26,173 matches
-
fost Contele Ory, de Rossini. Iată că sunteți un „om al schimbării”, așa cum spune și sloganul revistei noastre... Avem în program și teatru liric maghiar contemporan, prin care sprijinim compozitorii actuali. Puțini fac acest lucru. Deschidem stagiunea cu o premieră absolută: opera Byzantium a lui Selmeczi Gyorgy, compozitor născut în Cluj-Napoca, absolvent al Conservatorului din București. Continuăm anul acesta cu Nunta lui Figaro, o lucrare foarte cunoscută, care însă nu a mai fost pusă în scenă la Operă Maghiară de cel
Szép Gyula: „La Cluj-Napoca a fost compusa si prezentata prima opera in limba maghiara, din lume” [Corola-blog/BlogPost/93540_a_94832]
-
în pas de marș peste un pod. Cristalul, și mai sensibil, nu suportă o anumită vibrație; Universul tot din pricina asta o să piară. Ceea ce s-a născut printr-un Cuvânt nu va sfârși decât prin altul. Într-o stare de grație absolută, te poți volatiliza. Mulți spun că Stațiunea este un loc binecuvântat, alții că este unul blestemat. Cu toții, de vreo două săptămâni, caută aur în râul din vale. A venit, nu se știe de unde, o veste. Până acum, în ciururi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
vor citi, urmărind cu degetul, un rând din Tratat - „Toleranța e un semn de slăbiciune” - și vor fi satisfăcuți... ROMANCIERUL. Scriitorul e un reformator. Deformator! Dacă aș avea putere în măsura în care îmi doresc, aș face din Stațiune un loc al ordinii absolute. Aș renunța la scris. Totodată, celorlalți condeieri din urbe - mai sunt vreo trei-patru - le-aș interzice categoric o asemenea îndeletnicire. Pe teritoriul meu nu am nevoie de poeți, de filozofi, de prozatori. De critici. De istorici. De angoasele lor puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
suporte. Gândești, mereu, o femeie. Poate acesta e, toată viața, rostul tău. Răbdător, îți creezi refugii. Acum ai Stațiunea. Stațiunea. Pe unul din pereții camerei ai atârnat o hartă, reprezentare grafică a locului inventat de tine, de-acum există. Stăpân absolut al unui spațiu desenat; opt palme de-a lungul și vreo cinci de-a latul... Două coli de ambalaj așezate una lângă alta. În final, când le vei strânge, vei împacheta în ele un oraș fantomă. FILOZOFUL... ROMANCIERUL. Am născocit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
numai trei, nu poți s-o definești pe cea de-a patra? Încearcă să comunici fără să vorbești. Fără să scrii. Instantaneu. Prins într-o dimensiune nouă, ultimul război mondial, de pildă, ar fi redat - ca informație - în totalitate. Vizualizare absolută: de la cel mai neînsemnat soldat până la cea mai mică schijă; sufletele care încercau cu disperare să nu se despartă de trup; tăcerea dintre două împușcături. Dintre o împușcătură. O superimagine ce va cuprinde - totodată - forma și culoarea Timpului. ...Stațiunea poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
FILOZOFUL. Cred că Romancierul scrie o carte despre Stațiune. Adulmecă, trage cu urechea, pândește, îl urmăresc de multă vreme. Se va război cu toată lumea în paginile ei; îl invidiez puțin. Odinioară, eram prieteni; ne-am acrit, tot căutând, fiecare, adevăruri absolute. Am fost pitagoreici, amândoi întrezăream Tainele prin numărul patru; folosindu-l într-un anume fel, neștiut de noi, am fi pătruns Misterele Naturii. Nașterea Lumii și Viața-fără-de-moarte. Am fi știut totul. Asta până a apărut Balerina; și Actorul a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Atunci avea să acționeze. 6 În aceeași zi, după ora stingerii La fiecare cotitură a străduțelor Înguste, Dante se oprea cu toate simțurile În alertă pentru a desluși pasul cadențat al patrulei. Dar Întregul cartier părea cufundat Într-o tăcere absolută, curmată doar din când În când de râsetele izbucnite, de țipetele ușoare și de șoaptele ce proveneau de la ferestrele de la parter. Ridică din umeri, din ce În ce mai scandalizat de obiceiurile pe care le tot descoperea În orașul său. Mintea Îi Înregistra orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
