-am urmat. Nu mi-a spus nici acum unde mergem, avea în el sentimentul de șef (nu era el șef al clasei?) și șefii nu se simt
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
secret. Mărin a lu’ Spânzuratu’ i-a convocat În mare grabă, În aceeași zi, pe cei doi primari din localitățile Învecinate: Dumitrică a lu’ Îmblânzitu’ și Stănică a lu’ Zăpăcitu’ la o consfătuire În trei. - Mă’ fraților, mare noroc se abătu pe capul nostru! Auziți voi, minune, Însuși președintele țării ne-a invitat la Cotroceni, să ne ceară consimțământul parafat pentru venirea americanilor acilea, la noi, În comună! Acuma, musai, trebuie să fim uniți, să fim de acord, În fața președintelui! - Mă
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
iunie), chiar în ziua plecării mele de acolo - scria consulul - și două zile mai târziu s-a întins la Brăila, cu aceleași efecte distructive asupra populației din aceste orașe. Suntem acum într-o așteptare zilnică ca molima să nu se abată și asupra Bucureștilor, unde locuitorii, cei care sunt în stare s-o facă, se și pregătesc să fugă către munte, la auzul primelor știri privind apariția ei; și este drept ca în acest caz să mă retrag și eu la
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
De altfel, după ultimele ploi căzute, acest crud flagel s-a reanimat, printre victime numărîndu-se și Mouton, agentul consular locțiitor, căruia îi murise mai înainte soția , dragomanul Raimondi și alți slujitori"64. Totuși biciul necruțător al holerei, după ce s-a abătut atât de crunt asupra Moldovei, începînd din luna mai 1831, prinde să se domolească treptat în această încercată provincie, îndată ce el trecuse în Țara Românească, unde bântuia cu furie. Diminuarea virulenței epidemiei poate fi foarte bine urmărită din anexele însoțind
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
unui aer numit protoxid de azot"77. Desigur că impactul unei epidemii atât de virulente s-a manifestat puternic asupra populației prin declanșarea unor reacții emotive în mentalul colectiv, epidemia ocupând un loc de frunte printre calamitățile ce s-au abătut atât de des asupra Principatelor la acest început de epocă a regenerării lor, dar și de înfruntare a unor crunte adversități. Cele mai instinctive și elementare reacții s-au manifestat prin panică nebună și teroare, ce au determinat fuga locuitorilor
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
că e mai bine pentru noi să fim împreună [...] Eu era chiar să plec la voi în zilele acestea..., însă acum rămân aici [la Cluj]; îmi procur proviziile necesare pentru casa mea, ca să nu simt lipsa lor, dacă s-ar abate și în aceste părți primejdia și te aștept pe tine și familia Kunn la mine"172. Cea de-a doua aparține baronului Samuel Josika și a fost adresată din Turda, la 30 septembrie, contelui Lajos Gyulay. Emitentul se plângea că
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
și strâmtoare, mai vârtos asupra boalei de la răsărit 175. Avem aici de-a face cu scrisul avântat al unui moralist, profund pătruns de cucernicia creștină, care veștejește păcatele contemporanilor săi și socotește holera ca pe o cumplită, dar cuvenită pedeapsă abătută de divinitate asupra oamenilor, pentru fărădelegile lor. Deși versurile sunt destul de primitive, iar rima în suferință, totuși Rugăciunea vibrează de sentimente puternice, iar descrierea figurată a simptomelor bolii, ca și a tratamentului ei sunt meșteșugit redate. Reproducem partea a II
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
a acestui poem insolit, unde, cât de cât, se ating și probleme medicale: ......................................................... Dar cu toate că îngrozitoarea molimă de holeră, abătută și asupra Transilvaniei, în îndoliatul an 1831 s-a stins, în mare, în ianuarie 1832, totuși liniștea nu s-a abătut asupra acestei încercate provincii, deoarece boala a mai mocnit ascunsă în câteva focare, care s-au reactivat peste câțiva ani, odată cu reîntoarcerea valului epidemic din Europa, unde bântuise Occidentul, Peninsula Iberică și cea Italiană. 4. Zvâcnirea din 1836 La sfârșitul
