6,323 matches
-
lectură. Șoferul iese grijuliu, ținând teancurile în brațe, grav, aproape mistic, de parcă ar duce în fruntea procesiunii racla cu moaștele Sfântului Bomphayer. Aștept să se înapoieze garderobiera, să-mi dea și mie cartonul cu numărul locului - același 37 - din sală. Absurdă și grotescă lume. Trebuie să-ți construiești imaginea de titan al gândului țopăitor (al culturii, mai nou!) nu prin operă, ci prin faptul că vii 2-3 ore la Bibliotecă, ești văzut moțăind între cărțile aduse de șofer, molfăind un pix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Îmi șopti el În trecere, nu fără o anume admirație. Pe cinste bombonică. Am așteptat pînă cînd Bea a intrat În clădire și am pornit-o la drum repejor, Întorcîndu-mi privirea la fiecare pas. Încetul cu Încetul, mă năpădi certitudinea absurdă că totul era posibil și mi se păru că pînă și străzile acelea pustii și vîntul acela potrivnic miroseau a speranță. CÎnd am ajuns În Plaza Catalunya, am băgat de seamă că un stol de porumbei se adunase În mijlocul pieței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
duceam de mică. Uneori, ea Îmi povestea despre munca ei, fleacuri, chestii pe care i le povestești unui străin În autobuz... Odată mi-a spus că Îi părea rău că mă decepționase. Am Întrebat-o de unde a scos ideea asta absurdă. „Din ochii dumitale, tată, din ochii dumitale“, mi-a zis. Niciodată nu mi-a trecut prin minte că, poate, eu o decepționasem pe ea și mai mult. Uneori credem că oamenii sînt niște bilete de loterie, că există ca să transforme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
din ochii dumitale“, mi-a zis. Niciodată nu mi-a trecut prin minte că, poate, eu o decepționasem pe ea și mai mult. Uneori credem că oamenii sînt niște bilete de loterie, că există ca să transforme În realitate iluziile noastre absurde. — Isaac, cu tot respectul ce ți-l datorez, ai băut cît șapte și nu mai știi ce vorbești. — Vinul Îl preschimbă pe Înțelept Într-un prost și pe prost Într-un Înțelept. Știu destul ca să pricep că propria mea fiică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Julián precum fetele Irenei Marceau, care, vrînd-nevrînd, cerșeau afecțiune. Știu doar că acele două săptămîni petrecute cu Julián au fost singurul moment din viața mea cînd am simțit, În sfîrșit, că eram eu Însămi, cînd am Înțeles, cu acea limpezime absurdă a lucrurilor inexplicabile, că nu voi putea iubi nicicînd un alt bărbat așa cum Îl iubeam pe Julián, chiar dacă Îmi voi petrece restul zilelor Încercînd s-o fac. Într-o zi, Julián a rămas adormit În brațele mele, epuizat. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
din Întîmplare, ar fi fost În stare să-și adune puterile și s-o facă, arma pe care o purta avea misiunea să-l doboare ea pe el. Nu Carax trebuia să moară În acel duel, ci Aldaya. Existența lui absurdă, trupul și sufletul său aflate În suspensie, cărora Fumero le Îngăduise răbdător să vegeteze, aveau să-și Încheie astfel reprezentația. Fumero mai știa că Julián nu va accepta niciodată să se Înfrunte cu vechiul său coleg, acum muribund și deplorabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lucru la două edituri. Îmi petreceam cea mai mare parte a zilei În afara casei. Am avut amanți fără nume, chipuri disperate pe care le Întîlneam Într-un cinematograf sau În metrou, cu care făceam schimb de singurătate. Apoi, În mod absurd, vinovăția mă rodea și, cînd Îl vedeam pe Julián, Îmi venea să plîng și juram că nu-l voi mai trăda niciodată, ca și cum i-aș fi datorat ceva. În autobuz ori pe stradă, mă surprindeam uitîndu-mă la alte femei, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dramatică. Autor de traduceri și localizări se face cunoscut pentru prelucrările: Doi țărani și cinci cârlani (Cârlanii) și mai ales Muza de la Burdujeni, cea mai realizată dintre ele. Muza de la Burdujeni satirizează maniile lingvistice ale epocii devenite ridicole prin pretențiile absurde de a reforma limba. Piesa continuă direcția satirică inaugurată cu Franțuzistele, O bună educație. Nedepășind nivelul mediu al dramaturgiei din acea vreme, această piesă cuprinde și câteva replici pline de umor bazat mai ales pe comicul de limbaj, în genul
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
încornoratul. Caracterizând statutul încornoratului în opera caragialeană, I. Constantinescu îl califică drept modern: „tipul încornoratului este la Caragiale un tip modern: el indică începutul unui proces de înstrăinare a omului și sensul unui comic în care grotescul împrumută unele nuanțe absurde”<footnote I. Constantinescu, op. cit., p. 159. footnote>. Trahanache, Jupân Dumitrache, Pampon și Crăcănel sunt „încornorați fără ieșire” ca și spațiul căruia îi aparțin. Tipul este ilustrat cum nu se poate mai potrivit de Zaharia Trahanache - o întruchipare a autorității supreme
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