unei femei. Poetul era Îngrozit la gândul că cineva ar fi putut să vadă și să povestească: un prior al Florenței abia ales, stând la masă cu o dansatoare, Într-un loc dubios. Între timp, după o clipă de nemișcare absolută, femeia Își mișcase capul, lăsându-și privirea să alunece peste chipurile bărbaților aflați la masă. Cel din urmă Îl fixă pe Dante, care, dimpotrivă, se Încăpățâna să Încerce a privi În gol, străduindu-se să ignore forța acelor ochi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din umeri. Se Întreba dacă responsabilul era Într-adevăr unul singur. Poate că fusese mâna mai multora cea care distrusese acele vieți. Totuși, conștiința sa respingea ideea unei crime colective: acele omucideri aveau o formă, iar În forma aceea strălucea absoluta individualitate a unui singur asasin. Cine ucisese o făcuse dintr-un motiv unic, chiar dacă se ascunsese Într-o pădure de simboluri. Totul Începuse cu crima mozaicarului și era cu neputință să nu fi existat un raport Între cele două omucideri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fost călăuziți de sufletul dumitale. Ți-am spus că forma crimei e modelată după intelectul autorului ei. Gândește-te la tovarășii dumitale, În Cerul al Treilea. Francesco d’Ascoli, cu credința lui În rigoarea abstractă a mișcărilor cerești, În geometria absolută a destinului. Și Bruno Ammannati, teologul. Gata să urce pe rug, la capătul drumului său, călăuză oarbă a altor orbi. Antonio da Peretola, stăpânit de visul de a-i uni pe toți oamenii sub semnul crucii, și dispus, pentru asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Vă cer doar Îngăduința să dau un telefon scurt operatorului meu să nu mă aștepte, ci să-și facă liniștiți de cap - el și restul echipei - până la noi ordine. O să-i pun În vedere și că, Între timp, are interdicție absolută să mă sune, În caz contrar urmând să i se taie capul. Presupun că v-am ghicit gândurile și că, oricum, dacă n-aș avea eu inițiativa, tot mi-ați fi cerut dumneavoastră să le pun În vedere să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dar și cu enigmaticul pom al cunoașterii - a reprezentat o fatală eroare a Creatorului, de care El a devenit conștient Îndată după comiterea sa? Ce avea de ascuns de ochiul indiscret și de mintea iscoditoare a omului El, atotputernicul, stăpânul absolut al văzutelor și nevăzutelor? Care va fi fiind taina cumplită pe care a violat-o Eva mușcând din fructul interzis? Și dacă tot exista un tabu, de ce Dumnezeu a mai aruncat pomul buclucaș În grădina raiului? Simțea, cumva, nevoia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu potențial biologic absolut identic cu al lor, s-au spălat pe mâini ca Pilat din Pont și le-au lăsat de capul lor să se descurce și să se manifeste În deplină libertate. Esența experimentului rezidă tocmai În această absolută libertate de evoluție. Soarta omenirii de grad secund care suntem nu-i interesează câtuși de puțin, le este perfect indiferentă. Vor doar să știe, atât și nimic mai mult. Modalitatea de a afla ceea ce Îi interesează este condiționată de poziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ecumenism cu putință, a granițelor dintre religii, constituirea unei civilizații comune, În egală măsură musulmană și creștină. După părerea lui Saint-Yves d’Alveydre, templierii au realizat, În Evul Mediu, chintesența sinarhismului, exercitând, timp de două sute de ani, o putere aproape absolută În domeniile politic, financiar și religios. Într-o lucrare publicată În 1887, Adevărata Franță - Misiunea francezilor, el susține că Marii Maeștri ai acestui ordin definitivaseră deja un plan care urmărea organizarea Întregii Europe și internaționalizarea orașelor sfinte din Eurasia. Al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
lor și numai a lor. Ale lor sunt opțiunile, aspirațiile, Înălțările și căderile, formele de organizare socială, ideologiile, războaiele, revoluțiile - nimic din toate acestea nu ne privește, În nici una dintre ele nu intervenim. N-avem parti-pris-uri politice, menținem aceeași neutralitate absolută față de democrație ca și față de autocrație sau de dictatură, față de comunism și capitalism, de statele laice și religioase, față de libertate și tiranie, de dreptate și nedreptate, de profeți și de criminali, de cum sunt distribuite În lume binele și răul, adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ar fi răspuns el, n-au trecut Încă nici două sute de ani de atunci!”