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
spițer nu o cunoaștem nici până astăzi; el și-a păstrat cu rigurozitate "secretul" profesional până dincolo de mormînt! În pofida măsurilor de prevedere încercate - desigur inadecvate, insuficiente și prea empirice, nici carantina nedând rezultate satisfăcătoare - flagelul nu a întîrziat să se abată la început asupra Moldovei, unde maladia a fost adusă de la Constantinopol și din sudul Dunării, mai întîi la Galați, apoi în restul principatului, înaintînd spre nord de-a lungul Prutului. Holera prezentă pe un vas venit de la Constantinopol a molipsit
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
loviți în masă de flagel. Poposiți pe malurile lacului Siutghiol, în pofida ordinului dat în seara de 30 iulie ca soldații algerieni să se pună în mișcare, 500 se aflau la pământ și nu se mai puteau mișca. Holera s-a abătut ca fulgerul asupra coloanei expediționare. La ora 8 seara erau deja 150 de morți și 350 de agonizanți. Martorii povestesc că au asistat la "un spectacol oribil, gata să zdrobească și firi mai întărite; nu mai era vorba de a
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Transilvania la 1855. * Trăgând o concluzie asupra accidentului epidemiologic din Țările Române în timpul războiului Crimeii, când holera a bântuit cu intensitate medie, ba chiar mică, în toate provinciile noastre, se poate constata caracterul benign al succesivelor valuri care s-au abătut întîi asupra Moldovei, în 1853, în special la Iași, între iunie-octombrie, cu focarul originar în centrul Europei, apoi asupra Țării Românești, în două rânduri, între august-septembrie 1854 și iulie - septembrie 1855, cu focarul în Dobrogea și la sud de Dunăre
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
zile de orice urmă de viață, în acea groapă din mijlocul deșertului, în care arșița amiezii îi ține pe oameni departe unul de altul, înălțând între ei zăbrele de flăcări nevăzute și de cristale fierbinți și unde frigul nopții se abate asupra lor năpraznic, înghețându-i unul câte unul în scoicile lor de sare, locuitori nocturni ai unei banchize uscate, eschimoși negri dârdâind în igluurile lor cubice. Da, negri, căci poartă lungi veșminte negre, iar sarea care-i năpădește până-n vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Daru privea cerul, podișul, și, dincolo de el, pământurile nevăzute care se întindeau până la mare. În această țară nemărginită, pe care o iubise atât de mult, era singur. JONAS SAU ARTISTUL LA LUCRU "Azvârliți-mă în mare... căci știu că eu abat asupra voastră această furtună." Iona, 1,12 Gilbert Jonas, pictor, credea în steaua lui. De altminteri, nu credea în nimic altceva, deși era plin de respect și chiar de o anume admirație față de credințele altora. Propria sa credință, totuși, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
femeie, că ți s-a spânzurat bărbatul înglodat în datorii. Libertatea este împănată cu iluzii; feliile se împart pe săturate. Mai doriți? Dimineți de iarnă în criză Ce monotonă este viața, iarna, în „criză”! Acasă, la serviciu, acasă, nu te abați din drum. Dimineața parcă ești scos de la naftalină, șiacelași drum, din inerție, te duce la metrou! Anii trecuți, în diminețile de iarnă, orașul își trăia adevărata viață; oamenii se îndreptau spre serviciu, preocupați, grăbiți. Dădeau năvală în autobuze, tramvaie, se
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
verosimile. ...Nu mai vorbea ? Amuțise, în tot acest timp, picotea, ca și dânsa, obosise și el ? Nu îl mai auzise de mult, nici nu îi percepea, în vreun alt fel, prezența. Așteptase, în fiecare clipă, chiar dacă încercase să-și tot abată gândurile, pândise, să-l simtă cum bate aerul, undeva, prin preajmă, cu brațele lui moi și firave, clătinându-se, ca un liliac, între pereții încăperii, apropiindu-se, s-o trezească, să se răzbune pentru că nu îl ascultase până la capăt cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]