în vânzoleala plină de încurcături din spațiul închis, totalitatea umană își pierde simțul realității. Lumea e interpretată de Caragiale în simboluri comice, în viziuni care traduc adevărurile în oglinzi bufone, pentru a le întipări mai exact dimensiunile reale de „lume absurdă”, „de lume răsturnată”. Această viziune a fost denumită „viziune carnavelească”, ce impune imaginea unei lumi grotești. Lumea lui Jupân Dumitrache, cu Ipingescu și Venturiano, e angajată în grave dezbateri de politică, iar cea a lui Trahanache, Tipătescu, Farfuridi, Cațavencu, Zoe
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
veselia sa inconștientă. S-a relevat substratul dramatic al comediilor, căci, dincolo de veselie, contrastul comic denumește o dramă din adâncimea destinului uman, individual, iar „veselia ineptă a personajelor din finalul tuturor celor patru piese comice [...] este semnul exterior al deriziunii absurdului”<footnote I. Constantinescu, op. cit., p. 310. 64 Silvian Iosifescu, Dimensiuni caragialene, București, Editura Eminescu, 1972, p. 70. footnote>. În acest cadru, universul moral și cel social al operei caragialene este definit și prin vorbirea personajelor. Despre procedeul caracterizării personajelor prin
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
comice. Paradoxul lor ar putea fi formulat astfel: eliberează și creează anxietate simultan. Datorită impactului caracteristic al urâtului, șocului instantaneu pe care îl cauzează, urâtul este adesea utilizat ca o armă agresivă. Se găsește frecvent în contexte satirice, parodice, ironice, absurde, burlești, ca și în invectiva pură. Efectul său șocant poate fi utilizat, de asemenea, pentru a zăpăci și dezorienta, dar și pentru a educa cititorul într-un timp scurt, pentru a-i zdruncina căile obișnuite de percepere a lumii și
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
lea consacrate lumii răsturnate, și având un puternic caracter moralizator, acumulând însă simultan și o serie de impossibilia amuzante: corăbii pe vârfuri de munte, oameni vânând pe mare, copii bătându-și părinții, săraci dând de pomană bogaților, etc. Aceste inversiuni absurde pe de o parte stârnesc râsul, iar pe de altă parte, acționând prin ricoșeu, restabilesc lucrurile în ordinea lor firescă. Într-un cunoscut roman renascentist, râsul capătă un sens eliberator al tuturor forțelor omenești raționale și iraționale, iar absurdul apare
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
halucinantă, Goya nu se mulțumește să le observe, ci imaginează nevăzutul: “Marele merit al lui Goya - scria Baudelaire constă în a crea monstrul verosimil. Monștrii săi sunt născuți viabili, armonici. Nimeni nu a îndrăznit mai mult decât el în sensul absurdului posibil. Toate aceste contorsiuni, aceste fețe bestiale, aceste grimase diabolice, sunt pătrunse de umanitate. Chiar din punctul de vedere particular al istoriei naturale, ar fi dificil să le condamni, atât de mult există analogie și armonie în toate părțile ființei
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
din ce în ce mai rar întâlnit, locul său fiind luat de motivul lumii ca junglă, care creează premisele dezvoltării unui univers grotesc în care valorile sunt răsturnate, non(eroii) sunt alienați, anxioși, puternic instinctuali, iar societatea este percepută ca un mecanism monstruos și absurd, a cărui singură menire este strivirea individului devenit nesemnificativ. Ca toți marii gânditori existențialiști, Camus are sentimentul evidenței absurdului, care este o revelație prin trăirea personală, afectivă, este un sentiment confuz, nedeterminat și totuși sigur. Această evidență inundă pe neașteptate
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
în care valorile sunt răsturnate, non(eroii) sunt alienați, anxioși, puternic instinctuali, iar societatea este percepută ca un mecanism monstruos și absurd, a cărui singură menire este strivirea individului devenit nesemnificativ. Ca toți marii gânditori existențialiști, Camus are sentimentul evidenței absurdului, care este o revelație prin trăirea personală, afectivă, este un sentiment confuz, nedeterminat și totuși sigur. Această evidență inundă pe neașteptate afectul și poate fi comparată cu o senzație de “greață” (greață trăită la nivelul conștiinței) care îl face pe
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
face pe individ să vadă lumea dintr-o dată ca fiind străină și opacă. Starea pe care o resimte omul în prima clipă este definită ca o “oboseală uimită” datorată contactului brusc cu o realitate ce i-a devenit străină. Revelația absurdului se produce în momentul în care “toate decorurile se prăbușesc” și poate avea loc fie în contact cu faptul cotidian cel mai banal, fie în momentul marilor crize. Omul astfel “trezit” capătă o nouă viziune asupra existenței sale, percepută brusc
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