. Glumesc, se Înțelege, dar, În principiu, problema așa se pune. Încă un mic detaliu: Îți atrag atenția că nu s-a probat incontestabil superioritatea, la modul absolut, a modelului economic capitalist. El a dat roade În unele țări, dar În altele n-a produs decât haos și sărăcie. America Latină și alte o sută de țări au optat de două secole pentru capitalism, fără ca acesta să se dovedească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Centrul și-a făcut o imagine perfectă despre ce puteți și ce nu puteți. Se Întâmplă ca noi să greșim o dată În legătură cu o persoană, dar nu ne permitem s-o facem și a doua oară. Dacă n-am fi avut absolută Încredere În disponibilitățile dumneavoastră, această discuție nu avea nici o șansă să se mai poarte vreodată. Ce făcea Zoran, Îmi aducea din nou aminte că Îi datoram supraviețuirea sau Îmi sugera că dacă nu marșez la propunere devin inutil și, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pleoapele: - Adam, știi deja multe. Nu spun „prea multe”, pentru că ar Însemna să te mint, sugerând că există o limită dincolo de care nu se poate trece. Sau dincolo de care nu trebuie să se treacă. Nu există. Nici limită, nici reguli absolute despre ce trebuie și ce nu trebuie făcut În astfel de Împrejurări. În legătură cu Centrul, fiecare dintre cei de-aici are un volum de informații diferit. Întâmplător, eu mă număr printre cei care știu cele mai multe lucruri după doctorul Wagner și - e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și făcut public... lumea noastră ar fi sărit În aer, o Întreagă mitologie și practică socială ar fi apărut Într-o altă lumină, se schimba tot sistemul de valori, de credințe și idealuri ale umanității, tranzitivitatea, care este singura constantă absolută a lumii materiale și poate nu numai a ei, ar fi fost demarginalizată și plasată acolo unde Îi e locul, În centrul vieții oamenilor, Întrupată În logica și coerența unui alt tip de relații, Într-o altă axiologie a ontologicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de secunde per mișcare Înainte-Înapoi și cam tot atât rămânea În stand-by - În total, aproximativ un minut. Mie mi s-a părut că fâțâiala holomocită afară-Înăuntru și retur durase o oră. Într-adevăr, timpul este cel mai relativ dintre lucrurile absolute, după cum bine remarcase unul dintre gânditorii subteranei Într-un moment de inspirație. Foarte adânc... Încăperea În care mă strecurasem Într-o manieră nu tocmai ortodoxă era, pur și simplu, uriașă. Așa mi s-a părut când am aprins lumina cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o urmărește. Necazul cu Moartea este că nici o ființă omenească nu a fost în stare să înțeleagă vreodată aberantul ei simț al umorului. Dar la ce te poți aștepta de la cineva care, probabil, se simte cumplit de plictisit, pentru că are absoluta convingere că întotdeauna învinge? Gacel Sayah, fiul cel mare legendarului inmouchar de la care, conform unei vechi tradiții familiale, moștenise numele și rangul în momentul când acesta dispăruse, stătea la rădăcina palmierului cel mare și-și punea tot felul de întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
taie o mână? — Ar fugi cât mai departe posibil, bănuiesc. — Exact! Și în cazul ăsta..., cine se va duce să-l caute și cum va face ca să-l aducă până aici? Nu am nici cea mai vagă idee! răspunse cu absolută naturalețe imohagul. Nu eu am început toată povestea asta, așa că voi sunteți cei care trebuie să propuneți soluții. — Și cum ați vrea s-o facem de aici? Nu știu, dar un lucru este clar: nu e problema mea. După câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Și care este mai bună? — Nici una. Idealul ar fi o lume care să evolueze din punct de vedere tehnic, în timp ce valori ca onoarea, cinstea și legile ospitalității să rămână neschimbate - dar asta e ca și cum ai vrea să existe o libertate absolută, iar lumea să n-o ia razna odată cu trecerea timpului. Pură utopie! - Nené Dupré făcu o pauză, dar după câteva clipe adăugă: Ceea ce pot să fac e să te las la o oarecare distanță de puț și să-l întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pe el? — De ce nu? Ce viitor îi așteaptă pe tuaregi dacă nu acela de a sfârși cu onoare? — Asta, iartă-mă că-ți spun, este una dintre cele mai mari prostii pe care le-am auzit vreodată... - zise pilotul cu absolută naturalețe. Poporul tău a fost un popor temut, respectat și admirat de-a lungul istoriei. A intrat chiar în legendă și s-a scris despre faptele sale eroice din deșert aproape tot atât cât despre cele ale spartanilor din Grecia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Nu era vorba de soare, de căldură, de sete, de nisip, de vânt, nici de capcane sau gloanțe... Era vorba de faptul că, poate, Creatorul suprem hotărâse ca acela să fie un spațiu inviolabil; un ultim refugiu sau o dovadă absolută a nemărginitei sale puteri și, ca urmare, atât Mecanicul, cât și oamenii săi abia dacă erau ceva mai mult decât niște sărmane furnici ce îndrăzniseră să sfideze un gigantic „tiranosaur“. — Toți avem nevoie de ajutor... - murmură în sfârșit, ca pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]