care “toate decorurile se prăbușesc” și poate avea loc fie în contact cu faptul cotidian cel mai banal, fie în momentul marilor crize. Omul astfel “trezit” capătă o nouă viziune asupra existenței sale, percepută brusc în repetiția sa mecanică. Experiența absurdului atinge limita tragicului deoarece individul trăiește cu maximă luciditate și înregistrează cu acuitate, la nivelul conștiinței, toate datele existenței. Puternic ancorat în prezent, omul absurd are puterea de a înlocui criteriul calitativ al existenței (vivre le mieux) cu criteriul cantitativ
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
trezit” capătă o nouă viziune asupra existenței sale, percepută brusc în repetiția sa mecanică. Experiența absurdului atinge limita tragicului deoarece individul trăiește cu maximă luciditate și înregistrează cu acuitate, la nivelul conștiinței, toate datele existenței. Puternic ancorat în prezent, omul absurd are puterea de a înlocui criteriul calitativ al existenței (vivre le mieux) cu criteriul cantitativ, adică cu acumularea de trăiri experimentale (vivre le plus). Asumarea acestei existențe absurde este genial ilustrată de Mitul lui Sisif. Personajul mitic are un traiect
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
acuitate, la nivelul conștiinței, toate datele existenței. Puternic ancorat în prezent, omul absurd are puterea de a înlocui criteriul calitativ al existenței (vivre le mieux) cu criteriul cantitativ, adică cu acumularea de trăiri experimentale (vivre le plus). Asumarea acestei existențe absurde este genial ilustrată de Mitul lui Sisif. Personajul mitic are un traiect existențial care reface perpetuu același gest automat cu o totală resemnare. Convertirea damnării în fericire (“Il faut imaginner Sisiph heureux.”) devine simbolul condiției umane asumate. Iar confruntarea cu
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
degradantă din epoca noastră. Ființa umană fiind în postura unui Sisif modern, asistăm la o deplasare a accentului de pe societate pe existență și de pe destinul istoric pe cel ontologic. Obsesia omului modern devine raportul său cu lumea ce naște sentimentul absurdului. “Omul este aruncat in lume printr-o anumită cădere, este predat acestei lumi.” Absurdul devine simptomatic pentru sentimentul mal du siècle, simptom evident al unei crize. Acestă criză se manifestă ca o dezordine sau ca o spargere a ordinii existente
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
vizibile devin inaplicabile, se abolesc legile staticii, “naturalul” este distorsionat iar ordinea istorică este fragmentată. Groaza este provocată de acestă lume în transformare, care anulează individului orice capacitate de orientare și împinge ființa umană în absurd. Acest fapt reliefează raportul absurdului cu tragicul. Jan Kott făcea referire la valorile asemănătoare care susțin tragicul și grotescul în lumea contemporană: “Lumea tragică și lumea grotescă sunt închise, din cadrul lor nu se poate evada. În lumea tragică, această situație de constrângere este impusă rând
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
sau spaima în fața unui destin al incertitudinii și neliniștii, prin revelația esenței tragice a realității care pune individul, violent, față în față cu golul și absurdul, cu nonsensul și haoticul - prin toate aceste elemente se deschide calea literaturii contemporane a absurdului. Scriitorul care creează probabil universul cel mai absurd și mai grotesc, în care individul apare depersonalizat și degradat până la stadiul obiectului și al animalului este Franz Kafka. Ducând până la ultimele sale consecințe absurdul camusian, Kafka percepe întreaga existență ca o
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
neliniștii, prin revelația esenței tragice a realității care pune individul, violent, față în față cu golul și absurdul, cu nonsensul și haoticul - prin toate aceste elemente se deschide calea literaturii contemporane a absurdului. Scriitorul care creează probabil universul cel mai absurd și mai grotesc, în care individul apare depersonalizat și degradat până la stadiul obiectului și al animalului este Franz Kafka. Ducând până la ultimele sale consecințe absurdul camusian, Kafka percepe întreaga existență ca o farsă absurdă, în care drama omului se datorează
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
care creează probabil universul cel mai absurd și mai grotesc, în care individul apare depersonalizat și degradat până la stadiul obiectului și al animalului este Franz Kafka. Ducând până la ultimele sale consecințe absurdul camusian, Kafka percepe întreaga existență ca o farsă absurdă, în care drama omului se datorează sentimentului angoasei, care-i paralizează voința. Într-o lume care are atributele junglei, personajele sfârșesc în mod tragic sau grotesc. Pentru a sugera acest univers dominat de absurd, fatalitate, angoasă, vină, eșec și moarte
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]